27:14 de mustrare, el s-a dat înapoi în faţa acestei răspunderi. Ştia bine că va întâmpina o împotrivire îndârjită. Când şi-a dat seama de incapacitatea de a face faţă situaţiei şi s-a gândit la încăpăţânarea şi necredinţa poporului pentru care avea să lucreze, sarcina lui părea fără nădejde. Să renunţe el în disperare la misiunea lui şi să lase pe cei din Iuda netulburaţi în idolatria lor? Dumnezeii din Ninive trebuia să stăpânească pământul, sfidând pe Dumnezeul cerului? Gânduri ca acestea se adunau în mintea lui Isaia, când stătea sub porticul templului. Deodată, poarta şi perdeaua dinăuntrul templului păreau a fi ridicate sau date la o parte şi i s-a îngăduit să privească înăuntru, în Sfânta Sfintelor, unde nici chiar picioarele proorocului nu puteau pătrunde. Acolo i s-a arătat viziunea lui Iehova stând pe un scaun de domnie înalt, în timp ce mantia de slavă umplea templul. De fiecare parte a tronului străjuiau serafimi cu feţele acoperite în semn de adorare, când slujeau înaintea Făcătorului lor şi se uneau în invocare solemnă: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui", până acolo încât stâlpul, coloana şi poarta de cedru păreau zguduite din cauza cântării, iar casa s-a umplut de cântarea lor de laudă (Is. 6,3).