7:1 O onoare pentru Dumnezeu
7:2 Dumnezeul cerurilor este onorat printr-o instituţie condusă în acest fel. Sanatoriul din __ a fost întemeiat după planul lui Dumnezeu, pentru ca oamenii să poată înţelege mai bine calităţile pomului vieţii. În îndurarea Sa, Dumnezeu a făcut din sanatoriu o astfel de putere pentru alinarea suferinţelor fizice, încât mii de oameni sunt atraşi spre acesta pentru a se vindeca de bolile lor şi, foarte adesea, ei nu sunt vindecaţi numai fizic, ci primesc de la Mântuitorul şi iertarea păcatelor lor, ajungând să se identifice cu totul cu Hristos, cu interesele Sale, cu onoarea Sa. Păcatele lor sunt luate de la ei şi puse pe seama Domnului Hristos. Neprihănirea Lui le este atribuită lor. Balsamul alinător este aplicat sufletului. Ei primesc harul lui Hristos şi pornesc spre a împărtăşi şi altora lumina adevărului. Domnul îi face martorii Săi. Mărturia lor este că El a fost făcut "păcat pentru noi, El, Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2Cor. 5,21). Ei nu uită niciodată rugăciunile, cântările de laudă şi de mulţumire pe care le-au auzit cât au fost în sanatoriu. Oare ne putem da seama cât de mult este proslăvit Dumnezeu prin această lucrare? (Scrisoarea 38, 1899)
7:3 Să-L înălţăm pe Domnul Hristos
7:4 Scopul instituţiilor noastre de sănătate nu este în primul rând şi înainte de toate acela de a fi spitale. Instituţiile de sănătate, în strânsă legătură cu încheierea lucrării Evangheliei
7:5 pe pământ, trebuie să apere marile principii ale Evangheliei în deplinătatea lor. Domnul Hristos trebuie să fie descoperit, prin intermediul tuturor instituţiilor legate de încheierea lucrării, însă nici una dintre acestea nu poate face acest lucru atât de deplin ca instituţia de sănătate în care bolnavii şi cei în suferinţă vin pentru alinare şi eliberare atât de boala fizică, cât şi de cea spirituală. Mulţi dintre aceştia au nevoie, ca şi slăbănogul din vechime, în primul rând de iertarea păcatelor, şi ei trebuie să înveţe în cel fel, după ce vor pleca, "să nu mai păcătuiască".
7:6 Dacă sanatoriul legat de încheierea soliei dă greş în a-L înălţa pe Domnul Hristos şi principiile Evangheliei aşa cum au fost dezvoltate în întreita solie îngerească, acesta dă greş în a-şi aduce la îndeplinire cea mai importantă menire şi îşi contrazice însuşi obiectivul existenţei sale. (RH, 29 octombrie 1914)
7:7 Domnul Hristos să aducă alinare şi vindecare
7:8 Am fost învăţată că noi trebuie să călăuzim pe bolnavii din instituţiile noastre, astfel încât ei să se aştepte la lucruri mari datorită credinţei medicului în Marele Vindecător care, în anii lucrării Sale de pe pământ, a străbătut oraşele şi satele din ţară şi a vindecat pe cei care veneau la El. Nimeni nu era întors din drum fără rezultat; El îi vindeca pe toţi. Fie ca bolnavii să-şi dea seama că, deşi este nevăzut, Domnul Hristos este prezent pentru a aduce alinare şi vindecare. (Scrisoarea 82, 1908)
7:9 Să trezim credinţa în Marele Vindecător
7:10 Ca urmaşi ai lui Hristos, noi trebuie să lucrăm cu toate metodele raţionale pentru a predica Evanghelia adevărului prezent. Nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte, noi trebuie să dăm dovadă că Domnul Hristos doreşte să fie alături de slujitorii Săi devotaţi de astăzi, spre a-i vindeca pe cei bolnavi şi suferinzi. Domnul va reînsufleţi în mintea lucrătorilor Săi o credinţă vie în puterea Sa. Când creştem în credinţa Evangheliei lui Hristos şi încurajăm acea credinţă, aşa cum este ea prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu, va exista în sanatoriile noastre nu numai o cunoaştere practică a felului în care să-i tratăm pe bolnavi conform unor principii corespunzătoare, dar şi manifestarea unei credinţe vii în Dumnezeu, care îi va conduce pe lucrători să facă apel la Marele Medic pentru ajutor divin. Iar Domnul va veni în ajutorul unora ca aceştia, ca răspuns la credinţa lor în puterea Lui.
