36:1 Să aducem mângâiere şi încurajare
36:2 În sanatoriile noastre, din toate locurile din lume, avem nevoie de medici profund convertiţi, de lucrători înţelepţi bărbaţi şi femei care nu îşi impun părerile lor proprii bolnavilor, dar care prezintă adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât acesta să le aducă pacienţilor mângâiere, încurajare şi binecuvântare. Aceasta este lucrarea pentru care sunt întemeiate sanatoriile noastre pentru a reprezenta corect adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a conduce mintea bărbaţilor şi femeilor la Hristos.
36:3 Fie ca serviciile religioase care se ţin în fiecare zi să fie scurte, dar educative. Prezentaţi Biblia şi pe Autorul ei, Dumnezeul cerurilor şi al pământului, şi pe Domnul Hristos Fiul, marele Dar al lui Dumnezeu pentru omenire. Spuneţi pacienţilor cum a venit Mântuitorul în lume pentru a descoperi dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni. Prezentaţi-le marele sacrificiu pe care l-a făcut, venind să trăiască şi să moară aici. Faceţi-le cunoscut că, prin credinţa în Hristos, fiecare fiinţă omenească păcătoasă poate deveni părtaşă de natură divină şi să înveţe să coopereze cu Dumnezeu în lucrarea de mântuire. (Scrisoarea 112, 1909)
36:4 Consideraţie pentru cei nechibzuiţi
36:5 Cei angajaţi în sanatoriile noastre trebuie să fie oameni care să facă educaţie. Ei trebuie să facă Evanghelia atrăgătoare prin cuvinte plăcute şi fapte amabile. Ca urmaşi ai lui Hristos, ei trebuie să facă cea mai favorabilă impresie despre religia pe care o susţin şi să inspire gânduri nobile. Unii vor fi afectaţi de influenţa lor şi pentru această viaţă, şi pentru veşnicie.
36:6 Ajutându-i pe alţii, putem obţine cele mai mari biruinţe. Trebuie să ne consacrăm ajutorării acelora care trebuie să se dezvolte, cu un zel neobosit, cu credincioşie, seriozitate, tăgăduire de sine şi răbdare. Cuvintele amabile, încurajatoare, vor face minuni. Vor fi
36:7 mulţi care, dacă se depun eforturi serioase pentru ei, fără a-i mustra şi a le căuta greşeli, se vor dovedi doritori de a face îmbunătăţiri. Cu cât îi criticăm mai puţin pe oameni, cu atât va fi mai mare influenţa noastră în bine asupra lor. Pentru mulţi, prea multe îndemnuri şi sfaturi vor face mai mult rău decât bine. Bunătatea asemenea Domnului Hristos să fie transmisă tuturor.
36:8 Este o anumită ştiinţă în a lucra cu cei care par slabi în mod special. Dacă dorim să învăţăm pe alţii, noi înşine trebuie să învăţăm mai întâi de la Hristos. Avem nevoie de vederi largi pentru a putea face o adevărată lucrare misionară medicală şi pentru a arăta tact lucrând cu mintea oamenilor.
36:9 Cei care par că au cel mai puţin nevoie de ajutorul nostru ar trebui să se bucure de cea mai mare atenţie din partea noastră. Însă noi trebuie să dovedim în mod special înţelepciune faţă de cei care par nesocotiţi şi nechibzuiţi. Unii nu înţeleg caracterul sacru al lucrării lui Dumnezeu. Cei cu cea mai puţină iscusinţă, cei nechibzuiţi şi chiar cei indolenţi necesită o atenţie deosebită şi trebuie să ne rugăm pentru ei. Trebuie să dovedim tact faţă de cei ce par a fi ignoranţi şi abătuţi de pe cale. Prin efort stăruitor pentru ei, îi putem ajuta să ajungă de folos în lucrarea Domnului. Ei vor răspunde bucuros, dacă dovedim interes sincer, răbdător şi iubitor faţă de ei.
