54:1 Aşezarea lucrătorilor
54:2 Va fi foarte avantajos să avem clădiri în locuri cât mai retrase. Trebuie avut mult în vedere cât sunt de sănătoase împrejurimile. Trebuie alese locuri puţin depărtate de zgomotoasele oraşe mari. Cei care lucrează în oraşele mari au nevoie de condiţii speciale, astfel ca să nu fie nevoie să-şi sacrifice inutil viaţa sau sănătatea.
54:3 Eu scriu aceste lucruri pentru că mi-a fost prezentat ca un lucru important faptul că lucrătorii noştri trebuie să evite, pe cât este cu putinţă, orice le-ar pune în pericol sănătatea. Trebuie să dăm dovadă de judecată în aceste probleme. Femeile şi bărbaţii slăbiţi sau în vârstă nu trebuie trimişi să lucreze în oraşele mari, nesănătoase şi aglomerate. Aceştia să lucreze acolo unde vieţile lor nu trebuie sacrificate fără rost. Fraţii noştri care duc adevărul în oraşele mari nu trebuie să fie obligaţi să-şi pună în pericol sănătatea în locuri cu zarvă, agitaţie şi larmă, dacă pot fi asigurate aşezări mai retrase.
54:4 Cei care sunt angajaţi în lucrarea dificilă şi istovitoare din oraşele mari trebuie să fie încurajaţi cât de mult cu putinţă. Să nu fie criticaţi fără a fi înţeleşi de fraţii lor. Noi trebuie să avem grijă de lucrătorii Domnului care deschid lumina adevărului
54:5 acelora care se află în întunericul păcatului. Avem înaintea noastră un standard înalt.
54:6 Fiecare slujitor al Evangheliei trebuie să fie prieten cu cei săraci, cu cei necăjiţi şi cu cei apăsaţi din poporul credincios al lui Dumnezeu. Domnul Hristos a fost totdeauna prietenul celor săraci şi totdeauna trebuie apărate cu sfinţenie interesele celor săraci. Prea adesea s-a simţit o lipsă uluitoare a milei şi iubirii interesate a Domnului Hristos pentru cei săraci şi necăjiţi. Trebuie dovedită dragoste, dragoste sacră şi nobilă faţă de cei săraci şi nenorociţi. (Scrisoarea 168, 1909)
54:7 Să răscumpărăm vremea
54:8 Teribilele nenorociri care se vor abate asupra oraşelor mari ar trebui să ne trezească la activitate intensă în a duce solia de avertizare oamenilor din aceste centre aglomerate, atâta timp cât avem încă posibilitate. Timpul cel mai favorabil pentru prezentarea soliei noastre în oraşele mari a trecut pe lângă noi. Păcatul şi nelegiuirea cresc cu repeziciune, iar acum noi trebuie să răscumpărăm vremea, lucrând cu toţii cu mai multă seriozitate. (Scrisoarea 148, 1906)
54:9 Să căutăm case la ţară
54:10 Părinţilor care locuiesc în oraşele mari, Domnul le trimite strigătul de avertizare: Strângeţi-vă copiii în case; luaţi-i dintre cei care nesocotesc poruncile lui Dumnezeu, care învaţă pe alţii şi fac ei înşişi răul. Ieşiţi afară din oraşele mari cât de repede cu putinţă.
54:11 Părinţii îşi pot face rost de case mici la ţară, cu pământ de cultivat, pe care pot avea livezi şi pot cultiva zarzavaturi şi fructe mici, care să înlocuiască mâncarea de carne ce strică atât de mult sângele dătător de viaţă care circulă prin vene. În astfel de locuri, copiii nu pot fi înconjuraţi de influenţele stricate ale vieţii din oraşele mari. Dumnezeu va ajuta pe poporul Său să-şi găsească astfel de case în afara oraşelor mari. (Ms 133, 1902)
54:12 Aşezări rurale pentru instituţii
54:13 În măsura în care este posibil, instituţiile noastre ar trebui aşezate în afara oraşelor mari. Trebuie să avem lucrători pentru aceste instituţii, iar dacă acestea sunt aşezate în oraş, înseamnă că în jurul acestora trebuie să se stabilească familii din poporul nostru. Însă nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său să locuiască în oraşele mari, unde este continuă zarvă şi tulburare.
54:14 Copiii lor trebuie cruţaţi de acest lucru; căci tot organismul este dat peste cap datorită grabei, agitaţiei şi zgomotului.
