31:1 Eliminarea risipei
31:2 Persoana care are responsabilitatea financiară trebuie să aibă ca preocupare cât de mult poate face economie, în loc de cât de mult poate cheltui. Orice cheltuială inutilă trebuie eliminată. Personalul angajat trebuie să înţeleagă că ceea ce se consumă nu trebuie să depăşească ceea ce se produce. A irosi într-un sanatoriu constituie un lucru grav. Sunt atât de mulţi care au de-a face cu diferitele domenii ale lucrării, încât este lucrul cel mai esenţial ca ei să înţeleagă necesitatea de a practica economia. Economia este una dintre ştiinţele importante. Mulţi cheltuiesc inutil, aruncând ceea ce rămâne. În multe familii se cheltuieşte atât de mult, încât cu aceasta s-ar putea întreţine o familie mică. Toate aceste lucruri trebuie incluse în educaţia care trebuie dată în sanatoriile noastre.
31:3 Banii constituie o comoară necesară; să nu fie irosiţi pentru cei care nu au nevoie de ei. Unii au nevoie de darurile noastre generoase. Prea adesea, cei care au bani nu se gândesc cât de mulţi sunt flămânzi în lumea aceasta. Ei poate că spun: "Eu nu îi pot hrăni pe toţi". Însă, punând în practică lecţiile de economie ale Domnului Hristos, voi puteţi hrăni pe unul dintre aceştia. E posibil să puteţi hrăni pe mulţi dintre cei care flămânzesc după hrana aceasta vremelnică. Dar le puteţi hrăni şi sufletele cu pâinea vieţii. "Strângeţi firimiturile care au rămas, astfel ca nimic să nu se piardă. " Aceste cuvinte au fost rostite de Cel care a avut toate comorile Universului la îndemâna Sa; prin această putere de a face minuni, El a putut hrăni mii de oameni, dar nu a pierdut din vedere să-i înveţe o lecţie de economie.
31:4 Spiritul serviciului voios
31:5 Lucrătorii din sanatoriile noastre trebuie instruiţi pentru lucrarea pentru care sunt cei mai potriviţi. Însă, când se iveşte o urgenţă şi este nevoie de ajutor, nici un lucrător nu trebuie să
31:6 spună: "Aceasta nu este treaba mea". Lucrătorului care are părerea că el trebuie să facă doar lucrul rânduit lui, şi nu mai mult, care nu simte nici o răspundere de a da ajutor ori de câte ori şi oriunde este nevoie, trebuie să i se scoată de îndată această idee din cap. El nu trebuie să considere niciodată că i s-a făcut un rău, cerându-i-se să lucreze peste program. Când este nevoie de ajutor, lucrătorii să fie binevoitori să-l acorde, cu umilinţă creştină, şi ei vor primi o binecuvântare.
31:7 S-ar putea ca unii să se răzvrătească atunci când li se va cere să facă lucruri mici, comune. Însă acestea sunt datorii pe care ei trebuie să ştie cum să le îndeplinească. Credincioşia în lucrurile mici este cea care ne pregăteşte pentru credincioşia în răspunderile mari. Muncitorii care au cel mai mult succes sunt cei care se angajează să-L slujească pe Dumnezeu cu voioşie în lucrurile mici. Fiecare fiinţă omenească trebuie să contribuie, cu firul vieţii sale, la ţesătură, pentru a da ajutor la terminarea materialului. Cei care doresc să fie utili pot găsi întotdeauna de lucru. Timpul nu va fi niciodată prea lung pentru ei...
31:8 Nimeni nu trebuie să-şi petreacă timpul tânjind să facă imposibilul, uitând de îndatoririle obişnuite, din dorinţa de a realiza ceva măreţ. Treaptă cu treaptă, de la treapta cea mai de jos, scara trebuie urcată şi s-ar putea să fie nevoie de efort dureros. Însă succesul vine în urma efortului stăruitor, iar progresul făcut este de o valoare mai mare pentru cel care luptă cu tenacitate pentru victorie...
