Printable ModeDivina vindecare, 8
|
8:1 VEŢI GĂSI ODIHNĂ 8:2 Cu gingăşie, El le-a spus oamenilor care trudeau: "Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (Matei 11,29). 8:3 Prin aceste cuvinte, Isus S-a adresat fiecărei făpturi omeneşti. Toţi oamenii sunt obosiţi şi împovăraţi, fie că o ştiu, fie că nu. Toţi sunt aplecaţi sub poveri pe care numai Hristos le poate îndepărta. Cea mai grea povară pe care o ducem este aceea a păcatului. Dacă am fi lăsaţi să o purtăm, ne-ar strivi. Dar Acela fără păcat S-a pus în locul nostru. "Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor" (Isaia 53,6). 8:4 Domnul Hristos a purtat povara vinovăţiei noastre. El va lua greutatea de pe umerii noştri osteniţi. Ne va da odihnă. El va purta şi povara grijii şi întristării. Ne cheamă să punem asupra Lui toate grijile noastre; căci El ne poartă în inima Sa. 8:5 Fratele mai mare al neamului nostru omenesc Se află înaintea tronului veşnic şi priveşte asupra fiecărui suflet care îşi întoarce faţa către El, ca Mântuitor. Ştie din experienţă care sunt slăbiciunile firii omeneşti, care sunt lipsurile noastre şi în ce constă tăria ispitelor cu care ne confruntăm; căci El a fost "ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat"(Evrei 4,15). El veghează asupra ta, copile tremurător al lui Dumnezeu. Eşti ispitit? El va aduce izbăvire. Eşti slab? El va da tărie. Eşti neştiutor? El va da lumină. Eşti rănit? El va aduce vindecare. Domnul "socoteşte numărul stelelor" şi vindecă şi "pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile" (Psalmi 147,4.3). 8:6 Oricare ar fi neliniştile şi încercările tale, deschide-ţi sufletul înaintea Domnului. Duhul tău va fi îmbărbătat ca să poată suporta. Va fi deschisă pentru tine calea de a te elibera din încurcătura necazului şi dificultăţii. Cu cât te ştii mai slab şi mai neajutorat, cu atât mai puternic vei deveni în tăria Sa. Cu cât sunt mai grele poverile, cu atât este mai binecuvântată odihna când le pui asupra Purtătorului de poveri. 8:7 Împrejurările îi pot despărţi pe prieteni; apele mereu agitate ale mării celei întinse se pot arunca între ei. Însă nici un fel de situaţie şi nici o distanţă nu ne pot despărţi de Mântuitorul. Oriunde ne-am afla, El este la dreapta noastră pentru a ne sprijini, păstra, susţine şi ridica moralul. Dragostea lui Hristos pentru cei răscumpăraţi ai Săi este mai mare decât iubirea unei mame pentru copilul ei. Este privilegiul nostru acela de a ne odihni în iubirea Sa; acela de a spune: "Voi avea încredere în El, căci El Şi-a dat viaţa pentru mine". 8:8 Iubirea omenească se poate schimba; însă iubirea lui Hristos nu cunoaşte schimbare. Când strigăm la El după ajutor, mâna Sa este întinsă pentru a mântui. 8:9 Pot să se mute munţii, Pot să se clatine dealurile, Dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, Şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine. (Isaia 54,10) 8:10 Vindecarea sufletului 8:11 "Ca să ştiţi că fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele." 8:12 Mulţi dintre cei care au venit la Hristos pentru a fi ajutaţi îşi provocaseră singuri boala; totuşi, El nu a refuzat să-i vindece. Iar când puterea din El a pătruns în aceste suflete, ei au fost convinşi de păcatul lor şi mulţi au fost vindecaţi atât de boala spirituală, cât şi de cea fizică. 8:13 Printre aceştia, era şi paraliticul din Capernaum. Asemenea leprosului, acest paralitic îşi pierduse orice nădejde de vindecare. Boala lui era urmarea unei vieţi păcătoase, iar suferinţele sale erau şi mai amare din pricina remuşcărilor. Degeaba apelase el la farisei şi la doctori după ajutor; ei l-au declarat incurabil, l-au numit păcătos şi au susţinut că va muri sub mânia lui Dumnezeu. 8:14 Cel paralizat se cufundase în deznădejde. Apoi a auzit despre lucrările lui Isus. Alţii, la fel de păcătoşi şi neajutoraţi ca şi el, fuseseră vindecaţi, iar el prinse curaj să creadă că şi el ar putea fi tămăduit dacă ar fi dus la Mântuitorul. Speranţa începu să i se năruie când îşi aminti cauza bolii sale, dar totuşi nu putu să înlăture posibilitatea vindecării. 8:15 Marea sa dorinţă era uşurarea de povara păcatului. El voia mult să-L vadă pe Isus şi să primească asigurarea iertării şi a împăcării cu cerul. Atunci ar fi fost mulţumit să trăiască sau să moară, după voia lui Dumnezeu. 