24:2 Îi întreb pe cei care trăiesc în deşertăciunea îngăduinţei de sine: Veţi continua să procedaţi la fel, ca şi când n-aţi avea nici o responsabilitate în ce priveşte tăgăduirea de sine? Care este scopul pentru care trăiţi? Ce bine faceţi voi? Vă puteţi permite să trăiţi pentru voi înşivă? Puteţi câştiga viaţa veşnică în timp ce trăiţi astfel? Oare nu are Dumnezeu un loc şi o lucrare pentru noi? Oare nu puteţi face şi altceva în afară de a vă face pe plac şi a vă satisface eul? (Scrisoarea 4a, 1902)