7:11 Nu trebuie să încetăm să facem apel la Marele Vindecător pentru că avem sanatorii pentru vindecarea celor bolnavi. Când suntem îndemnaţi să deschidem sanatorii, să nu depindem doar de remediile simple utilizate, ci să-i putem îndrepta pe cei în
7:12 necaz către Vindecătorul Atotputernic al bolii. Trebuie să ne rugăm ca serviciile noastre medicale să beneficieze de ajutorul Său, de puterea Sa. Lucrarea din sanatoriile noastre ar avea mult mai mult succes, dacă medicii ar studia cu mai multă stăruinţă Cuvântul şi ar pune în practică preceptele acestuia, dacă ar vesti Împărăţia lui Dumnezeu şi s-ar ruga ca harul vindecător al lui Hristos să vină asupra celor întristaţi.
7:13 Să prezentăm Evanghelia celor bolnavi şi să-L aducem pe Domnul Isus, Marele Vindecător, în legătură cu remediile simple folosite; iar credinţa noastră îşi va primi răspunsul. Însă aceia care vin la Marele Vindecător trebuie să dorească să facă voia Sa, să-şi umilească sufletele şi să-şi mărturisească păcatele. Pe măsură ce ne prindem de puterea divină cu o credinţă care nu poate fi tăgăduită, vom vedea mântuirea lui Dumnezeu.
7:14 Domnul Hristos a spus că El a venit pentru a reface vieţile oamenilor. Această lucrare trebuie făcută cu urmaşii lui Hristos şi trebuie făcută cu cele mai simple mijloace. Familiile trebuie învăţate cum să-i îngrijească pe cei bolnavi. Nădejdea Evangheliei trebuie reînviată în inimile bărbaţilor şi femeilor. Noi trebuie să căutăm să-i atragem spre Marele Vindecător. Fie ca, în lucrarea de vindecare, medicii să lucreze în mod inteligent, nu cu medicamente, ci urmând metode raţionale. Apoi, prin rugăciunea credinţei, să facă apel la puterea lui Dumnezeu pentru a opri înaintarea bolii. Acest lucru va inspira în cei suferinzi încredere în Hristos şi în puterea rugăciunii şi le va da încredere în metodele noastre simple de tratare a bolii. O astfel de lucrare va constitui mijlocul de a îndrepta mintea oamenilor spre adevăr şi va fi foarte eficientă în lucrarea de propovăduire a Evangheliei. (Scrisoarea 126, 1909)
7:15 Partea a III-a - Medicul creştin şi lucrarea sa
7:16 Responsabilitate pentru suflet şi trup
7:17 Fiecare lucrător medical, fie că recunoaşte sau nu acest lucru, este responsabil atât pentru sufletele, cât şi pentru trupurile pacienţilor săi. Domnul aşteaptă de la noi mult mai mult decât facem adesea pentru El. Fiecare medic ar trebui să fie un misionar medical devotat şi inteligent, care să cunoască atât remediul cerului pentru sufletul bolnav de păcat, cât şi ştiinţa vindecării bolilor trupului.
7:18 Venind, aşa cum se întâmplă în cazul lui, zi de zi în contact cu boala şi moartea, mintea sa trebuie să cunoască Scriptura, pentru ca, din această comoară, să poată extrage cuvinte de mângâiere şi nădejde, pe care să le picure ca o sămânţă bună în inimile gata de a le primi. El trebuie să-i încurajeze pe cei care sunt pe moarte să se încreadă în Domnul Hristos, ca fiind Mântuitorul care iartă păcatele, şi să-i pregătească să-L întâmpine pe Domnul lor în pace.
7:19 Medicii au nevoie de o porţie dublă de religie. Mai mult decât orice altă chemare, medicii au cea mai mare nevoie de o minte clară, de curăţia spiritului şi de acea credinţă care lucrează prin dragoste şi curăţă sufletul, pentru ca ei să poată face o impresie bună tuturor acelora care ajung în sfera lor de influenţă. Medicul nu trebuie să dea numai mângâiere fizică acelora care curând vor zăcea în mormânt, ci trebuie, de asemenea, să aducă mângâiere sufletelor lor împovărate. Prezentaţi înaintea lor pe Mântuitorul înălţat. Faceţi-i să privească la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii...
7:20 Cei care înţeleg ştiinţa creştinismului au o experienţă personală religioasă. Cel care veghează asupra sănătăţii trupului trebuie să aibă tact de a lucra pentru mântuirea sufletului. Până când Mântuitorul nu este într-adevăr Mântuitorul propriului său suflet, medicul nu va putea răspunde la întrebarea: "Ce să fac ca să fiu mântuit?"...