8:16 Nu era timp de pierdut; carnea sa flască purta deja semnele morţii. El îi imploră pe prietenii săi să îl ducă cu patul său la Isus, iar ei s-au învoit să facă aceasta cu bucurie. Mulţimea care se adunase în interiorul şi împrejurul casei în care Se afla Mântuitorul era însă atât de înghesuită, încât celui bolnav 8:17 şi prietenilor lui le era imposibil să ajungă la El sau măcar să se apropie într-atât, încât să-I audă glasul. Isus dădea învăţătură în casa lui Petru. După cum era obiceiul lor, ucenicii Săi stăteau aproape de El şi "nişte Farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo" (Luca 5,17). Mulţi dintre aceştia veniseră ca iscoade, căutând motive să-L acuze pe Isus. Dincolo de aceştia, se înghesuiau o mulţime de oameni care formau o masă haotică, cei dornici, cei cuviincioşi, cei curioşi şi cei necredincioşi. Erau reprezentate acolo diferite naţionalităţi şi toate păturile sociale. "Iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece" (Luca 5,17). Duhul vieţii plutea deasupra celor adunaţi acolo, dar fariseii şi învăţătorii nu erau conştienţi de prezenţa Sa. Ei nu erau încercaţi de nici un simţământ al vreunei nevoi, iar vindecarea nu era pentru ei. "Şi îndată şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor." "Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale" (Luca 1,53). 8:18 Din nou şi din nou, cei ce-l duceau pe paralitic încercară să-şi facă drum împingând prin mulţime, dar în zadar. Bolnavul se uita împrejur, pradă unui chin de nespus. Cum să-şi piardă nădejdea când ajutorul mult dorit era atât de aproape? La sugestia lui, prietenii îl purtară până sus pe casă şi, desfăcând acoperişul, îl coborâră la picioarele lui Isus. 8:19 Cuvântarea a fost întreruptă. Mântuitorul privi înfăţişarea îndurerată şi văzu ochii rugători fixaţi asupra Sa. Cunoştea bine dorinţa fierbinte a acelui suflet împovărat. Hristos fusese Cel care adusese convingerea de păcat în conştiinţa lui, pe când era încă acasă. Când s-a căit de păcatele lui şi a crezut în puterea lui Isus de a-l face bine, îndurarea Mântuitorului îi binecuvântase deja inima. Isus privise cum prima licărire de credinţă creşte, transformându-se în convingerea că El era singurul ajutor al păcătosului, şi văzuse cum se întărea cu fiecare efort de a veni în prezenţa Sa. Hristos îl atrăsese 8:20 pe suferind la Sine. Acum, în cuvinte ce atinseră urechea ascultătorului asemenea unui cânt, Mântuitorul zise: "Îndrăzneşte, fiule. Păcatele îţi sunt iertate" (Matei 9,2). 8:21 Povara vinei se rostogoli de pe sufletul bolnavului. El nu se poate îndoi. Cuvintele lui Hristos dau pe faţă puterea Sa de a citi inima. Cine poate tăgădui puterea Sa de a ierta păcatele? Speranţa ia locul disperării şi bucuria, locul tristeţii apăsătoare. Durerea fizică a omului a dispărut şi întreaga sa făptură este schimbată. Fără să mai ceară vreun alt lucru, stă întins, cufundat într-o tăcere plină de pace, prea fericit să mai scoată vreun cuvânt. 8:22 Mulţi priveau cu un interes care îi lăsase fără răsuflare, pentru a prinde fiecare gest în această comunicare ciudată. Mulţi simţeau că spusele lui Hristos erau un îndemn pentru ei - oare nu aveau ei sufletele bolnave din pricina păcatului? Nu erau ei înşişi dornici să fie eliberaţi de această povară? Însă fariseii, temându-se să nu-şi piardă influenţa asupra mulţimii, îşi ziseră în inimile lor: "Huleşte! Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?" (Marcu 2,7) 8:23 Fixându-Şi privirea asupra lor, sub apăsarea căreia se ascunseră şi se traseră înapoi, Isus zise: "Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne? A zice: 'Iertate îţi sunt păcatele' sau a zice: 'Scoală-te şi umblă'? Dar, ca să ştiţi că 8:24 Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, 'Scoală-te', a zis El slăbănogului, 'ridică-ţi patul şi du-te acasă.'" (Matei 9,4-6) 8:25 Atunci, cel care fusese adus pe o targă la Isus se ridică în picioare cu elasticitatea şi tăria tinereţii. Şi îndată "şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: 'Niciodată n-am văzut aşa ceva!'" (Marcu 2,12). 8:26 În afară de puterea creatoare, nimic altceva nu ar fi putut restabili sănătatea acelui trup degenerat. Acelaşi glas care, vorbind, a insuflat viaţă omului creat din ţărâna pământului vorbise insuflând viaţă paraliticului muribund. Şi aceeaşi putere care a dat viaţă trupului reînnoise şi inima. El, care la creaţiune "a zis şi s-a făcut", care "a poruncit şi a luat fiinţă" (Psalm 33,9), vorbise insuflând viaţă sufletului mort în păcate şi nelegiuiri. Vindecarea trupului era o dovadă a puterii care reînnoise inima. Hristos i-a poruncit paraliticului să se ridice şi să umble, "ca să ştiţi", a zis El "că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele". 8:27 Paraliticul a găsit în Hristos vindecare atât pentru suflet, cât şi pentru trup. El avea nevoie de sănătate sufletească înainte să se poată bucura de sănătate trupească. Înainte ca tulburarea fizică să poată fi vindecată, Hristos trebuie să despovăreze mintea şi să cureţe sufletul de păcat. Această lecţie nu ar trebui trecută cu vederea. Astăzi există mii de oameni care suferă de boli fizice şi care, asemenea paraliticului, tânjesc după cuvintele: "Păcatele îţi sunt iertate". Povara păcatului, cu dorinţele lui neliniştite şi nemulţumite, este temelia bolilor lor. Ei nu pot găsi uşurare până nu vin la Vindecătorul sufletului. Pacea, pe care numai El poate s-o dea, ar reda vigoare minţii şi sănătate corpului. 