31:9 Prin faptele lor, cei care sunt angajaţi în instituţiile noastre dovedesc valoarea sau lipsa de valoare a judecăţii lor. Cei care îşi încep slujirea în cadrul instituţiei cu un spirit lipsit de bună-voinţă de a ajuta, care îşi fac datoriile încredinţate lor cu simţământul că sunt constrânşi, că sunt obligaţi să se supună, care îşi fac lucrul ca şi când de-abia ar vrea să scape de povara datoriilor zilnice pe care cineva trebuie să le îndeplinească, sunt de puţin ajutor pentru instituţie. O ascultare mecanică poate ascunde un foc de răzvrătire care mocneşte, însă este oricând gata să izbucnească. Nu există pace, lumină sau iubire în slujirea unora ca aceştia. Atmosfera care înconjoară sufletele lor nu constituie o mireasmă. Influenţa cuvintelor şi faptelor lor este simţită de cei din jurul lor, şi această influenţă face rău chiar şi acelora care se străduiesc să facă tot ce pot mai bine în orice poziţie s-ar afla. Compătimirea de sine face rău celor care o nutresc şi exercită o influenţă dăunătoare fericirii celor din preajma lor.
31:10 Răbdare cu cei care greşesc
31:11 Cel care are în grijă persoane de acest fel nu trebuie în nici un caz să jignească sau să certe. El nu trebuie să dovedească lipsă de răbdare sau de stăpânire de sine. Luaţi câte unul deoparte şi spuneţi-i că astfel de manifestări nu pot fi permise şi că trebuie să-şi schimbe atitudinea. Spuneţi-i că, dacă îşi tot alimentează gândul că are nevoie de simpatie, acesta este lucrul cel mai nechibzuit pe care îl poate face. Rugaţi-vă împreună cu el; apoi daţi-i o sarcină, aşa cum Dumnezeu ne-a dat nouă o sarcină. El a dat fiecărui om o anumită lucrare de făcut, potrivit cu iscusinţa lui deosebită.
31:12 Dacă, după ce au fost cu totul şi pe deplin puşi la probă, aceşti tineri nu fac nici o schimbare, să li se spună clar că nu mai pot fi ţinuţi în instituţie. Locul lor să fie acordat unora care să nu fie aşa o povară pentru instituţie...
31:13 Nu trebuie să existe sclavie. Slujirea tuturor trebuie să fie voioasă şi de bunăvoie. Însă cei care îi instruiesc pe tineri în instituţiile noastre au de luptat cu un dezavantaj. Sunt mulţi care au primit o educaţie nedesăvârşită în cămin. Adesea, mama este roaba copiilor ei şi, în felul acesta, ea neglijează cea mai importantă lucrare aceea de a-i învăţa să se descurce singuri şi să se deprindă a fi curaţi, îngrijiţi, ordonaţi şi desăvârşiţi în lucrurile mici ale vieţii...
31:14 Când aceşti copii ating vârsta când trebuie să poarte răspunderi şi să aibă griji, ei sunt nesupuşi şi indisciplinaţi. S-ar putea ca unii dintre aceştia să aibă dorinţa de a veni la unul dintre sanatoriile noastre, pentru a primi o instruire medicală. Ei vin, însă deficienţele educaţiei pe care au primit-o în cămin fac din şederea la instituţie o povară atât pentru ei, cât şi pentru cei care au sarcina să-i instruiască.
31:15 Biruirea neglijenţei părinţilor
31:16 Să nu se continue în instituţie cu răsfăţarea de acasă. Nu va mai fi nici o speranţă pentru aceşti tineri, care au fost răsfăţaţi încă din copilărie printr-o îngăduinţă neînţeleaptă, dacă metoda folosită în cămin este continuată şi în instituţie. Aceştia să fie disciplinaţi în mod înţelept şi cu bunătate, şi când se vede că ei se străduiesc să îndrepte lucrurile, încercând să fie ceea ce ar trebui, să li se adreseze cuvinte de încurajare. Însă ei trebuie să înţeleagă clar că nu pot continua la instituţie cu aceeaşi îngăduinţă de sine ca acasă. Dacă au bunăvoinţa să o ia de la început, dacă sunt hotărâţi să stăpânească orice problemă, ei se vor strădui să îndrepte lucrurile...
31:17 Neglijenţa părinţilor a făcut ca instruirea lor să fie cu mult mai grea decât ar fi altfel. Nu treceţi peste nici un lucru, oricât de neînsemnat, însă nu-i învinuiţi şi nu îi certaţi. Prin aceasta nu veţi depăşi situaţia, ci îi veţi face să se simtă stânjeniţi şi se vor descuraja. Spuneţi-le în modul cel mai frumos cu putinţă că neglijenţa din trecut trebuie îndreptată, altfel nu mai pot fi ţinuţi în instituţie. Trebuie scoasă în evidenţă nevoia de reformă. Ei trebuie să fie încurajaţi să-şi schimbe obiceiurile rele şi să-şi formeze obiceiuri corecte.
