48:1 Spre slava lui Dumnezeu
48:2 Sub inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, apostolul Pavel scrie că "tot ce faceţi", deci chiar şi actul acesta natural de a mânca sau a bea, trebuie făcut nu pentru satisfacerea unui apetit pervertit, ci având un simţământ de responsabilitate; "să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu". Fiecare parte a omului trebuie păzită; trebuie să ne ferim ca nu cumva ceea ce introducem în stomac să alunge din minte gândurile înalte şi sfinte.
48:3 Drepturile individuale
48:4 "Să nu fac ceea ce-mi place?" întreabă unele persoane, ca şi când noi am căuta să le lipsim de un mare bine, atunci când căutăm să le prezentăm necesitatea de a mânca în mod înţelept şi de a-şi pune în acord obiceiurile cu legile pe care le-a dat Dumnezeu. Sunt drepturi care aparţin fiecărui individ. Noi avem o individualitate şi o influenţă proprii. Nimeni nu-şi poate cufunda această identitate într-a altuia. Fiecare trebuie să acţioneze pentru el însuşi, potrivit cu ceea ce îi dictează propria lui conştiinţă.
48:5 În ce priveşte responsabilitatea şi influenţa noastră, noi vom da socoteală lui Dumnezeu, pentru că avem viaţa de la El. Aceasta n-o putem căpăta de la oameni, ci numai de la Dumnezeu. Noi suntem ai Săi prin creaţiune şi răscumpărare. Trupurile noastre nu ne aparţin, ca să ne purtăm cu ele aşa cum ne place, să le schilodim prin obiceiuri care le distrug şi
48:6 să nu-L mai slujim pe Dumnezeu în mod desăvârşit. Vieţile noastre şi toate facultăţile noastre îi aparţin Lui. El ne poartă de grijă în fiecare clipă; El menţine în funcţiune maşinăria vie; dacă am fi lăsaţi să o conducem noi o singură clipă, am muri. Noi suntem cu totul dependenţi de Dumnezeu.
48:7 Învăţăm o mare lecţie atunci când înţelegem relaţia noastră cu Dumnezeu şi relaţia Lui cu noi. Cuvintele: "Voi nu sunteţi ai voştri", "căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ" ar trebui să fie fixate în minte, pentru ca să putem recunoaşte întotdeauna dreptul lui Dumnezeu asupra talentelor noastre, asupra bunurilor noastre, asupra influenţei noastre şi asupra noastră înşine. Noi trebuie să învăţăm cum să tratăm aceste daruri care vin de la Dumnezeu mintea, sufletul şi trupul pentru ca, fiind bunul cumpărat de Domnul Hristos, să-I putem aduce o slujire plăcută.
48:8 Integritatea lui Daniel
48:9 De ce au refuzat Daniel şi tovarăşii lui să mănânce la masa împăratului? De ce au refuzat ei cărnurile şi vinurile? Pentru că fuseseră învăţaţi că această categorie de alimente nu avea să păstreze mintea şi organismul în cea mai bună stare de sănătate pentru a-I putea sluji lui Dumnezeu...
48:10 Ei erau foarte atenţi să se menţină continuu în legătură cu Dumnezeu. Se rugau şi studiau, iar în viaţa practică, mintea lor era foarte conştiincioasă, umilă. Ei au umblat cu Dumnezeu aşa cum a umblat Enoh. Cuvântul lui Dumnezeu era mâncarea şi băutura lor. "În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui" (Dan. 1,20).
48:11 În lumina acestei întâmplări din Scriptură, orice mărturie omenească în privinţa avantajelor dietei cu carne sau a unei mari varietăţi de alimente nu ar trebui să aibă nici cea mai mică influenţă asupra vreunei fiinţe omeneşti. Când copiii credinţei se vor consacra lui Dumnezeu prin rugăciune stăruitoare, fără rezervă, atunci Domnul le va onora credinţa şi îi va binecuvânta cu o minte clară. (Scrisoarea 73, 1896)
48:12 Apel către un medic
48:13 Tu nu poţi pricepe cât de eficientă ar fi slujirea ta religioasă şi cât de multă mulţumire ţi-ar aduce, dacă ai urma lumina care ţi-a fost dată... Oare poftele, obiceiurile şi practicile tale
48:14 vor fi astfel, încât să-i formezi pe cei cu care ai de-a face să găsească scuze asemănătoare celor pe care le-ai găsit tu pentru îngăduirea mâncării cărnii animalelor moarte?
48:15 Înapoi la hrana primară
48:16 Domnul intenţionează să conducă pe poporul Său să trăiască aşa ca la început, cu fructe simple, vegetale şi cereale. El i-a condus pe copiii lui Israel în pustie, acolo unde nu puteau avea carne de mâncat; şi le-a dat pâine din ceruri. "Omul a mâncat hrana îngerilor. " Însă ei tânjeau după oalele cu carne din Egipt, murmurau şi plângeau după carne, neluând în seamă faptul că Domnul le promisese că, dacă aveau să se supună voii Lui, El îi va duce în ţara Canaanului şi îi va aşeza acolo, ca popor curat, sfânt şi fericit, şi că nu avea să fie nici un om bolnav în seminţiile lor; căci El avea să îndepărteze orice boală din mijlocul lor.
