19:12 pe umerii tânărului mantaua consacrării. În timpul foametei, familia lui Şafat cunoscuse lucrarea şi misiunea lui Ilie, iar acum Duhul lui Dumnezeu a arătat inimii lui Elisei însemnătatea faptei proorocului. Pentru el acesta era semnul că Dumnezeu îl chemase să fie urmaşul lui Ilie. "Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, şi a zis: 'Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi te voi urma". "Du-te şi apoi întoarce-te", a fost răspunsul lui Ilie, "dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut". Acesta nu era un refuz, ci o încercare a credinţei. Elisei trebuia să calculeze preţul şi să hotărască singur dacă primea sau respingea chemarea. Dacă dorinţele lui se legau de cămin şi de avantajele lui, el era liber să rămână acolo. Dar Elisei a înţeles sensul chemării. Ştia că venise de la Dumnezeu şi n-a ezitat să asculte. Pentru nici un câştig pământesc nu dorea să piardă ocazia de a deveni solul lui Dumnezeu sau să jertfească privilegiul colaborării cu slujitorul Său. "A luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui" (1 Împ. 19,20.21). Fără ezitare, a părăsit casa în care era iubit, ca să însoţească pe prooroc în viaţa lui nesigură.