77:1 CREAREA PĂMÂNTULUI
77:2 Lucrarea creaţiei nu poate fi explicată de către ştiinţă. Ce ştiinţă poate explica misterul vieţii?
77:3 "Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cu-vântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd." (Evrei 11,3)
77:4 Eu întocmesc lumina şi fac întunericul (...), Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. (...) Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor. (Isaia 45,7-12)
77:5 Cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată. (Isaia 48,13)
77:6 Pentru crearea pământului, Dumnezeu nu a rămas dator materiei preexistente. "El a zis şi s-a făcut; a poruncit şi a luat fiinţă" (Ps. 33,9). Toate lucrurile, materiale sau spirituale, s-au înfăţişat înaintea lui Iehova, Domnul, la cuvântul Său şi au fost create pentru un scop care Îi aparţine personal. Cerurile şi toată
77:7 oştirea lor, pământul şi toate lucrurile de pe el şi-au început existenţa prin suflarea gurii Sale.
77:8 La crearea omului s-a descoperit puterea unui Dumnezeu existent ca Persoană. Când Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, forma umană era perfectă în toate întocmirile ei, însă era fără viaţă. Atunci, un Dumnezeu-Persoană, existent prin Sine Însuşi, a suflat asupra acelei forme suflarea de viaţă şi omul a devenit o fiinţă vie, inteligentă. Toate părţile organismului uman au fost puse în mişcare. Inima, arterele, venele, limba, mâinile, picioarele, simţurile, facultăţile mintale, toate şi-au început lucrul şi toate au fost condiţionate de nişte legi. Omul a devenit un suflet viu. Prin Hristos-Cuvântul, Dumnezeu ca Persoană l-a creat pe om şi l-a înzestrat cu inteligenţă şi putere.
77:9 Făptura noastră nu era ascunsă de privirile Sale când eram concepuţi în taină; ochii Săi vedeau fiinţa noastră, încă nedesăvârşită, iar în cartea Sa erau consemnate toate mădularele noastre încă pe când nu exista nici unul.
77:10 Deasupra tuturor celorlalte categorii de făpturi inferioare, Dumnezeu a plănuit ca omul, lucrarea care a încoronat creaţia Sa, să exprime gândirea Lui şi să dezvăluie slava Sa. Dar omul nu trebuie să se înalţe pe sine ca fiind Dumnezeu.
77:11 Strigaţi de bucurie către Domnul (...) Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi înaintea Lui cu cântece de biruinţă. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu: El ne-a făcut, şi nu noi înşine [Există şi varianta - pe care o găsim deseori în traduceri româneşti - "El ne-a făcut, ai Lui suntem"; implicaţia este, desigur, că nu noi înşine ne-am creat (n.tr.). ] . Noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu mulţumiri pe porţile Lui, cu laude în curţile Lui! Mulţumiţi-I şi binecuvântaţi-I Numele!(Ps. 100, 1-4).
77:12 Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă la muntele sfinţeniei Lui. Căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt! (Ps. 99, 9)
77:13 Dumnezeu este ocupat fără încetare cu susţinerea şi folosirea ca slujitori ai Săi a lucrurilor pe care le-a făcut. El lucrează prin legile naturii, folosindu-le ca unelte ale Sale. Acestea nu funcţionează prin ele însele. În lucrarea ei, natura mărturiseşte despre prezenţa şi influenţa activă a unei Fiinţe care pune în mişcare toate lucrurile după voia Sa.
77:14 Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul şi el rămâne tare. După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile îţi sunt supuse. (Ps. 119,89-91)
77:15 Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. (Ps. 135,6)
77:16 El a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le vor călca. (Ps. 148,5.6)
77:17 Nu prin propria sa putere îşi dă pământul bogăţiile an după an şi îşi continuă drumul în jurul soarelui. Mâna Celui Nesfârşit este neîncetat la lucru, călăuzind această planetă. Exercitarea continuă a puterii lui Dumnezeu face ca pământul să-şi păstreze poziţia în timpul rotaţiei. Dumnezeu face ca soarele să răsară pe cer. El deschide ferestrele cerului şi dă ploaie.
77:18 El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa. (Ps. 147,16)
77:19 La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui. (Ieremia 10,13)
77:20 Prin puterea Sa se dezvoltă vegetaţia, apare fiecare frunză, se deschide fiecare floare, creşte fiecare fruct.
77:21 Mecanismul corpului omenesc nu poate fi înţeles pe deplin; el prezintă mistere care îi deconcertează şi pe cei mai inteligenţi. Pulsul nu încetează şi fiecare respiraţie este urmată de o alta, nu ca în cazul unui mecanism care, o dată pus în mişcare, îşi continuă lucrarea. În Dumnezeu trăim, ne mişcăm şi ne continuăm existenţa. Inima care bate, pulsul viu, fiecare nerv şi muşchi din organismul viu, toate sunt păstrate în bună rânduială şi active de către puterea unui Dumnezeu veşnic prezent.
77:22 Biblia ni-L arată pe Dumnezeu în locul Său înalt şi sfânt, nu într-o stare de inactivitate, nu în tăcere şi singurătate, ci înconjurat de zeci de mii de ori zece mii şi mii de mii de făpturi sfinte, toate aşteptând să împlinească voia Sa. Prin intermediul acestor mesageri, El este în legătură neîntreruptă cu fiecare colţ al împărăţiei Sale. Prin Duhul Său, El este prezent pretutindeni. Prin mijlocirea Duhului Său şi a îngerilor Săi, El lucrează pentru copiii oamenilor.
77:23 El stă pe tron, deasupra frământărilor de pe pământ; toate lucrurile sunt descoperite cercetării Sale divine; şi, din veşnicia Sa măreaţă şi netulburată, El porunceşte ceea ce providenţa Sa vede că este cel mai nimerit.
77:24 Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă. (Ieremia 10,23)
77:25 Încrede-te în Domnul din toată inima ta; (...) Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările. (Prov. 3, 5-6)
77:26 Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei care nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. (Ps. 33, 18-19)
77:27 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. (Psalmi 36, 7)
77:28 Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său. (Psalmi 146,5)
77:29 Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta. (Psalmi 119, 64)
77:30 Tu iubeşti dreptatea şi neprihănirea. (Psalmi 33,5)
77:31 Tu eşti "nădejdea tuturor marginilor pământului şi mării! El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere. El potoleşte urletul mărilor (...) şi zarva popoarelor. (Psalmi 65, 5-7).
77:32 Tu faci să cânte de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat. Încununezi anul cu bunătăţile Tale şi paşii Tăi varsă grăsimea [S-a preferat cuvântul literal "grăsimea" în locul celui găsit în unele traduceri româneşti - "belşugul". Este sugerată abundenţa, desigur (n.tr.). ] . (Psalmi 65, 8.11)
77:33 Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi. Ochii tuturor se aşteaptă de la Tine şi Tu le dai hrana la timpul ei. Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. (Psalmi 145, 14-16)