48:17 Murmurarea lui Israel
48:18 Însă, deşi aveau un clar "aşa zice Domnul", ei au murmurat, au vociferat şi au plâns, până ce Domnul S-a mâniat pe ei. Pentru că erau atât de înverşunaţi după carnea animalelor moarte, El le-a dat exact aceeaşi hrană pe care o reţinuse de la ei...
48:19 Domnul le-ar fi putut da carne, dacă acest lucru ar fi fost esenţial pentru sănătatea lor, însă Cel care i-a creat şi răscumpărat i-a călăuzit pe tot parcursul lungii lor călătorii prin pustie, pentru a-i învăţa disciplina şi pentru a-i instrui în vederea dobândirii unor obiceiuri sănătoase. Domnul ştie care este influenţa mâncării de carne asupra organismului omului. El dorea să aibă un popor de oameni care, prin înfăţişarea lor fizică, în ciuda lungii călătorii, să fie ambasadori ai cerului...
48:20 Una dintre marile greşeli asupra cărora insistă mulţi este aceea că forţa musculară este dependentă de hrana animală. Însă cerealele simple, fructele pomilor şi zarzavaturile au proprietăţile nutritive necesare pentru a produce un sânge bun. Dieta cu carne nu poate face acest lucru ...
48:21 Noi suntem alcătuiţi din ceea ce mâncăm, iar dacă mâncăm multă carne, activitatea intelectuală va fi diminuată. Studenţii ar realiza mult mai mult în privinţa studiilor lor, dacă nu ar gusta niciodată carne. Când partea animalică a fiinţei omeneşti este întărită prin consumarea de carne, puterile intelectuale se micşorează în mod proporţional. O viaţă religioasă poate fi
48:22 dobândită şi menţinută cu succes, dacă este dată la o parte mâncarea de carne, căci această dietă stimulează la activităţi intense înclinaţiile păcătoase şi slăbeşte natura morală şi spirituală. "Firea pământească se războieşte împotriva duhului şi duhul împotriva firii pământeşti. "
48:23 Avem mare nevoie să încurajăm şi să cultivăm gândurile curate şi mai degrabă să fortificăm puterile morale decât să înjosim puterile trupului. Să ne ajute Dumnezeu să ne trezim şi să nu mai fim îngăduitori faţă de poftele noastre egoiste!...
48:24 O cauză de mortalitate
48:25 Cancerul, tumorile şi toate bolile inflamatorii sunt cauzate în mare măsură de mâncarea de carne.
48:26 Potrivit cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, existenţa cancerului şi a tumorilor se datorează în mare măsură consumului mare de carne a animalelor moarte. Sper sincer, am nădejdea şi mă rog ca tu, ca medic, să nu rămâi orb întotdeauna în privinţa acestui subiect, căci orbirea este amestecată cu o lipsă de curaj moral de a-ţi ţine în frâu pofta, de a-ţi lua crucea, ceea ce înseamnă, de fapt, îndeplinirea chiar a acelor datorii care sunt împiedicate de poftele şi patimile fireşti.
48:27 Subiectul mi-a fost prezentat în diferite aspecte. Nu se conştientizează mortalitatea produsă de mâncarea de carne; dacă s-ar conştientiza, nu am mai auzi argumente şi scuze în favoarea îngăduinţei poftei pentru carne de animale moarte. Avem o mulţime de lucruri bune cu care să ne satisfacem foamea, fără a fi nevoie să aducem cadavre pe mesele noastre, din care să ne alcătuim meniul...
48:28 Mi-a fost prezentată această piatră de poticnire, pe care o constituie mâncarea de carne, pentru înaintarea noastră spirituală, şi ce piatră de poticnire ai aşezat tu în calea altora, pentru că simţurile tale sunt tocite datorită satisfacerii egoiste a poftei. De dragul lui Hristos, priveşte mai adânc, studiază mai profund şi acţionează potrivit cu lumina pe care Dumnezeu a avut plăcere să ţi-o dea, şi ţie, şi altora, cu privire la acest subiect. (Scrisoarea 72, 1896)
48:29 Apel către un pastor
48:30 Mi-a fost prezentat clar că poporul lui Dumnezeu trebuie să ia o poziţie hotărâtă împotriva mâncării de carne. Oare Domnul ar fi dat această solie timp de treizeci de ani poporului Său ca, dacă ei doresc să aibă un sânge curat şi minte clară, să renunţe la mâncarea de carne, dacă El n-ar fi dorit ca ei să dea atenţie acestei solii? Prin folosirea cărnii, firea animalică este întărită, iar cea spirituală este slăbită. Oameni ca tine, care
48:31 sunt angajaţi în cea mai solemnă şi importantă lucrare care a fost încredinţată vreodată fiinţelor omeneşti, trebuie să acorde o atenţie specială alimentelor pe care le consumă.
