17:30 Stând în curtea templului înaintea poporului său, Iosafat şi-a revărsat sufletul în rugăciune, cerând împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, în timp ce mărturisea starea de neajutorare a lui Israel: "Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri", se ruga el, "nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţiei lui Avraam care te iubea? Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş sfânt pentru Numele Tău, zicând: 'Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre şi Tu vei asculta şi ne vei mântui !'