8:28 Un asemenea efect a avut asupra poporului vindecarea paraliticului, de parcă s-ar fi deschis cerul şi ar fi descoperit strălucirile unei lumi mai bune. În timp ce omul care fusese vindecat trecea prin mulţime, binecuvântând pe Dumnezeu la fiecare pas şi ducându-şi povara de parcă era un fulg, oamenii se trăgeau înapoi ca să-i facă loc şi îl priveau având pe feţe o expresie de teamă amestecată cu respect, 8:29 şoptind încet între ei: "Ciudate [S-a preferat traducerea "ciudate lucruri", în locul celei clasice ("lucruri minunate"), întrucât este înţelesul cuvântului original, din textul grecesc, paradoxa ( ) ] lucruri am văzut astăzi" (Luca 5,26). 8:30 În căminul paraliticului a fost mare bucurie când acesta s-a întors în familie, ducând cu uşurinţă patul pe care fusese luat cu grijă dinaintea lor numai cu puţin timp în urmă. Se strânseseră împreună cu lacrimi de bucurie, abia venindu-le să-şi creadă ochilor. El stătea înaintea lor în toată puterea bărbăţiei. Braţele, pe care ei se obişnuiseră să le vadă lipsite de viaţă, acum erau gata să se supună voinţei lui. Carnea, care fusese smochinită şi care avea o culoare plumburie, era acum vie şi roşie. Umbla cu paşi siguri, sănătoşi. Bucuria şi speranţa se citeau pe fiecare trăsătură a feţei sale; iar în locul semnelor păcatului şi suferinţei, era acum o expresie de curăţenie şi pace. Lauda plină de recunoştinţă se înălţa din mijlocul acelui cămin, iar Dumnezeu era slăvit prin Fiul Său, care redase nădejdea celui deznădăjduit şi tăria celui lovit. Acest bărbat şi familia sa erau gata să-şi dea vieţile pentru Isus. Nici o îndoială nu umbrea credinţa lor, nici o nehotărâre nu tulbura loialitatea lor faţă de Acela care adusese lumina în căminul lor întunecat. 8:31 Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt. Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale; El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă; (...) şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul. Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. (...) nu ne face după păcatele noastre, Nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. (...) Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână. (Psalm 103,1-14) 8:32 "VREI SĂ TE FACI SĂNĂTOS?" 8:33 "În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei" (Ioan 5,2.3). 8:34 La anumite intervale de timp, apele bazinului acestuia erau tulburate, iar credinţa populară era că acest lucru se datora unei puteri supranaturale şi că oricine intra primul în scăldătoare, după tulburarea apelor, era vindecat de orice boală ar fi avut. Sute de suferinzi veneau în acel loc; însă erau aşa de mulţi când apa era tulburată, încât se repezeau înainte, călcând în picioare bărbaţi, femei şi copii mai slabi decât ei. Mulţi nu se puteau apropia de scăldătoare. Mulţi care reuşiseră să ajungă lângă ea mureau pe marginea ei. Fuseseră ridicate adăposturi în jurul acestui loc, pentru ca bolnavii să fie feriţi de arşiţă în timpul zilei şi de răcoarea nopţii. Existau unii care petreceau noaptea stând în aceste pridvoare, târându-se zi de zi până la marginea bazinului, în speranţa zadarnică de a fi vindecaţi. 8:35 Isus Se afla în Ierusalim. Umblând singur, părând că meditează şi Se roagă, El veni la scăldătoare. El îi văzu pe bieţii suferinzi în aşteptarea acelui lucru pe care ei îl credeau singura lor şansă de tămăduire. El dorea fierbinte să-Şi exercite puterea de vindecare şi să tămăduiască pe fiecare suferind. Însă era ziua Sabatului. Mulţimile mergeau la templu pentru a se închina şi El ştia că o astfel de lucrare de vindecare ar fi aţâţat atât de mult prejudecăţile evreilor, încât lucrarea Sa ar fi fost scurtată. 8:36 Dar Mântuitorul văzu un caz peste măsură de nenorocit. Era acela al unui bărbat care fusese un olog neajutorat timp de treizeci şi opt de ani. Boala sa era în mare măsură rezultatul 8:37 propriilor lui obiceiuri rele şi era considerată ca o judecată venită de la Dumnezeu. Singur şi fără prieteni, cu simţământul că era condamnat să nu aibă parte de îndurarea lui Dumnezeu, suferindul petrecuse ani lungi de mizerie. La vremea când se credea că apele se vor tulbura, cei care îi deplângeau starea de neajutorare îl purtau până în pridvor. Dar, în clipa mult râvnită, nu avea pe nimeni care să-l ajute să intre în apă. El văzuse clipocitul apei, dar nu putuse niciodată să ajungă mai departe de marginea bazinului. Alţii, mai puternici decât el, aveau să plonjeze în unde înaintea sa. Bietul suferind, lipsit de ajutor, era incapabil să concureze cu succes mulţimea egoistă aflată în busculadă. Eforturile sale stăruitoare îndreptate înspre 8:38 singurul său obiectiv, neliniştea şi continua sa dezamăgire îi consumau cu repeziciune şi ultimele rămăşiţe de tărie. 