36:10 Trebuie să cooperăm cu Domnul Isus pentru a-i ajuta pe cei ineficienţi şi pe cei care greşesc să devină inteligenţi şi să dea dovadă de curăţie. Această lucrare este de aceeaşi importanţă ca şi lucrarea de propovăduire a Evangheliei. Dumnezeu face apel la noi să dovedim interes neobosit, răbdător pentru mântuirea acelora care au nevoie de şlefuirea divină. (Scrisoarea 113, 1905)
36:11 Cum procedăm cu cei nechibzuiţi
36:12 Când vă loviţi de elemente cum ar fi cei care nu au religia Bibliei, ci doar o formă a acesteia, nu uitaţi că sunteţi creştini. Vă micşoraţi mult influenţa şi vă deterioraţi experienţa creştină când vă pierdeţi stăpânirea de sine şi le daţi cea mai mică ocazie de a crede că i-aţi tratat necuviincios. Nu lăsaţi această impresie asupra minţii lor; dacă este posibil, evitaţi-o. În acest timp de probă, noi trebuie să ne formăm caracterele pentru viaţa viitoare, nemuritoare; însă aceasta nu este totul, căci în acest proces de formare a caracterului noi trebuie să fim extrem de precauţi în legătură cu felul în care construim, deoarece şi alţii vor construi după modelul pe care li-l dăm.
36:13 Până în ziua judecăţii, nu vom şti niciodată care a fost influenţa unei atitudini binevoitoare faţă de cei neconsecvenţi,
36:14 nechibzuiţi şi nevrednici. Dacă, după ce aţi fost provocaţi şi aţi suferit nedreptate din partea lor, îi trataţi aşa cum aţi trata o persoană inocentă şi chiar stăruiţi să le arătaţi acest lucru prin fapte de bunătate, atunci voi v-aţi făcut partea ca şi creştini, iar ei vor rămâne surprinşi şi ruşinaţi şi îşi vor vedea faptele şi josnicia mai limpede decât dacă le-aţi fi prezentat gravitatea faptelor lor şi i-aţi fi mustrat.
36:15 Dacă le-aţi fi arătat că greşesc, s-ar fi încăpăţânat şi v-ar fi sfidat. Însă, dacă sunt trataţi cu atenţie şi consideraţie, simt mai profund ceea ce fac ei în comparaţie cu ceea ce faceţi voi. Atunci... voi vă aşezaţi pe un teren avantajos, iar când arătaţi grijă pentru sufletele lor, ei văd că nu sunteţi făţarnici, ci sunteţi convinşi de fiecare cuvânt pe care îl spuneţi.
36:16 Câteva cuvinte rostite în pripă, sub provocare, şi care par doar un lucru neînsemnat e doar ceea ce merită ei adesea taie corzile influenţei cu care ar fi trebuit să legaţi acel suflet de sufletul vostru. Gândul că ei se află în întuneric, ispitiţi de Satana şi orbiţi de puterea lui fermecătoare, ar trebui să vă facă să simţiţi o profundă simpatie pentru pacientul bolnav, care suferă, însă datorită bolii sale nu este conştient de pericolul în care se află.
36:17 Sufletele care au costat viaţa singurului Fiu al lui Dumnezeu trebuie preţuite după imensul preţ de răscumpărare plătit pentru ele; astfel, bogaţi şi săraci, negri şi albi trebuie trataţi cu respectul ce provine din valoarea pe care a pus-o Domnul Hristos pe sufletul omenesc.