31:18 Cei care simpatizează cu o persoană care produce încurcături, prin lipsa de hotărâre pentru a îndrepta defectele sale în ce priveşte educaţia, trebuie să fie ajutaţi. Arătaţi-le că este datoria lor să-i ajute pe cei care au atât de mult de biruit. Cei care au funcţii de răspundere într-o instituţie îi pot răsfăţa pe tineri şi tinere pentru toată viaţa, alintându-i prea mult şi ascultându-le cererile. Cei care fac acest lucru arată că ei înşişi au nevoie de reformă spre a se pregăti să poată conduce în mod înţelept un sanatoriu sau orice altă instituţie în care sunt instruiţi tinerii.
31:19 Aceasta constituie unul dintre domeniile în care se poate face lucrare misionară medicală cu sanatoriile noastre. O, cât de atenţi ar trebui să fie cei din conducere să nu facă nici o greşeală! Aceia care, în timp ce au o poziţie de răspundere, dau sfaturi greşite lucrează împotriva lucrării Domnului Isus.
31:20 Responsabilităţile conducătorilor
31:21 O, ce lucrare stă în faţa acelora care au funcţii de răspunde-re! O mare lucrare trebuie făcută. Sunt responsabilităţi grele de purtat, care trebuie preluate de oameni ce au o experienţă vie în lucrurile lui Dumnezeu, care Îl caută zi de zi cu toată inima. Solemne sunt îndatoririle pe care le au medicii şi directorii sanatoriilor noastre. Ei trebuie să fie un exemplu demn de pretenţia pe care o au, de credincioşi ai adevărului...
31:22 Doresc, dacă este cu putinţă, să întipăresc în mintea medicilor şi conducătorilor noştri importanţa de a-L reprezenta corect pe Dumnezeu, pentru ca lumea să Îl poată vedea în frumuseţea Lui. Doresc ca ei să fie atât de mult umpluţi cu Duhul care sălăşluieşte
31:23 în El, încât metodele lumeşti să nu aibă nici o putere de a le distrage atenţia de a prezenta oamenilor măreţele şi minunatele posibilităţi pe care le are fiecare suflet care Îl primeşte pe Domnul Hristos şi crede în El. (Ms 27, 1902)
31:24 Blândeţe în disciplină
31:25 Să nu existe nici un pic de asprime în disciplina pe care o folosiţi. Nu aşezaţi înaintea tinerilor reguli nenecesare. Tocmai aceste reguli de fier şi porunci sunt cele care îi fac să simtă câteodată că ei trebuie să facă şi chiar vor face lucrul pe care nu trebuie să îl facă. Când le daţi avertizări şi mustrări, faceţi-le arătând că dovediţi interes faţă de ei. Faceţi-i să simtă că doriţi ca în cărţile din ceruri să se scrie lucruri bune despre ei...
31:26 Cuvintele şi faptele din această viaţă decid destinul veşnic al fiecărui om; fiţi foarte atenţi, de aceea, să nu conduceţi un suflet ispitit pe terenul de luptă al vrăjmaşului. Nu provocaţi la mânie pe tineri. Nu stârniţi în ei impulsul de a acţiona nesăbuit, dându-le pe nedrept anumite lucruri de făcut sau tratându-i cu asprime. Adesea, cei care ar trebui să ştie cum să lucreze cu tinerii îi îndepărtează de Dumnezeu prin cuvinte şi fapte nechibzuite. Trataţi-i pe cei ispitiţi, astfel încât să-i atrageţi ca nişte prieteni care nu îi judecă greşit şi nu îi rănesc.
31:27 Îndemnurile din Cuvântul lui Dumnezeu sunt cu mult mai bune decât orice cuvânt de mustrare pe care l-aţi putea rosti. Călăuziţi-i pe tineri, astfel încât să vadă că este spre binele lor veşnic să meargă pe calea pe care Domnul a trasat-o pentru ei. Spuneţi-le că nu trebuie să păcătuiască, deoarece, prin aceasta, ei întristează inima Mântuitorului. Spuneţi-le să se teamă să păcătuiască, pentru că plata păcatului este moartea. Cu blândeţe şi dragoste, ajutaţi-i ca ţinta lor să fie îndeplinirea datoriei faţă de Dumnezeu şi semenii lor. Nu uitaţi că experienţa viitoare a acestor tineri va purta pecetea învăţăturii pe care le-aţi dat-o voi.
