35:5 Sunt atât de fericită că putem veni la Dumnezeu în umilinţă şi să-L rugăm până ce sufletele noastre ajung într-o comuniune atât de strânsă cu Isus, încât ne putem lăsa poverile la picioarele Sale şi să spunem: "Ştiu în cine am crezut şi sunt convins că El poate să păstreze ce i-am încredinţat până în ziua aceea". Domnul poate să facă mult mai mult decât putem noi toţi cere sau gândi. Inimile noastre reci, lipsite de credinţă, pot fi înviorate şi însufleţite până când putem spune prin credinţă: "Viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu". Să căutăm plinătatea mântuirii lui Hristos. Să călcăm pe urmele paşilor Fiului lui Dumnezeu, căci făgăduinţa este: "Cel care Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii". (Ms 63, 1908)