7:21 O greşeală tristă
7:22 Ce ocazie are medicul consacrat de a arăta un interes asemenea Domnului Hristos faţă de pacienţii care sunt în grija lui? Este privilegiul său să-i încurajeze şi să se plece la
7:23 căpătâiul lor spre a rosti câteva cuvinte în rugăciune. A sta lângă patul bolnavului fără a avea nimic de spus constituie o greşeală tristă. Medicul să facă din mintea lui o cămară plină de gânduri înviorătoare. Să spună să repete cuvintele mângâietoare pe care le-a rostit Domnul Hristos în timpul lucrării Sale de pe pământ, când Şi-a prezentat învăţăturile şi i-a vindecat pe cei bolnavi. Să rostească cuvinte de nădejde şi încredere în Dumnezeu. Se va manifesta un interes autentic. Preţioasele cuvinte ale Scripturii, pe care Duhul Sfânt le întipăreşte în memorie, vor câştiga inimile la Hristos, Mântuitorul lor. (Scrisoarea 20, 1902)
7:24 Credincioşie şi stăruinţă
7:25 Medicii trebuie să dezvăluie însuşirile Domnului Hristos, stăruind neclintit în lucrarea pe care Dumnezeu le-a dat-o. Acelora care fac această lucrare cu credincioşie, îngerii au însărcinarea de a le transmite vederi cuprinzătoare cu privire la caracterul şi lucrarea Domnului Hristos, puterea, harul şi iubirea Lui. În acest fel, ei devin părtaşi ai chipului Său şi zi de zi cresc până la înălţimea staturii Domnului Hristos. Este privilegiul copiilor lui Dumnezeu de a avea în mod constant o înţelegere cuprinzătoare a adevărului, pentru a putea aduce dragostea pentru Dumnezeu şi pentru cer în lucrare şi de a face pe alţii să aducă laudă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru bogăţiile harului Său...
7:26 Medicii trebuie să stea cu hotărâre sub stindardul întreitei solii îngereşti, luptând lupta cea bună a credinţei cu stăruinţă şi succes, nebizuindu-se pe propria lor înţelepciune, ci pe înţelepciunea lui Dumnezeu, îmbrăcându-se cu armura cerului, cu echipamentul Cuvântului lui Dumnezeu, fără să uite niciodată că ei au un Conducător care nu a fost şi nici nu va fi vreodată biruit de rău. (Ms 24, 1900)
7:27 Dezonorarea lucrării Domnului
7:28 Niciodată medicul nu trebuie să-şi facă lucrarea în mod necuviincios, nepăsător sau la întâmplare. Medicul trebuie să aibă continuu în vedere rafinamentul. El trebuie să fie, în adevăratul sens al cuvântului, unul care slujeşte, un slujitor căruia Domnul i-a încredinţat grija semenilor săi, în absenţa Sa. Modul neglijent şi dezordonat de lucru pe care unii dintre medicii noştri îl au aduce dezonoare lucrării, care trebuie ţinută pe o platformă înaltă în faţa lumii. Când un medic face o lucrare slabă, ineficientă, el face rău colegilor săi medici. (Ms 105, 1902)
7:29 Daţi atenţie formării caracterului
7:30 Dacă sunt persoane care trebuie să acorde o atenţie specială formării caracterului, atunci aceştia sunt medicii noştri. Mulţi dintre ei au slăbit în mod treptat în ce priveşte evlavia, stăpânirea de sine, curăţia, sfinţenia şi vegherea. Este nevoie de o completă schimbare a minţii şi a spiritului înainte ca ei să poată pretinde că sunt lucrători acceptabili...
7:31 Doar acel om care, zi de zi şi ceas de ceas, trăieşte o viaţă de creştin îşi poate aduce la îndeplinire în mod corespunzător datoriile de medic. Fie ca medicii noştri să caute să înţeleagă responsabilităţile solemne ale profesiei lor şi să-şi dea seama cât de multe sunt implicate în această lucrare de îngrijire a celor care sunt bolnavi la trup şi la minte. Adesea, viaţa pacientului este în mâinile medicului. O mişcare greşită a instrumentului în timpul unei operaţii şi viaţa poate fi sacrificată. Ce gând cutremurător!
7:32 Cât de important este ca medicul să fie întotdeauna sub controlul Medicului divin! Fie ca cel care încearcă să prelungească viaţa să privească la El, pentru a-i călăuzi fiecare mişcare. Dacă medicul este conştient că alături de el se află Unul care este viaţa însăşi, Unul care poate aduce la îndeplinire ceea ce fiinţele omeneşti nu pot, ce încredere îi va inspira această conştienţă! Şi ce binecuvântare poate fi medicul într-un salon de bolnavi, dacă a învăţat să se încreadă continuu în Acela căruia Îi aparţin sufletele celor pe care îi slujeşte. Mântuitorul îi va da tact şi iscusinţă în tratarea cazurilor dificile. (Scrisoarea 61, 1904)