3:4 David ştia că planul înalt al lui Dumnezeu pentru Israel va putea fi împlinit numai dacă poporul şi conducătorii vor veghea neabătut, ca să atingă ţinta pusă înaintea lor. El mai ştia că, pentru a îndeplini însărcinarea cu care Dumnezeu l-a onorat pe fiul său Solomon, tânărul conducător trebuia să fie nu numai un luptător, om de stat şi suveran, ci şi un om energic, bun, un învăţător al dreptăţii, un exemplu de credincioşie. Cu grijă duioasă, David l-a îndemnat pe Solomon să fie nobil şi viteaz, să dea pe faţă milă şi bunătate faţă de supuşii săi, şi în toate relaţiile cu naţiunile pământului să cinstească şi să slăvească Numele lui Dumnezeu, dând pe faţă frumuseţea sfinţeniei. Nenumăratele încercări şi experienţe deosebite, prin care a trecut David în timpul vieţii, l-au învăţat valoarea virtuţilor nobile şi l-au determinat să declare pe patul de moarte, în însărcinarea dată lui Solomon: "Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu, este ca lumina dimineţii când răsare soarele în dimineaţa fără nori, ca razele soarelui după ploaie" (2 Sam. 23,3.4).