12:17 În anii lungi de secetă şi foamete, Ilie s-a rugat stăruitor ca inimile lui Israel să se întoarcă de la idolatrie la slujirea lui Dumnezeu. Cu răbdare proorocul a aşteptat, în timp ce mâna Domnului apăsa cu putere peste ţara lovită. Când a văzut dovezile suferinţei şi lipsei înmulţindu-se în toate părţile, inima i-a fost copleşită de durere şi tânjea după puterea care să aducă cât mai grabnic reforma. Dar Însuşi Dumnezeu Îşi aducea la îndeplinire planul, şi tot ce putea să facă slujitorul Său era să se roage în credinţă şi să aştepte timpul pentru o acţiune hotărâtă. Apostazia care predomina în zilele lui Ahab era urmarea multor ani de fărădelegi. Pas cu pas, an după an, Israel se depărtase de calea cea dreaptă. Căci generaţie după generaţie refuzaseră să-şi îndrepte căile picioarelor lor, şi în cele din urmă marea majoritate a poporului se supusese conducerii puterilor întunericului.