24:12 Mântuitorului Isus I se aduce slavă pentru că moartea Lui nu a fost în zadar. Cu inimi fericite, pline de mulţumire, cei care au fost împreună-lucrători cu Dumnezeu văd rodul muncii sufletului lor pentru păcătoşii sortiţi pieirii şi sunt mulţumiţi. Orele pline de îngrijorare pe care le-au petrecut, împrejurările grele cărora a trebuit să le facă faţă, durerea inimii lor deoarece unii au refuzat să vadă şi să primească lucrurile care aveau să le aducă pacea, toate sunt uitate. Lepădarea de sine, de care a trebuit să dea dovadă pentru a susţine lucrarea, nu-şi mai amintesc de ea. În timp ce privesc la sufletele pe care au căutat să le salveze pentru Isus şi le văd mântuite, salvate pentru veşnicie, monumente ale milei şi iubirii Răscumpărătorului, bolţile cereşti răsună de laudă şi mulţumire. (RH, 10 octombrie 1907)