31:28 În timp ce vă străduiţi astfel să-i educaţi pe tinerii din grija voastră, voi să vă continuaţi propria voastră educaţie, pregătindu-vă să lucraţi mai bine pentru Domnul. În caracterul vostru se produce o reformă, care face din voi un exemplu demn de urmat pentru cei ispitiţi şi încercaţi. Disciplinându-i pe alţii, vă disciplinaţi şi vă instruiţi pe voi înşivă...
31:29 Luptaţi-vă să-l prezentaţi pe Domnul Hristos
31:30 Cei care sunt în poziţii de răspundere să se ferească, pentru ca nu cumva, prin caractere deficitare şi temperamente necreştineşti, să lucreze împotriva planului lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu şi binele fiinţelor omeneşti trebuie să-l conducă pe orice om să se lupte să fie un exemplu de ceea ce poate deveni omul prin harul lui Hristos. El trebuie să se bizuie cu totul pe meritele Aceluia care S-a dat pe Sine ca jertfă pentru a putea sta între Dumnezeu şi om. Străduinţele fiecărui om, în a cărui inimă se face resimţită lucrarea harului zi de zi, vor constitui o mireasmă de viaţă spre viaţă pentru toţi cei care se află în grija Sa. El va avea succes în lucrarea pentru salvarea sufletelor care sunt gata să piară. El le va conduce la Marele Păstor, singurul care îi poate mântui pe deplin pe cei care vin la El.
31:31 Persoanele care călăuzesc şi instruiesc pe cei care sunt neştiutori şi s-au abătut de la calea către Hristos au nevoie de mult din răbdarea şi dragostea lui Hristos. De multe ori, răbdarea lor va fi pusă la încercare; se pare că cei pentru care lucrează pricep greu; va fi dificil să-i călăuzească spre a acţiona pe baza unor principii corecte. Adevărul trebuie să lucreze asupra lor, înmuindu-le şi supunându-le inimile. Cei care încearcă să-i ajute trebuie să aibă capacitatea de a-i conduce pas cu pas, să fie conştienţi că ei trebuie să-i roage fierbinte pe păcătoşi, nu să-i constrângă să se împace cu Dumnezeu.
31:32 Domnul Hristos spune: "Oile Mele aud glasul Meu şi Mă urmează de pe cărările lăturalnice ale păcatului". Aşa cum a lucrat Domnul Hristos, aşa trebuie să lucraţi şi voi. Căutaţi să-i conduceţi pe cei greşiţi, cu iubire şi duioşie, pe cărările drepte. Acest lucru necesită multă răbdare, îngăduinţă şi o continuă manifestare a iubirii iertătoare a Domnului Hristos. Mila Mântuitorului trebuie dovedită zi de zi. Trebuie urmat exemplul pe care l-a lăsat El. Domnul a luat asupra vieţii Sale, lipsite de păcat, natura noastră păcătoasă, pentru a şti cum poate veni în ajutorul celor care sunt ispitiţi.
31:33 Cel care se angajează în această lucrare să o facă din toată inima. Cel care face o asemenea lucrare doar pentru salariu va avea un eşec total...
31:34 Nu este necesar să se aducă tot ce trebuie îndreptat înaintea directorului. Când vedeţi un lucrător care greşeşte, duceţi-vă la el, vorbiţi-i cu bunătate şi duioşie, dovedindu-vă dorinţa sinceră pentru bunăstarea lui. În nouă cazuri din zece, eforturile voastre
31:35 vor avea succes. Veţi salva un suflet de la moarte şi veţi acoperi o sumedenie de păcate. (Scrisoarea 67, 1902)
31:36 În locul tatălui
31:37 Toate instituţiile noastre trebuie să fie instrumente misionare în sensul deplin al cuvântului. Nu trebuie îngăduit ca vreun lucru să stea în calea lucrării salvării sufletelor. În orice instituţie este de făcut lucrare misionară. De la director până la cel mai umil lucrător, toţi trebuie să simtă că au o răspundere pentru cei neconvertiţi din preajma lor. Ei trebuie să facă eforturi serioase pentru a-i câştiga la Hristos. Ca urmare a acestor eforturi, mulţi vor fi câştigaţi la Mântuitorul şi vor deveni slujitori credincioşi ai Săi. Viaţa religioasă consecventă, vorbirea sfinţită, integritatea neabătută, evlavia, credincioşia, toate acestea sunt mijloacele pe care le foloseşte Dumnezeu pentru a convingere cât mai repede inimile şi conştiinţele necredincioşilor.