8:39 Bolnavul stătea întins pe aşternutul său, ridicându-şi uneori capul să privească înspre bazin, când un chip plin de blândeţe şi compasiune se aplecă spre el şi atenţia îi fu stârnită de cuvintele: "Vrei să te faci sănătos?" Nădejdea i se înfiripă în inimă. Simţea că în vreun fel anume avea să primească ajutor. Dar licărirea curajului simţit se stinse curând. Îşi aminti de câte ori încercase să ajungă la scăldătoare şi că şansele de a mai trăi până când apa avea să se tulbure din nou erau mici. Se întoarse, spunând obosit: "Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea." 8:40 Isus îi porunceşte: "Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă" (Ioan 5,6-8). Cu speranţe noi, bolnavul priveşte către Isus. Expresia feţei Sale, tonul vocii Sale sunt ceva cu totul aparte. Dinspre El vine parcă iubire şi putere. Credinţa ologului se prinde de cuvântul lui Hristos. Fără să pună vreo întrebare, îşi concentrează voinţa spre a I se supune şi, făcând aceasta, tot corpul său îl ascultă. 8:41 Fiecare nerv, fiecare muşchi pulsează, străbătut de o viaţă nouă, şi membrele sale bolnave se pun în mişcare, pline de sănătate. Ridicându-se în picioare, plecă în calea sa cu paşi siguri, sănătoşi, lăudându-L pe Dumnezeu şi bucurându-se de tăria pe care abia o căpătase. 8:42 Isus nu-i dăduse paraliticului nici o asigurare că va primi ajutor divin. Omul ar fi putut spune: "Doamne, dacă vrei să mă faci sănătos, mă voi supune cuvântului Tău." S-ar fi putut poticni în îndoială şi astfel şi-ar fi pierdut singura lui şansă de tămăduire. Dar nu, el a crezut cuvântul lui Hristos, a crezut că fusese făcut sănătos; el a făcut imediat un efort, iar Dumnezeu i-a dat puterea; a vrut să meargă şi a mers cu adevărat. Acţionând după cuvântul lui Hristos, el a fost însănătoşit. 8:43 Prin păcat, am fost desprinşi de viaţa lui Dumnezeu. Sufletele noastre sunt cuprinse de paralizie. Prin noi înşine, nu suntem în stare să ducem o viaţă de sfinţenie, aşa cum nu era în stare să umble cel paralizat. Mulţi îşi dau seama de neputinţa lor; ei tânjesc după acea viaţă spirituală care îi va aduce în armonie cu Dumnezeu şi se străduiesc s-o obţină. Dar în zadar. Ei strigă cu disperare: "O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa din acest trup de moarte?" (Romani 7,24) Aceşti oameni descurajaţi, încleştaţi în luptă, să privească în sus. Mântuitorul Se pleacă asupra celor răscumpăraţi prin sângele Său, spunând cu o gingăşie 8:44 şi o milă de nedescris: "Vrei să te faci sănătos?" El îţi spune să te ridici în sănătate şi pace. Nu aştepta să simţi că eşti însănătoşit. Crede în cuvântul Mântuitorului. Pune-ţi voinţa de partea lui Hristos. Voinţa de a-I sluji - şi făcând după cuvântul Său, vei primi tărie. Oricare ar putea fi răul practicat, patima dominantă care, prin îndelunga îngăduinţă, leagă atât trupul, cât şi sufletul, poţi fi izbăvit de ea prin Hristos, care doreşte mult să o facă. El va da viaţă sufletului care este "mort în păcate" (Efeseni 2,1). El va elibera robul care este ţinut prin slăbiciune şi nenorocire în lanţurile păcatului. 8:45 Sentimentul păcătuirii a otrăvit izvoarele vieţii. Dar Hristos spune: "Voi ridica păcatele tale; îţi voi da pace, te-am răscumpărat cu sângele Meu. Eşti al Meu. Harul Meu va întări voinţa ta slăbită; voi îndepărta de la tine căinţa pentru păcat." Când ispitele te asaltează, când grijile şi nedumeririle te înconjoară, când, deprimat şi descurajat, eşti gata să te laşi cuprins de disperare, priveşte la Isus şi întunericul care te învăluie va fi risipit de strălucirea puternică a prezenţei Sale. Când păcatul se luptă pentru a stăpâni sufletul tău şi îţi împovărează conştiinţa, priveşte către Mântuitorul. Harul Său este îndestulător pentru a birui păcatul. Inima ta recunoscătoare, care tremură din pricina nesiguranţei, să se întoarcă spre El. Prinde-te de nădejdea pusă înaintea ta. Hristos aşteaptă să te adopte în familia Sa. Tăria Sa va ajuta slăbiciunii tale; El te va conduce pas cu pas. Puneţi mâna într-a Lui şi lasă-L să te călăuzească. 8:46 Să nu simţi niciodată că Hristos este departe. El este întotdeauna aproape. Prezenţa Sa iubitoare te înconjoară. Caută-L ca pe Unul care doreşte să fie găsit de tine. El doreşte nu numai să-I atingi veşmintele, ci să şi umbli cu El într-o comuniune neîncetată. 8:47 "DU-TE ŞI NU MAI PĂCĂTUI" . 8:48 Sărbătoarea Corturilor abia se terminase. Preoţii şi rabinii din Ierusalim fuseseră înfrânţi în uneltirile lor împotriva lui Isus şi, când s-a lăsat seara, "s-a întors fiecare acasă. Dar Isus S-a dus la Muntele Măslinilor" (Ioan 7,53; 8,1). 