24:1 Întrebări cercetătoare pentru inimă
24:2 Îi întreb pe cei care trăiesc în deşertăciunea îngăduinţei de sine: Veţi continua să procedaţi la fel, ca şi când n-aţi avea nici o responsabilitate în ce priveşte tăgăduirea de sine? Care este scopul pentru care trăiţi? Ce bine faceţi voi? Vă puteţi permite să trăiţi pentru voi înşivă? Puteţi câştiga viaţa veşnică în timp ce trăiţi astfel? Oare nu are Dumnezeu un loc şi o lucrare pentru noi? Oare nu puteţi face şi altceva în afară de a vă face pe plac şi a vă satisface eul? (Scrisoarea 4a, 1902)
24:3 Două categorii de slujitori
24:4 Dintr-o predică ţinută la Grimsby, Anglia, la 19 septembrie 1886
24:5 În zilele din urmă vor fi doar două clase de oameni, cei de la dreapta şi cei de la stânga, şi Domnul Hristos spune
24:6 uneia: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine" (Mat. 25,34-36). Iar ei răspund: Când Te-am văzut noi astfel şi Ţi-am slujit? Domnul Hristos le răspunde: "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut" (Mat. 25,40). Dar celor de la stânga le va spune: "Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui" (Mat. 25,41).
24:7 Cei din prima categorie Îl aveau pe Domnul Hristos în caracterul lor şi nu erau conştienţi de nici unul dintre lucrurile pe care le făceau. "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu", este binecuvântarea rostită, "de moşteniţi Împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii. " În acest fel, vedem cum Îşi identifică Domnul Hristos interesele cu neamul omenesc decăzut. El Se întoarce apoi spre cei de la stânga Lui şi le spune: "Am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi nu aţi venit pe la Mine" (v. 42,43). Ei vor întreba: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?" (v. 44). Apoi vine răspunsul: "Ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut" (Mat. 25,45). Nu celor mari, ci acestor foarte neînsemnaţi.
24:8 Aşadar, Domnul Hristos trebuie să fie prezent în viaţa noastră de fiecare zi. Oare cei care nu le-au dat de mâncare ce-lor flămânzi, nu i-au îmbrăcat pe cei goi şi nu i-au vizitat pe cei bolnavi nu au fost conştienţi de acest lucru şi de ce? Deoarece s-au format şi s-au educat pe ei înşişi în şcoala îngăduinţei de sine, iar urmarea este pierderea cerului şi a veşniciei fericite, pe care le-ar fi putut avea dacă şi-ar fi consacrat puterile pentru Dumnezeu. (Ms 16, 1886)
24:9 Laudă pentru câştigătorii de suflete
24:10 Va fi un cuvânt de laudă binecuvântată, o binecuvântare sfântă asupra credincioşilor câştigători de suflete. Ei se vor ataşa celor fericiţi din ceruri, care strigă de bucurie că recolta a fost adusă acasă. Cât de mare va fi bucuria când cei răscumpăraţi de Domnul se vor întâlni, adunaţi în locaşurile pregătite pentru ei! Oh, ce bucurie pentru toţi cei ce au fost imparţiali, împreună-lucrători cu Dumnezeu, neegoişti, ducând la îndeplinire lucrarea Sa de pe pământ! Ce satisfacţie va avea fiecare
24:11 secerător când vocea clară şi melodioasă a Domnului Isus se va auzi spunând: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii!"