36:18 Aceste gânduri sunt demne de o consideraţie solemnă. Orice neglijenţă din partea voastră, orice înălţare de sine, orice jubilare pripită, pasionată, pot aşeza un suflet pe calea spre pieire, acolo unde el nu va putea găsi niciodată cărarea cea strâmtă a sfinţirii care duce spre ceruri... Se fac greşeli grave în relaţie cu cei cu mintea dezechilibrată, bolnavă. Aceştia sunt oameni bolnavi. Ei au nevoie de un medic, nu trebuie îndepărtaţi ca un mădular bolnav, ci trebuie vindecaţi. Felul în care Se poartă Domnul Isus cu noi este arătat în parabola cu oaia pierdută. Dacă Domnul Isus S-ar purta cu noi cum ne purtăm noi unii cu alţii, nici unul dintre noi nu am fi salvaţi. O, cât de mulţi vor fi pierduţi, deoarece cuvinte pline de răbdare, care ar fi trebuit să le fie adresate, au rămas nerostite! (Scrisoarea 20, 1892)
36:19 Studentul greoi
36:20 Studenţii care la început par mai greoi şi mai înceţi pot face, în cele din urmă progrese mai mari decât cei care din fire sunt mai iuţi. Dacă sunt integri şi îşi fac lucrul în mod sistematic, vor reuşi mai mult decât alţii. Cei care îşi formează deprinderi de a fi răbdători şi perseverenţi vor realiza mai mult decât cei care au minţi mai agere, sunt mai sprinteni şi mai iuţi, decât aceia care, deşi prind repede, uită şi pierd la fel de repede. Cei răbdători, deşi învaţă mai încet, se vor afla înaintea acelora care învaţă atât de repede, încât nu au nevoie să studieze. (Ms 115, 1903)
36:21 Atitudinea instructorului
36:22 În timp ce studenţii trebuie să fie gata să înceapă cu mai puţine responsabilităţi şi să dea dovadă că pot fi vrednici de încredere, instructorul trebuie să dovedească faţă de aceştia cea mai duioasă afecţiune. El nu trebuie să se descurajeze datorită ignoranţei lor, ci trebuie să le acorde credit pentru toate calităţile pe care le vede la ei. Educându-se în această direcţie, instructorul dobândeşte o experienţă valoroasă, o experienţă de care are nevoie pentru a fi un creştin practic.
36:23 Dacă studenţii fac greşeli, să nu-i socotească nevrednici de a li se mai acorda o şansă, ca şi când ar fi comis păcate care nu pot fi iertate. Cu bunătate, el trebuie să le arate greşelile, iar ei, la rândul lor, trebuie să fie mulţumiţi pentru că au un prieten atât de credincios, care le spune ce au greşit şi cum să se îndrepte. A îndepărta pe cel ce greşeşte sau a-l trata cu răceală înseamnă a nu-l trata aşa cum l-ar fi tratat Domnul Hristos. Toţi putem cădea oricând şi avem nevoie de milă, consideraţie şi iertare unii faţă de ceilalţi. El nu poate găsi desăvârşirea nicăieri şi nici nu trebuie să se aştepte la ea, dar trebuie să lupte cu perversitatea oamenilor şi să încerce să-i înveţe. (Scrisoarea 1, 1885)
36:24 Această lume nu este cerul
36:25 Oriunde lucrează laolaltă persoane cu temperamente diferite într-o instituţie, trebuie să se facă eforturi ferme, hotărâte, pentru a menţine instituţia în curăţie înaltă şi nobilă, pentru ca cei nelegiuiţi să nu aibă succes în a-i compromite. Avem de întâmpinat elemente nesfinţite, iar dacă noi toţi ne luptăm să facem ceea ce este bine, căutăm
36:26 neprihănirea şi căutăm să fim o binecuvântare unii pentru alţii, atunci trăsăturile de caracter respingătoare vor fi biruite. Această lume nu este cerul. În datoriile acestei vieţi, nu avem de-a face cu îngeri, ci cu oameni care sunt predispuşi la greşeli. (Ms 41, 1900)
36:27 Cultivaţi o atmosferă de laudă
36:28 Nu îngăduiţi ca personalul auxiliar să fie suprasolicitat. Pacienţii să vadă surori medicale voioase şi optimiste, nu surori care, deoarece sunt istovite peste măsură, sunt descurajate şi deznădăjduite. Nu este în acord cu principiile care stau la baza întemeierii sanatoriilor noastre ca să se permită ca surorile medicale să fie zdrobite de muncă.
