20:20 Odată, am fost chemată să văd o femeie tânără pe care o cunoşteam bine. Era bolnavă şi starea ei se înrăutăţea tot mai mult. Mama ei dorea să mă rog pentru ea. Mama stătea acolo, plângând şi spunând: "Biata copilă; nu o s-o mai ducă mult". I-am luat pulsul. M-am rugat împreună cu ea şi apoi i-am spus: "Sora mea, dacă te scoli din pat, te îmbraci şi te duci la lucru, la birou, aşa cum faci de regulă, te vei face bine". "Crezi că o să mă fac bine?" a întrebat ea. "Cu siguranţă", am răspuns eu. "Aproape ai înăbuşit forţele vitale prin inactivitate. M-am întors către mamă şi i-am spus că fiica ei ar fi murit de o boală închipuită, dacă nu li s-ar fi spus despre greşeala pe care o făceau. Ea însăşi s-a educat pentru inactivitate. Aceasta i-a dăunat. Însă eu i-am spus: "Schimbă-ţi mentalitatea; scoală-te şi îmbracă-te". Ea a ascultat şi astăzi este în viaţă. (Scrisoarea 231, 1905)