24:12 Mântuitorului Isus I se aduce slavă pentru că moartea Lui nu a fost în zadar. Cu inimi fericite, pline de mulţumire, cei care au fost împreună-lucrători cu Dumnezeu văd rodul muncii sufletului lor pentru păcătoşii sortiţi pieirii şi sunt mulţumiţi. Orele pline de îngrijorare pe care le-au petrecut, împrejurările grele cărora a trebuit să le facă faţă, durerea inimii lor deoarece unii au refuzat să vadă şi să primească lucrurile care aveau să le aducă pacea, toate sunt uitate. Lepădarea de sine, de care a trebuit să dea dovadă pentru a susţine lucrarea, nu-şi mai amintesc de ea. În timp ce privesc la sufletele pe care au căutat să le salveze pentru Isus şi le văd mântuite, salvate pentru veşnicie, monumente ale milei şi iubirii Răscumpărătorului, bolţile cereşti răsună de laudă şi mulţumire. (RH, 10 octombrie 1907)
24:13 Câştigaţi ceea ce este pierdut
24:14 Dumnezeu va da la o parte orice câştig obţinut prin procedee egoiste, necinstite. Fratele meu, simţurile tale trebuie curăţite şi sfinţite. Noi trebuie să atingem un standard mai înalt. Trebuie să veghem, trebuie să ne rugăm şi să fim gata totdeauna să acţionăm. (Scrisoarea 13, 1902)
24:15 Partea a VIII-a - Sfaturi şi avertizări
24:16 Atitudinea noastră faţă de instituţiile Domnului
24:17 În ultimii ani, am scris multe lucruri fraţilor şi surorilor din America, Europa şi Australia, cu privire la atitudinea pe care ar trebui să o aibă faţă de instituţiile denominaţiunii noastre. Vă trimit acum şi vouă câteva dintre aceste sfaturi, pe care le socotesc potrivite:
24:18 Citez dintr-o scrisoare scrisă în 1889:
24:19 "Cei care poartă răspunderi mari în instituţiile noastre ar trebui să fie întăriţi şi susţinuţi de cunoaşterea faptului că, în fiecare loc, membrii se roagă pentru succesul şi prosperitatea acestor instituţii. Dacă bisericile nu simt că lucrarea care se face în instituţiile noastre este cea mai importantă şi că lucrătorii au nevoie de împreună-simţire şi o colaborare din inimă, inteligentă, această lipsă va întârzia avansarea lucrării. Nu sunt rare plângerile făcute în legătură cu oamenii care poartă poveri grele. Aceşti oameni sunt cuprinşi de descurajare, deoarece în biserică există elemente neconsacrate, cărora le place să vorbească şi obişnuiesc să spună: "Spune şi avem noi grijă să ducem vorba mai departe". Aceasta îngreuiază şi mai mult lucrarea oamenilor care sunt deja împovăraţi.
24:20 Cei care se consacră zilnic lui Dumnezeu şi se străduiesc să sprijine mâinile celor care poartă responsabilităţi vor fi binecuvântaţi de cer. Noi suntem angajaţi într-o mare lucrare, iar Satana îşi va folosi toată puterea pentru a câştiga de partea sa pe toţi bărbaţii şi femeile care ar putea colabora cu Dumnezeu în lucrarea aceasta atât de preţioasă, dacă ar fi curăţiţi, sfinţiţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt, dacă ar avea inimi calde, simţitoare, iubitoare şi ar acorda respectul cuvenit acelora pe care Dumnezeu i-a rânduit să aducă la îndeplinire o lucrare mare şi importantă. Oamenii angajaţi în slujirea Învăţătorului au fost adesea jigniţi de cei care gândesc şi vorbesc de rău şi creează simţăminte de neîncredere şi gelozie, care nu ar trebui tolerate sau alimentate de limbi nesfinţite.
24:21 Aceleaşi principii au fost aduse în atenţia fraţilor şi surorilor din Conferinţa Iowa în 1902. Într-un cuvânt adresat lor, există următorul îndemn:
24:22 Relaţia dintre membrii Bisericii şi lucrătorii medicali
24:23 Prin legământul botezului, membrii bisericii au făgăduit să rămână sub călăuzirea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. O dată cu trecerea timpului, unii ies de sub influenţa Duhului Sfânt şi slujesc vrăjmaşului. Ei ajung bârfitori, făcători de rele, intriganţi. În loc să vindece şi să refacă, ei rănesc şi distrug.
24:24 Cât de atentă ar trebui să fie fiecare persoană care susţine că Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se teme de El în ce priveşte bunul nume al instituţiilor pe care Dumnezeu Însuşi le-a întemeiat, în conformitate cu Cuvântul Său! Cât de atent ar trebui să fie fiecare creştin cu privire la reputaţia acelora care lucrează spre a aduce alinare fiinţelor omeneşti în suferinţă! Medicul are nevoie de calm. Oare nu pot oamenii să înţeleagă că, atunci când fac tot ce pot, continuu, pentru a jigni şi strica reputaţia medicilor rânduiţi de Dumnezeu, cărora le-a fost încredinţată o lucrare deosebită, aceşti slujitori ai lui Dumnezeu resimt din plin rănile făcute de vorbele lor nesfinte? Luminile lor sunt zdrobite şi făcute să sufere datorită spiritului de critică, de bârfă şi a exemplului şi practicilor necreştineşti ale acelor care ar trebui să fie susţinători ai bărbaţilor ce acţionează ca mâna de ajutor a lui Dumnezeu.
