23:17 Când se lumina spre a doua zi, "Domnul făcuse să se audă, în tabăra Sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri" ; şi ei, cuprinşi de frică, "s-au sculat şi au luat-o la fugă" în revărsatul zorilor, "lăsându-şi corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era", cu mari rezerve de hrană "şi au fugit ca să-şi scape viaţa". Ei nu s-au oprit decât după ce au trecut Iordanul.