11:23 A trecut al doilea an de secetă şi cerurile neîndurătoare nu dădeau încă nici un semn de ploaie. Seceta şi foametea îşi continuau opera devastatoare în împărăţie. Taţi şi mame, neputincioşi să aline suferinţele copiilor lor, erau constrânşi să-i vadă murind. Cu toate acestea, izraeliţii apostaziaţi refuzau să-şi umilească inima înaintea lui Dumnezeu şi continuau să cârtească împotriva bărbatului prin al cărui cuvânt fuseseră aduse asupra lor aceste judecăţi groaznice. Ei nu erau în stare să recunoască în suferinţa şi durerea lor o chemare la pocăinţă, o încercare divină de a-i salva de la pasul fatal dincolo de limita iertării Cerului.