97:1 DISCIPLINAREA PRIN ÎNCERCĂRI
97:2 Pentru a trăi o asemenea viaţă, pentru a exercita o asemenea influenţă, se va plăti la fiecare pas preţul efortului, jertfirii de sine, disciplinei. Tocmai pentru că nu înţeleg aceasta, mulţi sunt descurajaţi atât de uşor în viaţa de creştin. Mulţi care îşi consacră în mod sincer vieţile în slujba lui Dumnezeu sunt surprinşi şi dezamăgiţi când se confruntă cu obstacole şi se lovesc de încercări şi încurcături ca niciodată mai înainte. Ei se roagă pentru un caracter creştin, pentru a fi pregătiţi pentru lucrarea Domnului, şi sunt aduşi în împrejurări care par să stârnească toată răutatea caracterului lor. Sunt scoase la iveală cusururi a căror existenţă nici măcar nu o bănuiau. Ca Israelul din vechime, ei se întreabă: "Dacă ne conduce Dumnezeu, de ce vin asupra noastră toate aceste lucruri?"
97:3 Pentru că îi conduce Dumnezeu vin aceste lucruri asupra lor. Încercările şi obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Domnul şi mijloacele hotărâte de El pentru succesul nostru. Cel care citeşte inimile oamenilor le cunoaşte caracterele mai bine decât şi le cunosc ei înşişi. Dumnezeu vede că unii au puteri şi înzestrări care, canalizate corect, ar putea fi folosite pentru înaintarea lucrării Sale. În providenţa Sa, El aduce aceste persoane în situaţii diferite şi împrejurări variate, astfel încât ele să-şi poată descoperi în caracter defectele de care nu au avut cunoştinţă. El le dă ocazia să-şi corijeze aceste defecte şi să devină apte pentru serviciul Său. Adesea, El permite ca aceste persoane să fie asaltate de focurile nenorocirilor pentru a le putea curăţi.
97:4 Faptul că suntem chemaţi să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva preţios, pe care doreşte să-l dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-Şi poată slăvi Numele, nu Şi-ar pierde timpul cu perfecţionarea noastră. Nu aruncă în cuptorul Său pietre lipsite de valoare. El nu rafinează decât minereul valoros. Fierarul pune şi fierul, şi oţelul în foc ca să poată şti ce fel de metale sunt. Domnul îngăduie ca aleşii Săi să fie trecuţi prin cuptorul suferinţei pentru a arăta ce firi au şi dacă pot fi prelucraţi pentru lucrarea Sa.
97:5 Olarul ia lutul şi îl modelează după cum doreşte. Îl frământă şi iar îl frământă. Îl rupe în bucăţi şi pune iarăşi totul împreună. Îl udă şi apoi îl usucă. Îl lasă să stea o vreme fără să-l atingă. Când a devenit perfect maleabil,
97:6 îşi continuă lucrarea şi face din el un vas. Îi dă o formă şi, tot pe roată, îl ajustează şi îl lustruieşte. Îl usucă la soare şi îl coace în cuptor. Astfel devine un vas bun de folosit. Tot aşa doreşte să ne modeleze şi să ne cizeleze şi marele Maestru lucrător. Noi nu trebuie să încercăm să facem lucrarea olarului. Partea noastră este aceea de a ne lăsa noi înşine modelaţi de Maestrul lucrător.
97:7 "Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui." (1 Petru 4,12-13)
97:8 În plina lumină a zilei şi înconjurată de muzica altor voci, pasărea din colivie nu va cânta melodia pe care stăpânul doreşte ca ea s-o înveţe. Prinde un sunet acum, un tril altă dată, dar niciodată o melodie întreagă şi distinctă. Însă stăpânul acoperă colivia şi o pune acolo unde pasărea va auzi doar melodia pe care trebuie s-o cânte. În întuneric, ea încearcă să cânte acea melodie din nou şi din nou, până când o ştie şi izbucneşte într-un cânt desăvârşit. Apoi pasărea este readusă la locul ei, unde va putea cânta mereu acea melodie, la lumină. Tot aşa procedează Dumnezeu cu copiii Săi. El are să ne înveţe un cântec şi, după ce-l vom fi învăţat printre umbrele suferinţelor, îl vom putea cânta mereu după aceea.
97:9 Mulţi sunt nemulţumiţi de lucrarea vieţii lor. Se poate ca anturajul lor să fie neprietenos; timpul le este umplut cu o lucrare de rând - în timp ce ei se cred capabili de răspunderi mai mari; adesea, propriile eforturi li se par neluate în seamă sau infructuoase; viitorul lor este nesigur.
97:10 Să ne amintim că, deşi lucrarea pe care o avem de făcut s-ar putea să nu fie aleasă de noi înşine, ea trebuie acceptată ca fiind alegerea lui Dumnezeu pentru noi.
97:11 Plăcută sau neplăcută, trebuie împlinită datoria care ne este cea mai la îndemână. "Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!" (Eclesiast 9,10)
97:12 Dacă Domnul doreşte ca noi să purtăm o solie către Ninive, nu-I vom face pe plac dacă mergem la Iope sau la Capernaum. El are motivele Sale să ne trimită în locul către care ne călăuzeşte paşii. Chiar acolo se poate afla cineva care are nevoie tocmai de ajutorul pe care-l putem da noi. El, care l-a trimis pe Filip la sfetnicul etiopian, pe Petru la sutaşul roman şi pe fetiţa israelită în ajutorul lui Naaman, căpetenia siriană, trimite pe bărbaţii, femeile şi tinerii de astăzi ca reprezentanţi ai Săi la aceia care au nevoie de ajutor divin şi călăuzire.