8:49 Din frământarea şi zăpăceala cetăţii, depărtându-se de mulţimile neliniştite şi de rabinii perfizi, Isus S-a întors în liniştea dumbrăvilor de măslini, unde putea fi singur cu 8:50 Dumnezeu. Însă dis-de-dimineaţă, El S-a reîntors la templu; şi când poporul s-a strâns în jurul Său, S-a aşezat şi a început să-i înveţe. 8:51 Însă curând a fost întrerupt. Un grup de farisei şi cărturari se apropie de El, târând cu ei o femeie de-a dreptul îngrozită, pe care o acuzau cu strigăte aprinse de ură de a fi călcat porunca a şaptea. Împingând-o înaintea lui Isus, ei ziseră, arătându-I respect în mod ipocrit: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când făptuia adulterul. Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Tu deci ce zici?" (Ioan 8,4.5) 8:52 Pretinsul lor respect ascundea o uneltire subtilă, menită să-L distrugă. Dacă o achita pe femeie, Isus putea fi acuzat că a dispreţuit legea lui Moise. Dacă declara că e vrednică de moarte, putea fi acuzat înaintea romanilor ca fiind unul care îşi asumă o autoritate care nu le aparţine decât lor. 8:53 Isus privi această scenă - victima tremurând, cuprinsă de ruşine, demnitarii cu feţe împietrite, lipsiţi şi de cea mai uşoară milă omenească. Duhul Său, de o puritate nepătată, se înfioră la această privelişte. Fără să dea vreun semn că auzise întrebarea, Se aplecă şi, fixându-Şi privirile în pământ, începu să scrie în praf. 8:54 Pierzându-şi răbdarea din cauza întârzierii Lui şi aparentei Sale indiferenţe, acuzatorii se traseră mai aproape, insistând ca El să acorde atenţie acestei chestiuni. Însă, când privirile lor, care o urmăreau pe cea a lui Isus, căzură asupra caldarâmului, la picioarele Sale, glasurile le amuţiră. Acolo, scrise înaintea lor, erau secretele vinovate ale propriilor lor vieţi. 8:55 Ridicându-Se şi fixându-Şi ochii asupra mai marilor care uneltiseră împotriva Lui, Isus spuse: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea" (Ioan 8,7). Şi, plecându-Se iarăşi, continuă să scrie. 8:56 El nu îndepărtase legea mozaică şi nici nu violase principiul autorităţii Romei. Acuzatorii erau înfrânţi. Acum, cu veşmintele pretinsei lor sfinţenii sfâşiate de pe ei, stăteau - vinovaţi şi condamnaţi - în prezenţa curăţeniei infinite. Tremurând de teamă ca nu cumva fărădelegea ascunsă a vieţilor lor să fie dată în vileag înaintea mulţimii, se furişară de acolo cu capetele plecate şi privirile în pământ, părăsindu-şi victima în prezenţa milostivului Mântuitor. 8:57 Isus Se sculă şi spuse, privind către femeie: "Femeie, unde sunt acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?" "Nimeni, Doamne", I-a spus ea. Şi Isus i-a zis: "Nici Eu nu te condamn. Du-te şi să nu mai păcătuieşti!" (Ioan 8,10.11) 8:58 Femeia stătuse înaintea lui Isus, ghemuindu-se de frică. Cuvintele Sale: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea", ajunseseră la urechile ei ca o sentinţă la moarte. Ea nu îndrăznea să-şi ridice ochii către faţa Mântuitorului, ci îşi aştepta moartea în tăcere. Cu uimire, văzu cum acuzatorii ei pleacă fără un cuvânt şi teribil de buimăciţi; apoi ajunseră la ea acele cuvinte pline de speranţă: "Nici Eu nu te condamn. Du-te şi să nu mai păcătuieşti". Inima i se topi şi, aruncându-se la picioarele lui Isus, îşi declară, suspinând, dragostea plină de recunoştinţă şi îşi mărturisi păcatele, vărsând lacrimi amare. 8:59 Acesta a fost pentru ea începutul unei noi vieţi, o viaţă de curăţenie şi pace, devotată lui Dumnezeu. Prin ridicarea acestui suflet căzut, Isus a săvârşit o minune mai mare decât aceea a vindecării celei mai cumplite boli fizice; El a vindecat o maladie spirituală care duce la moarte veşnică. Această femeie care s-a pocăit a devenit una dintre cele mai statornice urmaşe ale Sale. Ea şi-a arătat recunoştinţa pentru îndurarea Sa iertătoare printr-un devotament şi o iubire jertfitoare de sine. Pentru această femeie păcătoasă, lumea nu avusese decât dispreţ şi silă; însă Celui fără de păcat I-a fost milă de slăbiciunea ei şi îi întinse mâna în ajutor. Când fariseii ipocriţi au acuzat-o, Isus a îndemnat-o: "Du-te şi să nu mai păcătuieşti". 8:60 Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.(Isaia 1, 18) 8:61 Isus cunoaşte împrejurările în care evoluează fiecare suflet. Cu cât este mai mare vinovăţia păcătosului, cu atât mai multă nevoie are acesta de Mântuitorul. Inima Sa plină de iubire şi compasiune divină bate cu cea mai mare putere mai ales pentru cel care este prins în modul cel mai deznădăjduit în capcanele vrăjmaşului. El a semnat actele de eliberare a neamului omenesc cu propriul Său sânge. 