88:1 LITERATURA DE SENZAŢIE
88:2 Multe dintre publicaţiile populare ale zilei sunt pline de povestiri senzaţionale care instruiesc tineretul în fărădelege, conducându-l pe căile pierzării. Mulţi sunt doar copii ca vârstă, dar maturi în cunoaşterea crimei. Ei sunt incitaţi la rele prin istorisirile pe care le citesc. În imaginaţia lor trăiesc faptele descrise, până când li se trezeşte ambiţia de a vedea ceea ce pot face în făptuirea crimei, ca apoi să scape de pedeapsă.
88:3 Pentru mintea activă a copiilor şi tineretului, scenele înfăţişate
88:4 în descrierile închipuite ale viitorului sunt realităţi. Aşa cum revoluţiile au prezis şi tot felul de procedee demonstrează înlocuirea barierelor legii şi ale înfrânării de sine, mulţi sunt cuprinşi de spiritul acestor reprezentări. Ei sunt conduşi la comiterea crimelor chiar mult mai rău, dacă este posibil, de cum au înfăţişat aceşti scriitori de senzaţie. Prin influenţe de felul acesta, societatea devine tot mai coruptă. Seminţele fărădelegii se răspândesc pretutindeni. Deci, nu trebuie să se mire nimeni că rezultatul este un seceriş al crimei.
88:5 Lucrările romanţate, poveştile frivole, emoţionante, nu reprezintă într-o măsură mai mică un blestem pentru cititor. Autorul poate declara că expune o lecţie morală şi poate presăra întreaga sa lucrare cu sentimente religioase; însă, adesea, acestea slujesc numai camuflării nebuniei şi nimicniciei de dedesubt.
88:6 Lumea este invadată de un potop de cărţi pline cu erori ademenitoare. Tinerii primesc ca adevăr ceea ce Biblia denunţă ca fiind fals şi iubesc şi se prind de amăgirea care înseamnă ruină pentru suflet.
88:7 Există lucrări de ficţiune care au fost scrise în scopul de a scoate la iveală adevărul sau a deconspira un mare rău. Unele lucrări dintre acestea au făcut un mare bine. Totuşi, au produs şi nespus de mult rău. Ele cuprind afirmaţii şi tablouri descrise cu mare măiestrie, care stârnesc imaginaţia şi dau naştere unui mod de gândire foarte primejdios, mai ales pentru tineri. Scenele zugrăvite sunt trăite iarăşi şi iarăşi în mintea lor. O asemenea lectură pune mintea în imposibilitatea de a fi de folos şi o descalifică pentru exerciţiul spiritual. Risipeşte interesul pentru Biblie. Lucrurile cereşti cu greu îşi găsesc loc în gândurile lor. Pe măsură ce mintea se ocupă cu scenele de desfrâu prezentate, pasiunea creşte, iar rezultatul este păcatul.
88:8 Chiar ficţiunea care nu cuprinde nici măcar o aluzie la desfrâu şi care poate avea la origine dorinţa de a expune principii excelente, chiar şi aceasta este
88:9 dăunătoare. Ea încurajează obiceiul cititului grăbit, superficial, numai de dragul povestirii. În felul acesta, ea manifestă tendinţa de a nimici puterea unei gândiri viguroase, capabile de a face legături; această ficţiune face sufletul incapabil de a contempla marile probleme legate de datorie şi destin.
88:10 Nutrind dragostea doar ca amuzament, cititul lucrărilor de ficţiune creează dezgust faţă de datoriile practice ale vieţii. Prin puterea-i incitantă, îmbătătoare, nu este rareori cauza unor boli mintale şi fizice. Cămine nenorocite, neglijate, bolnavi mintali pe viaţă, pacienţi ale ospiciilor, iată efecte ale cititului de romane.
88:11 Se propune adesea să le oferim tinerilor un tip mai bun de ficţiune pentru a-i îndepărta de literatura de senzaţie sau maculatura literară. Aceasta este ca şi cum am încerca să-l vindecăm pe beţiv, dându-i, în loc de whisky sau coniac, băuturi mai slabe, ca vin, bere sau cidru. Folosirea acestora din urmă n-ar face decât să ţină în continuare trează pofta de stimulente mai tari. Singura siguranţă pentru cel dedat la băutură - şi de asemenea pentru omul cumpătat - este abstinenţa totală. Pentru iubitorul de ficţiune este adevărată aceeaşi regulă. Abstinenţa totală este singura siguranţă.