42:17 Mulţi nu au credinţă în Dumnezeu şi şi-au pierdut încrederea în om. Însă preţuiesc faptele de împreună-simţire şi ajutorare. Inima lor este mişcată atunci când văd că cineva, fără intenţie de a primi laudă omenească sau vreo recompensă, vine în casa lor, slujeşte celor bolnavi, îi hrăneşte pe cei flămânzi, îi îmbracă pe cei goi, îi mângâie pe cei întristaţi şi îi îndreaptă pe toţi cu duioşie spre Dumnezeu. Fiinţa omenească nu este decât mijlocul de a transmite dragostea şi mila Lui. Mulţumirea izvorăşte, iar credinţa este aprinsă. Ei văd că Dumnezeu Se îngrijeşte de ei, iar când li se deschide Cuvântul, ei sunt pregătiţi să-l asculte. (RH, 9 mai 1912)