31:38 Fraţii mei, în providenţa lui Dumnezeu, tinerii care nu L-au acceptat pe Mântuitorul au ajuns, prin asociere în afaceri, în preajma voastră. Voi aveţi ani de experienţă în adevăr. Aveţi copiii voştri. Trebuie să ştiţi cum să procedaţi cu aceşti tineri, astfel încât să-i atrageţi mai aproape de Mântuitorul. Şi, cu toate acestea, după cum mi-a arătat Domnul, voi aţi făcut puţine eforturi de a-i câştiga, puţine eforturi de a arăta iubire şi respect faţă de ei. Dacă s-ar converti, aceşti tineri ar putea să fie folosiţi de către Domnul în lucrarea Sa. Însă cine dintre voi, care sunteţi mai în vârstă şi aveţi mai multă experienţă, a avut pe inimă povara mântuirii lor? Domnul Hristos a murit pentru a-i salva. Le-aţi arătat voi iubire asemenea Domnului Hristos? Vorbiţi voi cu ei ca şi când ar fi vrednici să fie mântuiţi sau îi respingeţi? Le-aţi dovedit că sunteţi interesaţi sincer, cu iubire, de ei sau, prin atitudinea avută faţă de ei, le-aţi arătat că nu merită să fie luaţi în seamă?
31:39 Domnul pune asupra directorilor din instituţiile Sale răspunderea de a se purta cu tinerii angajaţi în aceste instituţii cu respect, curtoazie şi bunătate de tată. Ei trebuie să se poarte cu aceştia aşa cum ei înşişi doresc ca Domnul Hristos să se poarte cu ei. Cea dintâi lucrare a noastră, după cum mi-a descoperit Domnul, este să fim buni cu tinerii, preocupaţi de interesele lor, pentru ca ei să se simtă ca acasă în prezenţa noastră.
31:40 Aţi încercat să nu fiţi egoişti, ci buni, şi să faceţi ca faptele
31:41 şi cuvintele voastre să fie ca o mireasmă? Pot cei pe care îi aveţi în grijă să vă socotească nişte creştini adevăraţi? Voi sunteţi taţi. V-aţi întrebat vreodată dacă aţi vrea ca propriii voştri copii să fie trataţi aşa cum voi îi trataţi pe tinerii pe care îi aveţi în grijă? Potrivit cu lumina care mi-a fost dată, ştiu că aici, printre cei care poartă răspunderi, sunt unii care, dacă nu se convertesc, nu vor vedea Împărăţia cerurilor. Mă doare să ştiu că în viaţa practică ei nu dau pe faţă înţelepciune, credinţă şi dragoste pentru sufletele care pier. Tratamentul pe care l-au primit unii dintre aceşti tineri de abia dacă le-a dat o rază de prietenie caldă, binevoitoare. Ei au nevoie de o experienţă cu totul diferită de experienţa pe care o primesc asociindu-se cu oamenii care ar trebui să-L cunoască pe Dumnezeu.
31:42 O atitudine corectă în privinţa salariilor
31:43 Uneori i-aţi încurajat pe lucrători să creadă că salariile lor ar trebui mărite, iar apoi nu le-aţi împlinit promisiunea făcută. Oare astfel faceţi să lumineze lumina voastră prin fapte bune? Poate fi acceptată de Domnul o astfel de slujire? Oare o astfel de lucrare trebuie să continue în instituţiile lui Dumnezeu, care au fost întemeiate pentru lucrarea de câştigare a sufletelor care au legătură cu ele? Aveţi restanţe în privinţa salariilor, pe care nu le-aţi plătit cât de mult aţi putut. Ştiţi că, reţinând aceste salarii, nu aţi făcut ceea ce trebuia să faceţi? De ce susţin oare oamenii că sunt creştini şi totuşi urmează metodele dure ale vrăjmaşului? El vă va linguşi mândria, va încerca să vă înşele, să vă facă să gândiţi că ceea ce faceţi voi este cel mai bun procedeu de lucru cu mintea oamenilor. Însă nu veţi avea nici o scuză, dacă îi veţi îngădui să vă amăgească; deoarece Dumnezeu v-a arătat calea pe care trebuie s-o urmaţi...
31:44 Domnul Hristos a venit în lume să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Când a fost acuzat de farisei că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, El a răspuns: "Nu am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi". El a venit să salveze, nu să distrugă. Sufletele sunt foarte preţioase în ochii Săi; căci ele sunt ale Sale prin creaţiune şi răscumpărare. Nu vă daţi seama că El vă consideră răspunzători pentru mântuirea celor cu care aveţi de-a face? Sunteţi voi conştienţi că El va cere din mâinile voastre sufletele pe care nu aţi încercat să le salvaţi? Aţi căutat voi să păcăliţi vrăjmaşul care
31:45 caută continuu să-i facă pe tineri să creadă că purtarea necredincioşilor este mai corectă decât cea a celor care susţin a crede adevărul?
31:46 Dacă directorii nu dovedesc dragoste asemenea lui Dumnezeu, ar fi mai bine ca tinerii şi tinerele să nu fie aduşi în sfera lor de influenţă...
31:47 Raportul ceresc
31:48 Nu uitaţi că, zi de zi, Meşterul artist face un tablou al caracterului vostru. Gândurile voastre, cuvintele voastre, faptele voastre sunt transferate în cartea Sa de raport din ceruri, aşa după cum trăsăturile feţei omului sunt transpuse pe placa şlefuită a artistului.
31:49 Noi trebuie să fim reprezentanţii lui Hristos pe pământ, curaţi, buni, drepţi, plini de milă, compasiune şi altruism, în cuvânt şi faptă. Zgârcenia şi lăcomia sunt vicii pe care Dumnezeu le urăşte. Ele sunt lăstare ale egoismului şi păcatului şi distrug orice lucrare în care sunt implicate. Asprimea şi grosolănia caracterului sunt nedesăvârşiri pe care Scriptura le condamnă în mod hotărât, pentru că Îl dezonorează pe Dumnezeu.
31:50 "Fie ca în purtarea voastră", în atitudine şi obiceiuri, "să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi. Căci El Însuşi a zis: Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evrei 13,5). "După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă, şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere" (2 Cor. 8,7). "Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac" (Evrei 13,16).
31:51 "Curăţiţi-vă"
31:52 Cuvântul Domnului către cei care lucrează în instituţiile Sale este: "Curăţiţi-vă, cei care purtaţi vasele Domnului" (Isaia 52,11). Faceţi ca, în instituţiile noastre, egoismul să facă loc iubirii şi lucrului altruist. Atunci uleiul cel auriu se va scurge din cele două ramuri de măslin în ţevile de aur, care, la rândul lor, se vor scurge în vasele pregătite. Atunci vieţile lucrătorilor lui Hristos vor fi într-adevăr o manifestare a adevărurilor din Cuvântul Său.
31:53 Frica de Domnul, simţământul bunătăţii Sale, al sfinţeniei Sale vor străbate fiecare instituţie. O atmosferă de iubire şi pace va cuprinde fiecare departament. Fiecare cuvânt rostit şi
31:54 fiecare lucru îndeplinit vor avea o influenţă asemenea celei cereşti. Domnul Hristos va locui în om, iar omul în Hristos. În orice lucrare care se va face, nu se va vedea caracterul mărginit al omului, ci caracterul Dumnezeului Celui infinit. Influenţa divină, răsplătită de îngerii cei sfinţi, se va întipări în mintea celor din preajma lucrătorilor, iar de la aceşti lucrători, se va răspândi o influenţă pozitivă, care va merge la toţi cei care doresc să o inspire. Neprihănirea caracterului împreună cu puterea divină vor primi lumină şi slavă din ceruri şi vor sta ca mărturie în faţa lumii, arătând către tronul Dumnezeului celui viu.
31:55 Apoi, lucrarea va merge înainte cu putere şi tărie dublă. Lucrătorii vor avea o nouă eficienţă, în orice domeniu. Oamenii vor afla despre sacrificiul pe care l-a făcut Mesia pentru a-i salva din păcat. Ultima solie de avertizare şi mântuire va fi dată cu mare putere. Pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu şi ne revine nouă să fim martori ai venirii în curând, cu putere şi slavă, a Domnului şi Mântuitorului nostru. (Scrisoarea 58, 1902)