24:25 Critică nesăbuită şi crudă
24:26 Mulţi dintre aşa-zişii creştini au devenit agenţi ai lui Satana, pe care el îi foloseşte pentru a critica şi descuraja aproape până la moarte pe cei pe care Dumnezeu i-a rânduit pentru o lucrare atât de importantă. Au fost rostite multe cuvinte opuse principiilor adevărului şi dreptăţii, multe cuvinte care au creat suspiciune şi neîncredere. Oare aceste biete suflete, care fac de mult acest lucru, nu îşi dau seama că, prin ceea ce fac, slujesc vrăjmaşului oricărei neprihăniri? Oare nu văd că ei pur şi simplu duc lucrători de succes pe câmpul de luptă al lui Satana, pentru a deveni jucării pentru ispită?
24:27 Mulţi dintre aceşti vorbăreţi nesăbuiţi nu ştiu ce fac. Ei nu-şi dau seama că vorbele lor îi descurajează pe cei pe care Dumnezeu i-a rânduit spre a-L reprezenta pe Domnul Isus Hristos şi adevărul Său pentru acest timp. Alinând suferinţa omenirii, medicii consacraţi fac lucrarea Marelui Vindecător, care a spus: "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte
24:28 neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut" (Mat. 25,40).
24:29 Fie ca aceia ale căror buze sunt nesfinţite să-şi dea seama că, spre binele sufletului lor, ei ar trebui să se convertească, aşa încât cuvintele lor să ajungă o mireasmă de viaţă spre viaţă, şi nu de moarte spre moarte. Este timpul ca vorbitorii nechibzuiţi să facă o reformă în viaţa lor. Fie ca acest lucru să se întâmple în dreptul fiecăruia dintre ei şi fiecare să îndrepte ce a făcut. Fie ca fiecare membru al bisericii să uşureze poverile şi să încurajeze inimile fraţilor, susţinându-le mâinile spre a face voia lui Dumnezeu. (Series B, nr. 5, p. 23-25)
24:30 Este nevoie de experienţă şi înţelepciune
24:31 Putem avea o mulţime de medici dintre cei care au încetat să mai studieze atunci când şi-au primit diploma, care sunt plini de sine, care simt că ei ştiu tot ce trebuie să ştie şi ceea ce nu ştiu nu se merită să ştie. Însă nu de astfel de medici avem nevoie. Când un medic îşi începe lucrul în mod practic, experienţa lui va fi cu atât mai autentică, cu cât simte mai mult nevoia de a acumula mai multe cunoştinţe.
24:32 Dacă este încrezut, el va citi acele articole care scriu despre tratarea bolilor fără ajutorul naturii; va lua afirmaţii de ici, de colo şi le va pune în practică; dar, în lipsa unei cercetări profunde, a unui studiu serios, fără să analizeze cu multă grijă fiecare afirmaţie, el va deveni un lucrător care îşi face munca în mod mecanic. Deoarece cunoaşte atât de puţin, el e gata să facă experienţe pe vieţile oamenilor şi nu puţini vor fi sacrificaţi. Aceasta este crimă, realmente crimă. El nu a făcut aceasta potrivit unui plan rău, nu, el nu a avut scopuri răutăcioase, însă viaţa a fost sacrificată pe seama ignoranţei sale, pentru că a fost un cercetător superficial, pentru că nu a avut acea experienţă care să-l facă demn de încredere spre a lucra cu vieţi omeneşti. Este nevoie de atenţie, de punere serioasă la lucru a minţii până la istovire, spre a duce poverile pe care ar trebui să le ducă un medic în timp ce îşi învaţă bine meseria.
24:33 Orice medic care a primit o educaţie deplină va fi foarte modest în cerinţele sale. El nu-şi va asuma riscul de a face experienţe pe vieţi omeneşti, pentru a nu fi vinovat de crimă, şi acest lucru să fie scris împotriva lui în cărţile din ceruri. Trebuie să fie un medic atent, competent, care va fi precaut cu medicamentele şi care nu va susţine că otrăvurile puternice
24:34 sunt cu mult mai eficiente decât cantităţile mai mici, luate cu grijă. (Ms 22, 1887)