8:62 Isus nu doreşte ca aceia care au fost cumpăraţi cu un asemenea preţ să devină jucării ale ispitelor duşmanului. El nu vrea ca noi să fim biruiţi şi să pierim. El, care a închis gura leilor în groapa în care se aflau şi care a umblat împreună cu martorii Săi credincioşi în mijlocul flăcărilor, este tot atât de binevoitor să lucreze pentru noi, pentru a şterge orice rău din firea noastră. Astăzi, El stă în faţa altarului îndurării, înfăţişându-I lui Dumnezeu rugăciunile celor care doresc ajutorul Său. El nu respinge nici un suflet înlăcrimat şi pocăit. El va oferi iertare tuturor celor care vin la El pentru îndurare şi refacere. El nu spune nimănui tot ce ar putea dezvălui, ci invită fiecare suflet temător să prindă curaj. Oricine vrea se poate prinde de tăria lui Dumnezeu şi face pace cu El, iar El va accepta pacea. 8:63 Sufletele care vin la Isus pentru a se refugia sunt înălţate mai presus de cei care le acuză şi de limbile gâlcevitoare. Nici un om şi nici un înger rău nu poate pune sub acuzaţie aceste suflete. Hristos le uneşte cu propria Sa natură divino-umană. Ele stau lângă marele purtător al păcatelor, în lumina care vine de la tronul lui Dumnezeu. 8:64 Sângele lui Hristos curăţă "de orice păcat" (1 Ioan 1,7). 8:65 "Cine va ridica vreo acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care îndreptăţeşte. Cine-i va condamna? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi" (Romani 8,33.34). 8:66 Hristos a arătat că are un control deplin asupra vânturilor, valurilor şi asupra oamenilor posedaţi de demoni. El, care a liniştit furtuna şi a calmat marea agitată, a rostit cuvinte de pace minţilor rătăcite şi înăbuşite de Satana. 8:67 În sinagoga din Capernaum, Isus vorbea de misiunea Sa de a-i elibera pe cei care sunt robi ai păcatului. A fost întrerupt de un strigăt de groază. Un nebun a ieşit alergând din mijlocul oamenilor, ţipând: "Ha! [În traducerea King James, versetul este redat astfel: "Lasă-ne în pace (...)" (n.tr.)] Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!" (Marcu 1, 24). 8:68 Isus l-a certat pe demon, zicând: "Taci şi ieşi afară din omul acesta! Şi demonul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău" (Luca 4,35). 8:69 Cauza nenorocirii acestui om se afla în propria sa viaţă. Fusese fascinat de plăcerile păcatului şi se gândise să facă din viaţă o imensă distracţie. Nestăpânirea de sine şi frivolitatea pervertiseră atributele nobile ale naturii sale, iar Satana pusese stăpânire deplină asupra lui. 8:70 Remuşcările au venit prea târziu. Când ar fi fost dispus să-şi sacrifice averea şi plăcerile pentru a-şi recâştiga bărbăţia pierdută, devenise neputincios în strânsoarea celui rău. 8:71 În prezenţa Mântuitorului, se trezi în el dorinţa fierbinte după libertate; însă demonul se împotrivea puterii lui Hristos. Când omul încercă să ceară ajutor de la Isus, duhul cel rău puse cuvintele în gura lui şi el strigă cu o frică agonizantă. 8:72 Demonizatul înţelesese oarecum că se afla în prezenţa Unuia care îl putea elibera; însă, când încercă să se apropie cât să poată fi atins de acea mână puternică, voinţa altuia îl ţinu; cuvintele altuia au fost rostite prin el. 8:73 Conflictul dintre puterea lui Satana şi propria sa dorinţă de libertate era îngrozitor. Părea că omul acesta torturat trebuia să-şi piardă viaţa în această luptă cu duşmanul, care însemnase pentru el ruina bărbăţiei sale. Însă Mântuitorul vorbi cu autoritate şi îl eliberă pe cel robit. Omul care fusese posedat stătea înaintea oamenilor uluiţi, în deplină stăpânire de sine. 8:74 Cu o voce din care răzbătea bucuria, Îl lăudă pe Dumnezeu pentru izbăvirea sa. Ochiul care nu demult era luminat de focul nebuniei acum strălucea, făcând dovada deplinei conştienţe, şi se umpluse de lacrimi ale recunoştinţei. Oamenii erau muţi de uimire. De îndată ce îşi recăpătaseră graiul, exclamară unii către alţii: "Ce este aceasta? Ce învăţătură nouă este aceasta? El porunceşte cu autoritate chiar şi duhurilor necurate şi ele Îl ascultă!" (Marcu 1,27) 8:75 Şi astăzi există mulţi oameni care se află sub puterea duhurilor rele, cum a fost demonizatul din Capernaum. Toţi cei care se îndepărtează de bunăvoie de poruncile lui Dumnezeu se plasează sub controlul lui Satana. Mulţi oameni se joacă cu 8:76 răul, gândindu-se că se pot despărţi de el după bunul lor plac; ei însă sunt ademeniţi tot mai departe, până când descoperă că sunt stăpâniţi de o voinţă mai puternică decât a lor. Ei nu pot scăpa de puterea ei misterioasă. Un păcat tainic sau o pasiune dominantă îi poate ţine în robie, neputincioşi ca şi demonizatul din Capernaum. 