36:36 Păcatul lui Eli a constat în trecerea cu uşurinţă peste nelegiuirea fiilor lui care se găseau în slujba sfântă şi peste păcatele care predominau în ţară. Neglijenţa lui de a îndrepta aceste păcate aduseseră asupra lui Israel o calamitate înfricoşătoare. Fiii lui căzuseră în luptă, Eli însuşi îşi pierduse viaţa; chivotul lui Dumnezeu fusese luat din faţa lui Israel, treizeci de mii de oameni din popor fuseseră ucişi - şi toate acestea din cauză că păcatul fusese îngăduit să se dezvolte fără să fie mustrat şi oprit. În zadar crezuse Israel că, în pofida practicilor lor păcătoase, prezenţa chivotului le va asigura biruinţa asupra filistenilor. În acelaşi fel, în zilele lui Ieremia, locuitorii lui Iuda erau înclinaţi să creadă că o respectare strictă a slujbelor rânduite de Dumnezeu la templu îi va feri de o pedeapsă dreaptă pentru vieţuirea lor nelegiuită.