16:14 îndrumaţi de Moise să păzească ziua de Sabat şi să o sfinţească (Deut. 5,12). Domnul a rânduit ca printr-o păzire credincioasă a poruncii Sabatului, lui Israel să-i fie amintit continuu despre răspunderile faţă de El ca fiind Creatorul şi Răscumpărătorul lor. Dacă aveau să păzească Sabatul în spiritul cel adevărat, idolatria nu putea exista; dar dacă cerinţele acestei porunci din Decalog aveau să fie date la o parte, ca nemaifiind necesare, Creatorul avea să fie uitat, iar oamenii aveau să se închine idolilor. "Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul care-i sfinţesc". Totuşi ei "au lepădat poruncile Mele şi n-au urmat legile Mele şi... au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor". Şi în chemarea către ei de a se întoarce la El, le-a atras iarăşi atenţia la importanţa păzirii cu sfinţenie a Sabatului. "Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru", zicea El; "umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci Ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!" (Ezech. 20,12.16.19.20).