54:15 Domnul doreşte ca poporul Său să se mute la ţară, unde să aibă pământ pe care să cultive fructe şi legume şi unde copiii pot fi aduşi într-o legătură directă cu lucrările lui Dumnezeu din natură. Scoateţi-vă familiile din oraşele mari, aceasta este solia mea. (Scrisoarea 182, 1902)
54:16 Lucrarea pentru proscrişi
54:17 De-abia târziu [1899] s-a stârnit un mare interes pentru clasele de oameni săraci şi proscrişi; s-a început o mare lucrare pentru ridicarea celor decăzuţi şi degradaţi. În sine, aceasta este o lucrare bună. Noi trebuie să avem totdeauna Spiritul lui Hristos şi trebuie să facem aceeaşi lucrare pe care a făcut-o El pentru omenirea în suferinţă. Domnul are o lucrare ce trebuie făcută pentru cei proscrişi. Fără îndoială că trebuie să lucraţi pentru ei şi să încercaţi să salvaţi sufletele care pier. Aceasta are legătură cu proclamarea soliei îngerului al treilea şi cu primirea adevărului Bibliei. Însă există primejdia de a fi doborât de intensitatea lucrului care trebuie făcut cu această categorie. Există, de asemenea, primejdia de a trimite bărbaţi de nădejde care să-şi concentreze energiile în acest domeniu, când Dumnezeu i-a chemat de fapt să facă o altă lucrare.
54:18 Problema datoriei noastre faţă de omenire este foarte serioasă şi avem o mare nevoie de harul lui Dumnezeu, ca să ne hotărâm cum să lucrăm pentru a face cel mai mult bine. Nu toţi sunt chemaţi să lucreze cu clasele de jos. Dumnezeu nu cere ca slujitorii Săi să se instruiască şi să se formeze pentru a fi devotaţi în exclusivitate acestor clase.
54:19 Dumnezeu va lucra astfel, încât se va avea încredere că lucrarea merge potrivit planului Său şi că fiecare acţiune are la bază principii sănătoase. Însă am îndemnul din partea lui Dumnezeu să spun că există primejdia de a se face planuri pentru cei proscrişi, astfel încât să se ajungă la mişcări spasmodice şi agitate. Acestea nu vor produce rezultate benefice. O clasă va fi încurajată să facă o lucrare care va conlucra foarte puţin cu celelalte părţi ale lucrării.
54:20 Invitaţia Evangheliei trebuie dată atât celor bogaţi, cât şi celor săraci, celor de sus şi celor de jos, iar noi trebuie să plănuim mijloace pentru a duce adevărul în locuri noi şi la toate clasele de oameni. Domnul ne porunceşte: "Duceţi-vă la drumuri şi la garduri şi pe cei ce-i veţi găsi, siliţi-i să intre ca să mi se umple casa" (Luca 14,23). El spune: "Începeţi la drumuri; lucraţi cu sârguinţă la garduri; pregătiţi grupuri care să meargă împreună cu voi pentru a face lucrarea pe care Însuşi Domnul Hristos a făcut-o, căutând şi mântuind pe cei pierduţi".
54:21 Domnul Hristos a predicat Evanghelia celor săraci, însă El nu Şi-a mărginit eforturile la această clasă. El a lucrat pentru toţi cei ce aveau să audă Cuvântul Său nu doar vameşii şi păcătoşii, ci şi fariseii cei bogaţi şi culţi, nobilii iudei, sutaşul şi dregătorul roman. Acesta este felul de lucrare pe care l-am avut totdeauna în minte. Noi nu trebuie să ne încordăm toţi muşchii şi tendoanele spirituale pentru a lucra doar cu clasele cele mai de jos şi să facem din această lucrare totul şi tot. Mai sunt şi alţii pe care trebuie să-i aducem la Mântuitorul, suflete care au nevoie de adevăr, care să poată purta răspunderi şi care să lucreze cu toată iscusinţa lor sfinţită atât pentru cei de sus, cât şi pentru cei de jos.
54:22 Lucrarea pentru clasele cele mai sărace nu are limită. Niciodată nu se poate termina, şi aceasta trebuie tratată ca o parte a marelui întreg. A acorda prioritate acestei lucrări, în timp ce există alte porţiuni întinse ale viei Domnului gata pentru a fi lucrate şi care sunt neatinse, înseamnă a începe acolo unde nu trebuie. Ceea ce este pentru trup braţul drept, aceea este pentru solia îngerului al treilea lucrarea misionară medicală. Însă braţul cel drept nu trebuie să devină întregul corp. Lucrarea de căutare a proscrişilor este importantă, însă ea nu trebuie să devină povara cea mare a misiunii noastre. (Ms 3, 1899)
54:23 Păziţi pe tineri
54:24 Când se lucrează cu proscrişii, trebuie avută mare grijă. Cei tineri nu trebuie trimişi în locurile josnice ale oraşelor mari. Ochii şi urechile lor trebuie ferite de rele. Există atât de multe lucruri pe care ei le pot face pentru Mântuitorul! Dacă se vor ruga şi se vor încrede în Dumnezeu, vor fi pregătiţi să facă o lucrare excelentă în diferite domenii, sub supravegherea lucrătorilor cu experienţă. (Ms 33, 1901)
54:25 Greutăţi învinse
54:26 În viziunile din timpul nopţii, mi-au fost arătate greutăţile care trebuie întâmpinate în lucrarea de avertizare a oamenilor din oraşele mari; însă, în ciuda greutăţilor şi descurajărilor, trebuie făcute eforturi pentru a predica adevărul la toate clasele de oameni...
