8:88 E dimineaţă pe marea Galileii. Isus şi ucenicii Săi au ajuns la ţărm după o noapte furtunoasă petrecută pe apă şi lumina soarelui abia răsărit atinge marea şi uscatul, aducând parcă o binecuvântare a păcii. Când păşesc însă pe ţărm, sunt întâmpinaţi de o privelişte mult mai grozavă decât marea frământată de vijelie. Dintr-un loc ascuns, dintre morminte, doi oameni ieşiţi din minţi se aruncă asupra lor, parcă pentru a-i rupe în bucăţi. De aceşti oameni atârnă resturi din lanţurile pe care le-au rupt când au scăpat din locul în care fuseseră legaţi. Carnea le este sfâşiată şi sângerândă şi ochii lor aruncă priviri pline de ură prin părul lung şi încâlcit - pare că din ei a fost ştearsă orice asemănare cu fiinţele omeneşti. Arătau mai degrabă ca nişte fiare sălbatice decât ca oamenii.