48:32 Nu uita că, atunci când mănânci carne, tu nu faci altceva decât să mănânci cereale şi verdeţuri de mâna a doua; căci animalul primeşte din aceste lucruri hrana care îl face să crească şi îl pregăteşte pentru piaţă. Viaţa care a fost în cereale şi verdeţuri trece în animal şi devine parte din viaţa sa şi apoi fiinţele omeneşti mănâncă animalul. Oare de ce ţin ele aşa de mult să mănânce hrană de mâna a doua?
48:33 Gândul de a ucide animalele pentru a le mânca este revoltător. Dacă simţul natural al omului nu ar fi fost pervertit prin îngăduirea poftei, fiinţele omeneşti nici nu s-ar fi gândit să mănânce carnea animalelor.
48:34 Nu contracaraţi reforma
48:35 Ne-a fost dată lucrarea de înaintare a reformei sănătăţii. Domnul doreşte ca cei din poporul Său să fie în armonie unii cu alţii. După cum ştiţi, noi nu trebuie să părăsim poziţia pe care Domnul, de treizeci de ani, ne roagă să stăm. Feriţi-vă să vă aşezaţi în opoziţie faţă de lucrarea reformei sănătăţii. Aceasta va merge mai departe; căci este mijlocul prin care Domnul face să fie mai puţină suferinţă în lumea noastră şi Îşi curăţeşte poporul.
48:36 Fiţi atenţi ce atitudine luaţi, ca să nu vă pomeniţi că produceţi dezbinare. Fratele meu, chiar dacă tu dai greş în a aduce în viaţa ta şi familia ta binecuvântarea care urmează prin primirea principiilor reformei sănătăţii, nu face rău altora, opunându-te luminii pe care Dumnezeu a dat-o asupra acestui subiect.
48:37 Deşi nu facem din mâncarea de carne un test şi nu forţăm pe nimeni să renunţe la folosirea ei, totuşi este de datoria noastră să cerem pastorilor de la conferinţă să nu privească cu uşurătate şi nici să nu se opună soliei reformei în acest punct. Dacă, având în faţă lumina pe care a dat-o Dumnezeu cu privire la efectul mâncării de carne asupra organismului, tu continui să mănânci carne, va trebui să suporţi consecinţele. Însă înaintea poporului nu lua o atitudine care să îi permită să creadă că nu este necesar un apel la reformă în privinţa mâncării de carne, căci Domnul este Cel ce cheamă la reformă.
48:38 Domnul ne-a dat lucrarea de proclamare a soliei reformei sănătăţii, şi dacă nu te poţi alătura acelora care dau altora această solie, nu trebuie să faci vizibil acest lucru. Contracarând eforturile colegilor tăi lucrători, care îi învaţă pe oameni reforma sănătăţii, tu nu eşti în rânduială, ci lucrezi de partea care nu trebuie. (Scrisoarea 48, 1902)
48:39 Apel către părinţi
48:40 Domnul va scurta lucrarea Sa. Pământul este stricat datorită locuitorilor săi. Boli de tot felul afectează acum familia omenească. Nenorocirea pe care o produce în lume stricăciunea, datorită poftelor şi patimilor, creşte uimitor prin comiterea de nelegiuiri, care nu se pot descrie. Jafuri, crime, senzualitate, cruzime a dezlănţuirii forţelor satanice acestea şi multe alte rele sunt ceea ce vedem la orice pas. Suntem înconjuraţi de primejdii de nedescris.
48:41 Oare când vor lua poziţie de partea principiilor drepte, pentru această viaţă şi pentru veşnicie, acei care cunosc adevărul? Când vor fi ei credincioşi principiilor reformei sănătăţii? Când vor învăţa ei că este periculos să mănânce carne?
48:42 Sunt instruită să spun că, dacă au fost vremuri când mâncarea de carne era sigură, acum nu mai este. Animalele bolnave sunt duse în marile oraşe şi în sate şi vândute pentru a fi folosite ca hrană. Multe dintre aceste biete creaturi ar fi murit datorită bolilor la scurt timp după aceea, dacă nu ar fi fost tăiate; totuşi cadavrele acestor animale bolnave sunt pregătite pentru piaţă, iar oamenii mănâncă nestânjeniţi această hrană otrăvitoare. O asemenea alimentaţie îmbolnăveşte sângele şi stimulează patimile josnice.
48:43 Mulţi părinţi acţionează de parcă nu ar avea minte. Ei se află într-o stare de letargie, paralizaţi fiind de îngăduirea apetitului pervertit şi a patimii josnice. Pastorii noştri, care cunosc adevărul, ar trebui să trezească poporul din starea de amorţire în care se află şi să-i conducă să dea la o parte acele lucruri care provoacă poftă pentru mâncarea de carne. Dacă neglijează reforma, ei îşi vor pierde puterea spirituală şi vor deveni tot mai josnici prin îngăduinţele păcătoase. În multe case se practică obiceiuri care dezgustă Universul, obiceiuri care degradează fiinţele omeneşti mai rău ca animalele. Fie ca toţi cei care cunosc adevărul să spună: "Fugiţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul" (1 Petru 2,11).