54:27 Domnul doreşte ca poporul Său să se trezească şi să facă lucrarea rânduită lor. Răspunderea de a avertiza lumea nu stă numai asupra pastorului. Membrii laici ai bisericii trebuie să se implice în lucrarea de salvare a sufletelor. Prin intermediul vizitelor misionare şi printr-o distribuire înţeleaptă a literaturii noastre, trebuie să ajungem la mulţi care nu au fost niciodată avertizaţi. Să se organizeze grupuri care să lucreze pentru suflete. Membrii bisericii să-şi viziteze vecinii şi să le deschidă Scripturile. Unii s-ar putea să fie trimişi să lucreze la garduri, şi astfel, prin planuri înţelepte, adevărul poate fi predicat în toate părţile.
54:28 Perseverând în această lucrare, ni se va da tot mai multă iscusinţă şi mulţi vor vedea roadele muncii lor în ce priveşte salvarea de suflete. Cei care se vor converti vor învăţa pe alţii la rândul lor. Astfel, sămânţa va fi semănată în multe locuri, iar adevărul va fi proclamat tuturor. (RH, 25 ianuarie 1912)
54:29 Partea a XVIII-a - Extinderea lucrării
54:30 Conlucrători cu Hristos
54:31 Cel care crede în Isus Hristos ca Mântuitor personal trebuie să fie împreună-lucrător cu El, legat de inima Sa de infinită dragoste, cooperând cu El în fapte de tăgăduire de sine şi de binefacere. Cel căruia Domnul Hristos i-a descoperit harul Său salvator va fi legat de Hristos, făcând faptele lui Hristos. Dumnezeu îi cheamă pe cei pentru care a făcut sacrificiul infinit să ia poziţie de împreună-lucrători cu El în fapte de bunăvoinţă divină.
54:32 Domnul Hristos S-a retras de pe pământ, însă urmaşii Săi sunt încă în lume. Biserica Sa, alcătuită din cei ce Îl iubesc, trebuie să fie, prin cuvânt şi faptă şi printr-o iubire neegoistă şi bunăvoinţă, o reprezentare a iubirii lui Hristos. Ei trebuie să fie, prin lepădare de sine şi purtarea crucii, mijloace de sădire a principiului iubirii în inimile celor care nu Îl cunosc pe Mântuitorul din experienţă personală.
54:33 Obiectivul Bisericii
54:34 Asupra tuturor celor care cred, Dumnezeu a aşezat povara ridicării de biserici cu scopul expres de a învăţa pe bărbaţi şi femei să-şi folosească talanţii încredinţaţi în folosul omenirii, spre slava Sa. El a făcut din fiinţele omeneşti ispravnicii Săi. Ei trebuie să folosească mijloacele pe care le au cu bucurie şi generozitate, pentru înaintarea neprihănirii şi a adevărului. Trebuie să folosească talanţii pe care El i-a încredinţat pentru lucrarea Sa şi pentru extinderea Împărăţiei Sale.
54:35 Pastorii, ca misionari medicali
54:36 Comunităţile noastre, fie că sunt mari, fie că sunt mici, nu trebuie să fie tratate astfel, încât să fie în mod neajutorat dependente de ajutorul pastoral. Membrii trebuie să fie atât de bine întemeiaţi în credinţă, încât să deţină o cunoaştere inteligentă a lucrării misionare medicale. Ei trebuie să urmeze exemplul lui Hristos, slujind celor din jurul lor. Trebuie să aducă la îndeplinire cu credincioşie legământul pe care l-au făcut la botez, legământ prin care vor pune în practică lecţiile
54:37 învăţate din viaţa Domnului Hristos. Prin sfinţirea pe care o lucrează adevărul, ei trebuie să sădească în inimi principiile vii ale credinţei mântuitoare. Ei trebuie să lucreze împreună pentru a menţine în biserică principiile tăgăduirii de sine şi sacrificiului de sine pe care Domnul Hristos, îmbrăcând divinitatea cu umanitatea, le-a urmat în lucrarea Sa misionară medicală. Activitatea misionară capătă eficienţă prin împărtăşirea iubirii lui Hristos şi a bunătăţii Sale.