8:77 Totuşi, starea în care se află nu este fără scăpare. Dumnezeu nu ne controlează minţile fără consimţământul nostru; dar fiecare om e liber să aleagă ce putere vrea să stăpânească asupra sa. Nimeni n-a ajuns să decadă într-atât şi nimeni nu este atât de rău, încât să nu mai poată găsi dezlegare în Hristos. În locul rugăciunii, demonizatul nu putea rosti decât cuvintele lui Satana; apelul nerostit al inimii a fost totuşi auzit. Nici un strigăt al vreunui suflet aflat în nevoie, chiar dacă nu va consta în cuvinte inteligibile, nu va trece neluat în seamă. Cei care consimt să intre în relaţia de legământ cu Dumnezeu nu sunt lăsaţi în puterea lui Satana sau în slăbiciunea propriei lor firi. 8:78 "Se poate lua prada de la cel puternic? Şi poate să scape de asupritor cel care este prizonier? Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta cu cei care se luptă cu tine şi voi scăpa pe fiii tăi" (Isaia 49,24.25). 8:79 Minunată va fi lucrarea de transformare în cel care îşi deschide prin credinţă uşa inimii înaintea Mântuitorului. 8:80 Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului. (Iosua 24, 15). 8:81 "VĂ DAU PUTERE" 8:82 Ca şi cei doisprezece apostoli, cei şaptezeci de ucenici pe care i-a trimis mai târziu Hristos au primit înzestrări supranaturale, ca o pecete a misiunii lor. Când lucrarea lor a fost împlinită, ei s-au întors bucuroşi, zicând: "Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi în Numele Tău!" Isus răspunse: "Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer" (Luca 10,17.18). 8:83 Din acel moment, urmaşii lui Hristos trebuia să-l privească pe Satana ca pe un duşman învins. Pe cruce, Isus avea să câştige biruinţa pentru ei; acea biruinţă dorea El să fie acceptată de către ei ca fiind a lor proprie. "Iată", a zis El, "vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va putea vătăma" (Luca 10,19). 8:84 Tăria atotputernică a Duhului Sfânt este apărarea oricărui suflet zdrobit. Hristos nu va permite ca vreun om care în pocăinţă şi credinţă I-a cerut protecţie să treacă sub puterea vrăjmaşului. Este adevărat că Satana este o fiinţă puternică; însă mulţumim lui Dumnezeu că avem un Mântuitor tare, care l-a aruncat pe cel rău din ceruri. Satana este mulţumit când preamărim puterea lui. De ce să nu vorbim despre Isus? De ce să nu preamărim puterea şi iubirea Sa? 8:85 Curcubeul făgăduinţei, care înconjoară tronul de sus, este o mărturie veşnică pentru faptul că "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu născut pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3,16). Acesta dă mărturie Universului că Dumnezeu nu-Şi va uita niciodată copiii în lupta cu răul. Pentru noi, el este o asigurare că vom avea tărie şi protecţie atâta timp cât însuşi tronul va exista. 8:86 Mântuit pentru a sluji 8:87 "Du-te şi arată ce lucruri mari a făcut Dumnezeu pentru tine." 8:88 E dimineaţă pe marea Galileii. Isus şi ucenicii Săi au ajuns la ţărm după o noapte furtunoasă petrecută pe apă şi lumina soarelui abia răsărit atinge marea şi uscatul, aducând parcă o binecuvântare a păcii. Când păşesc însă pe ţărm, sunt întâmpinaţi de o privelişte mult mai grozavă decât marea frământată de vijelie. Dintr-un loc ascuns, dintre morminte, doi oameni ieşiţi din minţi se aruncă asupra lor, parcă pentru a-i rupe în bucăţi. De aceşti oameni atârnă resturi din lanţurile pe care le-au rupt când au scăpat din locul în care fuseseră legaţi. Carnea le este sfâşiată şi sângerândă şi ochii lor aruncă priviri pline de ură prin părul lung şi încâlcit - pare că din ei a fost ştearsă orice asemănare cu fiinţele omeneşti. Arătau mai degrabă ca nişte fiare sălbatice decât ca oamenii. 8:89 Ucenicii şi tovarăşii lor o iau la fugă, îngroziţi; dar numaidecât observă că Isus nu este cu ei şi se întorc să-L caute. El stă acolo unde L-au lăsat. El, care a liniştit furtuna, care l-a înfruntat mai înainte pe Satana şi l-a biruit, nu fuge dinaintea acestor demoni. Când cei doi oameni se apropie de El, scrâşnind din dinţi şi făcând spume la gură, Isus ridică acea mână care a făcut semn valurilor să se calmeze, 8:90 iar oamenii nu pot să se apropie mai mult. Ei stau doar înaintea Lui, turbând, dar neputincioşi. 8:91 El porunceşte cu autoritate spiritelor necurate să iasă din ei. Bieţii oameni îşi dau seama că au în apropierea lor pe Unul care îi poate salva de demonii care îi torturează. Cad la picioarele Mântuitorului pentru a implora îndurare; însă, când îşi deschid buzele, demonii vorbesc prin ei, strigând: "Ce avem noi cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?" (Matei 8,29) 8:92 Duhurile rele sunt forţate să elibereze victimele şi o schimbare minunată se petrece cu cei demonizaţi. Lumina străluceşte în minţile lor. Ochii lor reflectă conştienţa de sine. Înfăţişarea lor, deformată atât de mult timp după chipul lui Satana, devine dintr-o dată blândă, mâinile lor mânjite de sânge se liniştesc şi oamenii îşi înalţă vocile în laudă la adresa lui Dumnezeu. 