28:2 În zilele lui Isaia cunoştinţa spirituală a omenirii era întunecată printr-o înţelegere greşită a lui Dumnezeu. Multă vreme Satana căutase să-i determine pe oameni să privească la Creatorul lor ca la autorul păcatului, suferinţei şi morţii. Aceia pe care-i amăgise astfel socoteau că Dumnezeu este aspru şi pretenţios. Ei Îl priveau ca pe Unul care urmărea să acuze şi să condamne, nevrând să primească pe păcătos atâta vreme cât avea o scuză legală să nu-l ajute. Legea dragostei, prin care este condus cerul, fusese greşit prezentată de arhiamăgitorul ca o restrângere a fericirii oamenilor, ca un jug apăsător, de care ar trebui să fie bucuroşi să scape. El spunea că preceptele ei nu puteau fi ascultate şi că pedepsele pentru călcarea ei erau aplicate în mod arbitrar.