13:20 În cele din urmă, cu glasurile lor răguşite de atâta strigare, cu veşmintele mânjite de sângele care cursese din rănile pe care şi le făcuseră, preoţii au ajuns la disperare. Cu frenezie neobosită, ei amestecau acum în rugăciunile lor blesteme groaznice ale zeului soare, iar Ilie continua să vegheze cu atenţie, căci ştia că dacă prin vreun mijloc oarecare ar reuşi să aprindă focul pe altarul lor, el ar fi fost făcut bucăţi într-o clipă.