8:93 Între timp, demonii, aruncaţi afară din sălaşurile trupurilor omeneşti, au intrat în porci şi i-au împins către nimicire. Păzitorii porcilor pleacă în grabă pentru a spune ce s-a întâmplat şi tot poporul de acolo se adună pentru a-L întâlni pe Isus. Cei doi demonizaţi fuseseră teroarea acelui ţinut. Acum, aceşti oameni sunt îmbrăcaţi şi cu mintea întreagă, şezând la picioarele lui Isus, ascultând cuvintele Sale şi slăvind Numele Celui care îi vindecase. Însă cei care privesc această scenă minunată nu se bucură. Pierderea porcilor li se pare mai importantă decât izbăvirea acestor ostateci ai lui Satana. Îngroziţi, ei se strâng cu toţii în jurul lui Isus, implorându-L să plece de la ei, iar El acceptă, îmbarcându-Se imediat pentru a ajunge pe celălalt mal. 8:94 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului" (Romani 1, 16). 8:95 Sentimentul pe care-l încearcă demonizaţii eliberaţi este însă cu totul diferit. Ei doresc tovărăşia Izbăvitorului lor. În prezenţa Sa, ei nu se mai simt ameninţaţi de demonii care le-au torturat vieţile şi le-au irosit bărbăţia. Când Isus este pe punctul de a intra în barcă, ei se ţin după El, îngenunchează la picioarele Sale şi Îl roagă umili să-i lase să rămână lângă El, unde puteau asculta cuvintele Sale. Însă Isus îi îndeamnă să meargă acasă şi să spună ce lucruri mari a făcut Domnul pentru ei. 8:96 Iată o lucrare pe care o au de făcut - să meargă într-un cămin păgân şi să spună despre binecuvântările pe care le-au primit de la Isus. Le este greu să fie despărţiţi de Mântuitorul lor. Mari dificultăţi îi vor împovăra când se vor alătura consătenilor lor păgâni. Iar îndelunga lor izolare de societate se pare că i-a descalificat pentru această lucrare. Însă, de îndată ce El le arată care este sarcina lor, ei sunt gata să se supună. 8:97 Ei nu numai că au spus despre Isus familiilor lor şi vecinilor, dar au bătut cu piciorul întregul Decapole, vestind pretutindeni puterea Sa de a mântui şi descriind cum au fost eliberaţi de demoni. 8:98 Deşi oamenii din Gherghesa nu-L primiseră pe Isus, El nu i-a lăsat în întunericul ales de ei. Când L-au rugat să plece de la ei, nu auziseră cuvintele Sale. Erau în necunoştinţă de ceea ce respingeau. De aceea, El a trimis lumina către ei, prin aceia pe care nu ar fi refuzat să-i asculte. 8:99 Provocând nimicirea porcilor, Satana avea în plan să-i îndepărteze pe oameni de Mântuitorul şi să împiedice predicarea Evangheliei în acea regiune. Însă, chiar această întâmplare a ridicat întregul ţinut în picioare, aşa cum nimic altceva n-ar fi reuşit s-o facă, şi le-a atras atenţia asupra lui Hristos. Deşi Hristos plecase, oamenii pe care îi vindecase rămăseseră ca martori ai puterii Lui. Cei care fuseseră unelte ale prinţului 8:100 întunericului au devenit canale de lumină, mesageri ai Fiului lui Dumnezeu. Când Isus S-a reîntors în Decapole, oamenii s-au adunat în număr mare în jurul Său şi, timp de trei zile, mii de persoane din toate ţinuturile învecinate au auzit solia mântuirii. 8:101 Cei doi foşti demonizaţi au fost primii misionari pe care i-a trimis Hristos să predice Evanghelia în ţinutul Decapole. Aceşti oameni ascultaseră cuvintele Sale numai un scurt timp. Urechile lor nu mai auziseră vreodată vreo predică de pe buzele Sale. Ei nu puteau instrui poporul aşa cum puteau s-o facă ucenicii, care fuseseră zilnic cu Hristos. Dar erau în stare să spună ceea ce ştiau; ceea ce văzuseră, auziseră şi simţiseră ei înşişi cu privire la puterea Mântuitorului. Acesta este un lucru pe care îl poate face orice persoană a cărei inimă a fost atinsă de harul lui Dumnezeu. Acesta este tipul de martor pe care îl cheamă Domnul nostru şi din lipsa căruia lumea piere. 8:102 Evanghelia trebuie să fie prezentată nu ca o teorie lipsită de viaţă, ci ca o forţă vie, capabilă să schimbe viaţa. Dumnezeu doreşte ca slujitorii Săi să dea mărturie despre faptul că, prin harul Său, oamenii pot avea un caracter asemenea lui Hristos şi se pot bucura în siguranţa marii Sale iubiri. El vrea ca noi să dăm mărturie despre faptul că nu va putea fi satisfăcut până când toţi cei ce vor accepta mântuirea nu sunt refăcuţi şi repuşi în privilegiile lor sfinte ca fii şi fiice ale Sale. 8:103 El îi acceptă cu bucurie chiar şi pe aceia ale căror căi au fost jignitoare în cel mai înalt grad înaintea Sa. Când ei se căiesc, El le dă Spiritul Său divin şi îi trimite în tabăra celor neloiali Lui, pentru a vesti îndurarea Sa. Suflete care au fost degradate până la starea de instrumente ale lui Satana sunt totuşi, prin puterea lui Hristos, transformate în mesageri ai dreptăţii şi sunt trimise pentru a spune ce lucruri mari a făcut Domnul pentru ele şi cum a avut milă faţă de ele. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: