30:1 Către un director fără experienţă
30:2 Tu trebuie să te aşezi totdeauna în situaţia celui cu care ai de-a face, ca să vezi ce ai simţi tu în împrejurări asemănătoare; apoi, să acţionezi aşa cum ai vrea ca alţii să-ţi facă ţie, pentru ca nici o umbră să nu poată fi aruncată asupra cauzei preţioase a adevărului. Aceasta nu trebuie batjocorită de dragul câştigului câtorva dolari sau cenţi. Să nu se dea niciodată nimănui ocazia să spună că adventiştii fac întotdeauna lucruri de mică valoare. Oamenii să fie totdeauna mulţumiţi. Fie ca tranzacţiile de afaceri să fie privite totdeauna într-o lumină curată, neîntinată, de către cei din lume şi cei ce au credinţa noastră. Nu daţi ocazia, în cursul acţiunilor voastre, să fie nevoie de explicaţii pentru ca acestea să fie privite într-o lumină favorabilă.
30:3 Faceţi ca toţi să vadă că această instituţie este una care are în vedere fericirea şi bunăstarea oamenilor. Este cu mult mai bine să suferiţi neajunsuri şi lipsuri decât să acţionaţi doar din interes şi să stârniţi sentimente de mânie, lăsând o impresie de nemulţumire asupra unor oameni care să creadă că s-a profitat de pe urma lor şi au fost înşelaţi, iar când pleacă, dovedesc ostilitate faţă de această instituţie. Principiile morale trebuie să domnească în această instituţie în cadrul tuturor relaţiilor, faţă de credincioşi şi faţă de necredincioşi, principii bine definite de generozitate, nobleţe şi consideraţie, în special faţă de cei care sunt bolnavi şi au necazuri. (Scrisoarea 26, 1888)
30:4 Consideraţie pentru un lucrător vătămat
30:5 Când unul dintre voi a fost vătămat la lucru, aşa cum a fost cazul acum câtva timp în urmă, purtaţi-vă cu el aşa cum aţi dori ca alţii să se poarte cu voi în împrejurări asemănătoare. Dovediţi simpatie asemenea Domnului Hristos. Acesta este felul lui Dumnezeu de a-i trata pe oameni. Orice mai puţin decât atât nu este dreptate şi nobleţe adevărată.
30:6 Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită celui care a fost vătămat; căci el a fost un necredincios. Aveţi motive să-I mulţumiţi Tatălui ceresc pentru că viaţa i-a fost cruţată.
30:7 Dacă el, care a fost vătămat, trebuie internat în sanatoriu, taxa care i se cere trebuie să fie una foarte mică, dacă este cazul să i se ceară vreo taxă. De asemenea, să se ia în consideraţie dacă n-ar fi drept să i se plătească salariul pe perioada cât nu este la muncă din cauza accidentului.
30:8 În nici un caz nu trebuie să se profite de pe urma nici unui lucrător; căci toate lucrurile sunt deschise înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face. El cere ca integritatea să domnească în suflet şi să se manifeste în viaţă. (Scrisoarea 58, 1902)
30:9 Să fim buni cu cei săraci
30:10 Dorinţa de a lucra independent, neţinând seama de judecata celorlalţi lucrători, nu trebuie să aibă loc în sanatoriile noastre. "Noi toţi suntem fraţi. " Trebuie arătat un spirit de iubire şi consideraţie. În sanatoriile noastre şi în orice alt sanatoriu, cuvintele amabile, privirile prietenoase şi o atitudine binevoitoare sunt de mare valoare. Oamenii care sunt cu adevărat buni au un anumit farmec. În tranzacţiile de afaceri, ce putere pozitivă reprezintă atitudinea binevoitoare! Ce influenţă restauratoare şi înălţătoare are aceasta asupra celor săraci şi descurajaţi, doborâţi la pământ de boală şi sărăcie! Să nu le oferim noi mângâierea pe care o aduce un asemenea comportament?...
30:11 Cei care sunt în funcţii de răspundere au de-a face cu oameni a căror soartă nu este deloc uşoară. Truda şi lipsurile, lipsa de speranţă pentru lucruri mai bune în viitor le fac povara foarte grea. Atunci când se adaugă şi durerea şi suferinţa, povara este aproape mai grea decât pot ei să poarte. Fie ca reprezentanţii lui Dumnezeu să nu se poarte aspru cu aceşti oameni. Aceasta nu ar fi decât cruzime. Ci ei să se îmbrace cu bunătate, ca şi cu o haină. Să fie buni şi împăciuitori cu cei ce sunt cei mai de jos şi cei mai săraci. Dumnezeu va vedea şi va răsplăti un astfel de comportament. (Scrisoarea 30, 1887)
30:12 Să se păstreze demnitatea sfinţită
30:13 Sunt inspirată de Domnul să spun că sanatoriile noastre trebuie curăţite de acele persoane a căror purtare constituie o discreditare a lucrării sacre a sanatoriului. Instituţiile noastre de sănătate trebuie să păstreze o demnitate sfinţită. Să nu fie angajat un personal care nu are un simţ al adevăratei demnităţi. Angajaţi pe cei care dau dovadă că lucrează pentru a îndeplini standardul desăvârşirii, cei în ale căror vieţi se văd semnele asemănării cu divinul.
30:14 Trebuie dovedită multă înţelepciune în alegerea bărbaţilor şi femeilor care să lucreze ca instructori în sanatoriile noastre. Trebuie să fie nu doar din aceia care pot vorbi în mod inteligent despre lucrurile legate de ştiinţă, ci dintre acei bărbaţi şi femei ce au învăţat să fie conduşi de Duhul lui Dumnezeu, care dau ascultare învăţăturilor Domnului Hristos. Ei trebuie să fie în stare să dea un sfat înţelept într-un mod binevoitor şi inteligent. Agitaţia şi cearta nu sunt de folos, ci cuvintele clare, rostite într-un spirit de bunătate, vor aduce rezultate de durată spre bine. Domnul îi va ajuta pe cei care sunt cu adevărat dornici să înveţe de la El.
30:15 Nu se pot face impresii bune asupra bolnavilor atunci când cei care alcătuiesc personalul sanatoriului sunt nepoliticoşi şi grosolani în purtare sau dau pe faţă un caracter de neseriozitate şi dovedesc manifestări de gelozie. Astfel de lucrători nu trebuie ţinuţi în instituţiile noastre, căci duşmanul este totdeauna gata să lucreze asupra minţii lor şi, prin influenţa lor, ei pot îndepărta sufletele de la Hristos. Cu mult mai bine ar fi să se plătească salarii mai mari unor lucrători medicali, cărora le place să facă bine, care sunt oameni sensibili, decât să acceptăm în sanatoriile noastre oameni pe care să nu îi putem disciplina şi instrui.
30:16 Influenţa unui caracter frumos
30:17 Domnul Se va folosi de o atitudine plăcută, de un caracter frumos pentru a aduce binecuvântări celor bolnavi. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu deţin o putere sfinţitoare, transformatoare. Dacă sunt primite în inimă şi lucrează în viaţă, acestea se vor dovedi o mireasmă de viaţă spre viaţă. Fie ca lumina celor angajaţi în sanatoriile noastre să strălucească în toate cuvintele şi faptele lor de zi cu zi. Doar în acest fel Dumnezeu îi poate accepta ca împreună-lucrători cu El.
30:18 Sunt atât de categorică pentru că doresc ca toţi să înţeleagă importanţa eradicării influenţei rele din sanatoriile noastre, care au fost înfiinţate cu scopul de a aduce vindecare şi binecuvântare fiinţelor omeneşti aflate în suferinţă, care sunt bolnave atât cu mintea, cât şi cu trupul. (Ms 69, 1909)
30:19 Nevoia de lucrători cu experienţă
30:20 Nu este cel mai înţelept să angajăm în sanatoriile noastre prea mulţi dintre cei lipsiţi de experienţă, care vin să înveţe, în timp ce există lipsă de lucrători cu experienţă, eficienţi. Avem nevoie de femei mai bine calificate, de bărbaţi hotărâţi şi consecvenţi la principii bărbaţi integri, care se tem de Dumnezeu şi care pot purta răspunderi în mod înţelept.
30:21 S-ar putea ca unii să vină şi să se ofere să lucreze pentru salarii mai mici, deoarece le place să fie într-un sanatoriu sau pentru că doresc să înveţe; însă nu facem economie angajând într-o instituţie prea mulţi lucrători lipsiţi de experienţă.
30:22 Dacă la sanatoriile noastre vor fi angajate persoanele corespunzătoare şi dacă toţi îşi vor umili inimile înaintea lui Dumnezeu, deşi, în momentul de faţă, s-ar putea ca sanatoriul să aibă o datorie grea, Domnul va lucra astfel, încât datoria se va micşora, iar sufletele vor fi convertite la adevăr, pentru că ele văd că personalul angajat urmează calea Domnului şi ţine poruncile Sale. (Ms 57, 1909)
30:23 Cu totul devotaţi lui Dumnezeu
30:24 Sunt foarte preocupată să spun că toţi cei care lucrează în sanatoriile noastre trebuie să fie oameni ale căror vieţi trebuie să fie cu totul devotate lui Dumnezeu, lipsite de fapte rele. Sunt unii care par să fi pierdut orice simţ al caracterului sacru al instituţiilor noastre şi al scopului pentru care au fost înfiinţate. Mi-e teamă de urmările acestei lipse de spiritualitate şi discernământ clar. Este nevoie de credincioşie faţă de principii. Domnul face apel la tineri care să lucreze în sanatoriile noastre, tineri care să nu cedeze în faţa ispitei. Vieţile tinerilor angajaţi în sanatoriile noastre trebuie să exercite o influenţă convingătoare şi să aibă putere de convertire asupra acelora care nu au primit solia pentru acest timp.
30:25 Sanatoriile noastre trebuie să fie conduse în aşa fel, încât Domnul să fie onorat şi proslăvit. Ele nu trebuie să devină o cursă. Dacă uneltele omeneşti nu vor fi călăuzite de Duhul Sfânt, vrăjmaşul le va folosi pentru a-şi duce la îndeplinire planurile lui, pentru a pune piedici lucrării lui Dumnezeu şi pentru distrugerea propriilor lor suflete. Mulţi şi-au pierdut deja dragostea dintâi pentru măreţele adevăruri ale Bibliei cu privire la a doua venire a Domnului Hristos. (Ms 63, 1908)
30:26 Alegerea lucrătorilor
30:27 Trebuie avută mare grijă în alegerea tinerilor care sunt angajaţi în sanatoriile noastre. Cei care nu au dragoste pentru adevăr în suflet nu trebuie să fie aleşi. Celor bolnavi trebuie să li se spună cuvinte înţelepte. Influenţa fiecărui lucrător trebuie să facă o astfel de impresie asupra minţii, încât aceasta să fie în favoarea religiei Domnului Hristos. Mi s-a descoperit că tinerii
30:28 aleşi să fie angajaţi în sanatoriile noastre trebuie să fie dintre cei care au dat dovadă că sunt dornici să înveţe în şcolile lui Hristos. (Scrisoarea 58, 1905)
30:29 Sanatoriile şi educaţia
30:30 Orice sanatoriu înfiinţat de adventiştii de ziua a şaptea trebuie să aibă în atenţie educaţia. Iar ţinta trebuie să fie progresul continuu. Cei care se află în funcţii de răspundere trebuie să nu uite de influenţa pe care o au cuvintele şi faptele lor asupra celor cu care vin în contact. Ei trebuie să lucreze pentru sănătatea spirituală şi fizică a celor care sunt aduşi în legătură cu instituţia. Trebuie făcută o lucrare mult mai mare în acest domeniu decât ce s-a făcut până acum.
30:31 Cei care ocupă funcţii de răspundere într-un sanatoriu, ca director sau soră-şefă, ar trebui să simtă importanţa răspunderii pe care o au de a-i instrui pe cei din subordinea lor, pentru a-şi face lucrarea într-un mod ireproşabil şi rapid. Dacă sunt creştini adevăraţi, se vor lupta cu perseverenţă să obţină cele mai bune rezultate atât pentru binele prezent, cât şi pentru cel veşnic al celor care învaţă. Ei nu vor trăda adevărurile sacre, introducând în învăţătura pe care o dau sentimente proprii, care nu sunt în armonie cu învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu.
30:32 Cei care au aceste sarcini sunt cei dintâi care trebuie să fie asemenea Domnului Hristos. Zi de zi, ei trebuie să înveţe în şcoala lui Hristos. Atunci vor dobândi înţelepciunea de a şti cum să lucreze cu mintea oamenilor. Ei vor şti cum să ducă mai departe, pas cu pas, cunoştinţa adevărată a acelora care vin la instituţie spre a se pregăti pentru a fi utili în serviciul lui Dumnezeu.
30:33 Să fie şcoli de instruire
30:34 Toate instituţiile noastre trebuie să fie şcoli de instruire. Acest lucru este adevărat în mod special în privinţa sanatoriilor noastre. Tinerilor trebuie să li se dea sfaturi înţelepte. Trebuie să li se ceară să fie simpli, curaţi, ordonaţi şi desăvârşiţi. Ei trebuie învăţaţi să-şi facă munca la locul lor cât de repede se poate. Încetineala trebuie considerată o boală şi trebuie tratată ca atare.
30:35 Fiecare instituţie trebuie să aibă administratori înţelepţi, atât pentru lucrarea din interior, cât şi pentru cea din afară, pentru ca personalul angajat să fie instruit a se păzi de obiceiuri de lenevie şi nepăsare. Sora-şefă trebuie să-i aleagă pe
30:36 aceia care o pot ajuta să înveţe personalul să-şi facă lucrarea îngrijit şi desăvârşit. Încetineala în lucru nu trebuie niciodată încurajată. Fiecare trebuie să lucreze repede şi în acelaşi timp îngrijit şi desăvârşit.
30:37 Sora-şefă trebuie să se poarte ca o mamă cu fetele pe care le are în grijă. Ea trebuie să le arate înţelepciunea de a economisi în fiecare lună o parte din salariul lor, folosind-o cu mâini credincioase. Ea trebuie să le încurajeze să fie îngrijite în ce priveşte îmbrăcămintea, învăţându-le că hainele lor trebuie să fie totdeauna curate şi decente. Trebuie să descurajeze vanitatea şi extravaganţa în orice domeniu.