83:1 CUNOAŞTEREA CARE PRODUCE TRANSFORMAREA
83:2 Cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa cum ne este descoperit în Hristos, este cunoaşterea pe care trebuie s-o aibă toţi cei care sunt mântuiţi. Este cunoaşterea care produce transformarea caracterului. Primirea acestei cunoaşteri va reface sufletul după chipul lui Dumnezeu. Ea va aduce în întreaga făptură o putere de natură divină.
83:3 "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă prin Duhul Domnului" (2 Corinteni 3,18).
83:4 Mântuitorul a spus despre propria Sa viaţă: "Eu am păzit poruncile Tatălui Meu" (Ioan 15,10). "Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut" (Ioan 8,29). Dumnezeu doreşte ca, în acelaşi fel în care a umblat Isus în natura umană, să umble şi urmaşii Săi. În tăria Sa, noi trebuie să ducem viaţa curată şi plină de nobleţe pe care a dus-o Mântuitorul.
83:5 "Iată de ce", spune Pavel, "îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu" (Efes. 3,14-19).
83:6 Noi "nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie" (Coloseni 1, 9-11).
83:7 Aceasta este cunoaşterea pe care Dumnezeu ne invită s-o primim şi pe lângă care orice altceva este deşertăciune şi nimicnicie.
83:8 Primejdia reprezentată de cunoaşterea speculativă
83:9 Mărturisind că sunt înţelepţi, au devenit absurzi în raţionamentele lor, iar inima lor lipsită de judecată s-a întunecat.
83:10 Unul dintre cele mai mari rele care ţin de dorinţa de a cunoaşte şi de cercetările ştiinţifice este înclinaţia de a înălţa capacitatea omenească de judecată mai presus de adevărata ei valoare şi dincolo de sfera sa legitimă de cuprindere. Mulţi încearcă să facă aprecieri cu privire la Creator şi la lucrările Sale, folosindu-se de cunoştinţele lor ştiinţifice imperfecte. Ei încearcă să determine natura, atributele şi prerogativele lui Dumnezeu şi îşi permit să se lanseze în teorii speculative în privinţa Celui Nesfârşit. Cei care se angajează în acest domeniu de studiu păşesc pe un teren interzis. Cercetările lor nu vor oferi rezultate de valoare, ele putând fi întreprinse numai cu riscul pierderii sufletului.
83:11 Primii noştri părinţi au fost duşi în păcat prin îngăduinţa unei dorinţe de cunoaştere a ceea ce Dumnezeu le interzisese. Căutând să dobândească această cunoaştere, ei au pierdut tot ce le-ar fi fost de folos. Dacă Adam şi Eva nu s-ar fi atins niciodată de pomul oprit, Dumnezeu le-ar fi oferit cunoştinţa neatinsă de blestemul păcatului, cunoştinţa care le-ar fi adus bucuria veşnică. Tot ce au câştigat ascultând de ispititorul a fost cunoaşterea
83:12 păcatului şi a rezultatelor lui. Prin neascultare, omenirea s-a înstrăinat de Dumnezeu, iar pământul a fost despărţit de cer.
83:13 Lecţia aceasta este pentru noi. Terenul pe care i-a condus Satana pe primii noştri părinţi este tot acela pe care îi ademeneşte pe oamenii de astăzi. El umple lumea cu poveşti plăcute. Prin orice mijloc pe care îl are la îndemână, el îi ispiteşte pe oameni să facă speculaţii în privinţa lui Dumnezeu. În felul acesta, el îi împiedică să obţină acea cunoaştere a lui Dumnezeu care înseamnă mântuire.