36:29 Lucrătorii trebuie să pună în practică principiile reformei sănătăţii în tot ce fac alimentaţie şi îmbrăcăminte. Ei trebuie să se încurajeze cu o atmosferă de laudă. Trebuie să-şi cultive vocea, s-o păstreze plăcută şi atrăgătoare. Nu trebuie să se audă nici un cuvânt de descurajare. Fie ca surorile medicale şi medicii să privească spre ceruri, pentru a putea fi învăluiţi de razele Soarelui Neprihănirii. (Scrisoarea 116, 1903)
36:30 Curăţenie şi ordine
36:31 Tot ce are legătură cu un sanatoriu trebuie să fie curat şi ordonat. Curăţenia şi ordinea vor avea adesea o influenţă mai mare decât doar cuvintele. În baie toate lucrurile trebuie aşezate în aşa fel, încât să facă o impresie favorabilă asupra acelora care vin la institut. (Ms 57, 1909)
36:32 Bârfa
36:33 Sunt unii, atât bărbaţi, cât şi femei, care bârfesc mai mult decât se roagă. Ei nu au un discernământ spiritual clar. Ei sunt departe de Dumnezeu. Când vorbesc cu pacienţii, atitudinea lor pare a spune: "Raportează şi noi vom transmite mai departe".
36:34 Personalul medical care procedează astfel trebuie prelucrat şi mustrat. Dacă refuză să-şi schimbe atitudinea, oamenii să fie daţi afară. Dacă li se îngăduie să rămână în instituţie, ei vor produce o stare de lucruri care Îl va îndepărta pe Domnul de instituţie. Este mai bine să fie alungaţi lucrătorii răzvrătiţi decât să plece Domnul din instituţie. Fie ca personalul auxiliar, în orice departament ar lucra, să fie cuviincios. Dacă vor repeta tot ce aud şi vor vorbi despre tot ce văd, aceşti oameni vor fi un blestem pentru instituţie. Sunt unii care găsesc plăcere în a spune lucruri ce produc senzaţie. Acest lucru compromite
36:35 instituţia respectivă şi nu trebuie nicidecum acceptat. (Scrisoarea 30, 1887)
36:36 Bucuraţi-vă în Domnul
36:37 Talentul vorbirii este un talent preţios. Bogăţiile harului lui Hristos, pe care El este întotdeauna gata să ni le acorde, noi trebuie să le împărtăşim oamenilor prin cuvinte pline de nădejde şi adevărate. "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul; iarăşi zic: bucuraţi-vă. " Dacă am veghea asupra cuvintelor pe care le rostim, astfel ca nimic altceva decât bunătate să nu ne scape de pe buze, vom dovedi că ne pregătim să devenim membri ai familiei cereşti. Prin cuvinte şi fapte, noi vom aduce laude Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. O, ce reformă s-ar produce, dacă noi, ca popor, am preţui la adevărata lui valoare talentul vorbirii şi influenţa lui asupra sufletelor oamenilor!
36:38 Întâlnirile din Sabat, altarul de dimineaţă şi de seară din cămin, serviciile divine care se ţin în capelă, toate trebuie însufleţite de Duhul lui Hristos. Fiecare membru al colectivului de la sanatoriu trebuie să-L mărturisească pe Hristos în mod deschis şi cu bucurie, exprimându-şi bucuria, mângâierea şi speranţa care sunt înscrise în suflet. Domnul Hristos trebuie prezentat ca Domn între mii de mii, Acela care este întotdeauna iubitor. El trebuie prezentat ca Dătătorul oricărui dar bun şi desăvârşit, Acela spre care se îndreaptă toate speranţele noastre de viaţă veşnică. Dacă vom face acest lucru, orice îngustime va fi lăsată deoparte şi va trebui să punem în acţiune dragostea lui Hristos. Bucuria pe care o experimentăm în această iubire va fi o binecuvântare pentru semenii noştri.