73:1 PREGĂTIREA PENTRU SLUJIRE
73:2 Acest deziderat ar trebui avut în vedere continuu de către părinţii şi învăţătorii creştini. Nu ştim în ce ramură pot sluji copiii noştri. Ei îşi pot petrece vieţile în cercul căminului lor; se pot angaja în ocupaţiile obişnuite ale vieţii sau pot merge ca învăţători ai Evangheliei în ţări păgâne; dar toţi sunt chemaţi deopotrivă să fie misionari ai lui Dumnezeu, slujitori ai îndurării revărsate către lume.
73:3 Copiii şi tineretul, cu talentul, energia şi curajul lor viu, cu marea lor disponibilitate, sunt iubiţi de Dumnezeu şi El doreşte să îi aducă în armonie cu uneltele divine. Ei trebuie să obţină o educaţie care îi va ajuta să se alăture lui Hristos în slujire altruistă.
73:4 Despre toţi copiii Săi de la sfârşitul timpului, Hristos a spus ca şi despre primii Săi ucenici: "Cum M-ai trimis Tu pe Mine
73:5 în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume" (Ioan 17,18), ca să fie reprezentanţi ai lui Dumnezeu, să descopere Duhul Său, să dea pe faţă caracterul Său, să facă lucrarea Sa.
73:6 Copiii noştri se află, ca să zicem aşa, la răscruce de drumuri. La tot pasul, atracţia pe care o exercită lumea către lăcomie şi îngăduinţă de sine îi abate de la poteca aşternută pentru răscumpăraţii Domnului. Dacă vieţile lor vor fi o binecuvântare sau un blestem, depinde de alegerea pe care o fac. Plini de energie, dornici să-şi pună la lucru calităţile neîncercate încă, ei trebuie să găsească un făgaş în care să reverse preaplinul vieţii lor. Şi vor fi activităţi fie pentru bine, fie pentru rău.
73:7 Cuvântul lui Dumnezeu nu opreşte acţiunea, ci îi dă o direcţie corectă. Dumnezeu nu-i îndeamnă pe tineri să fie mai puţin cutezători. Elementele de caracter care fac ca un om să fie cu adevărat plin de succes şi onorat printre oameni - dorinţa de neînfrânt de a realiza un mai mare bine, voinţa nestrămutată, zelul înfocat şi perseverenţa neobosită - nu trebuie descurajate. Prin harul lui Dumnezeu, ei trebuie să fie călăuziţi către atingerea unor obiective care sunt tot atât de departe de obişnuitele interese egoiste şi lumeşti cum este cerul faţă de pământ.
73:8 Ca părinţi şi creştini, noi avem datoria de a-i îndruma corect pe copiii noştri. Ei trebuie să fie călăuziţi cu grijă, cu înţelepciune şi cu blândeţe pe cărările lucrării creştine. Ne aflăm sub un legământ sacru cu Dumnezeu, de a ne creşte copiii pentru a-I sluji. Prima datorie pe care o avem este aceea de a-i înconjura de influenţe care îi vor conduce să aleagă o viaţă de slujire şi de a le asigura pregătirea necesară.
73:9 "Atât de mult a iubit Dumnezeu...", încât a dat - "a dat pe singurul Său Fiu născut", ca să nu pierim, ci să avem viaţă veşnică (Ioan 3,16). "Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi" (Efeseni 5,2). Dacă iubim, vom dărui. "Nu ca să I se slujească, ci El să slujească" (Matei 20,28) - aceasta este marea lecţie pe care avem datoria să o învăţăm şi să o predicăm.
73:10 Tinerii să se lase pătrunşi de gândul că ei nu îşi aparţin. Ei Îi aparţin lui Hristos. Ei sunt răscumpăraţi
73:11 cu sângele Său, sunt pretinşi de iubirea Sa. Ei trăiesc pentru că El îi păstrează prin puterea Sa. Timpul lor, tăria şi calităţile lor sunt ale Lui, pentru a fi dezvoltate, educate şi folosite pentru El.
73:12 Alături de fiinţele angelice, familia omenească, făcută după chipul lui Dumnezeu, este cea mai nobilă din toate lucrările create. Dumnezeu doreşte ca membrii ei să devină tot ceea ce El a făcut cu putinţă ca ei să fie şi să-şi folosească puterile pe care li le-a dat în modul cât mai eficient posibil.
73:13 Viaţa este tainică şi sfântă. Ea este manifestarea lui Dumnezeu Însuşi, Izvorul oricărei vieţi. Ocaziile ei sunt preţioase şi ar trebui folosite cu seriozitate. O dată pierdute, acestea sunt pierdute pe vecie.
73:14 Dumnezeu pune înaintea noastră veşnicia, cu realităţile ei solemne, şi ne oferă o înţelegere a temelor eterne. El ne pune înainte un adevăr valoros, care înnobilează, pentru ca noi să putem înainta pe o potecă sigură, în urmărirea unui obiectiv vrednic de angajarea cea mai serioasă a tuturor aptitudinilor noastre.
73:15 Dumnezeu priveşte în mica sămânţă pe care El a făcut-o şi vede ascunsă în ea floarea frumoasă, arbustul sau copacul semeţ, cu coroana sa impunătoare. Aşa vede El şi posibilităţile fiecărei fiinţe omeneşti. Noi ne aflăm aici cu un scop. Dumnezeu ne-a dat planul Său pentru vieţile noastre şi El doreşte ca noi să atingem standardul cel mai înalt de dezvoltare.
73:16 El doreşte ca noi să creştem continuu în sfinţenie, în fericire şi în măsura în care putem fi folositori. Toţi oamenii au calităţi pe care trebuie să fie învăţaţi să le vadă ca fiind înzestrări sacre, să le aprecieze ca daruri de la Domnul şi să le folosească aşa cum se cuvine. El doreşte ca tineretul să cultive fiecare putere a fiinţei lor şi să folosească direct orice facultate. El doreşte ca ei să se bucure de tot ceea ce este preţios în această viaţă, să fie buni şi să facă binele, strângându-şi o comoară în ceruri pentru viaţa viitoare.
73:17 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12,2)
73:18 Ambiţia lor ar trebui să fie aceea de a excela în tot ceea ce este lipsit de egoism, care este înalt şi nobil. Să privească la Hristos ca la un Model după care urmează să fie formaţi. Ei trebuie să nutrească ambiţia sfântă pe care El a descoperit-o în viaţa Sa - ambiţia de a face lumea mai bună, atâta timp cât le este dat să trăiască în ea. Aceasta este lucrarea la care sunt chemaţi.
73:19 O TEMELIE LARGĂ
73:20 Cea mai înaltă ştiinţă dintre toate este aceea de salvare de suflete. Cea mai măreaţă lucrare la care pot aspira fiinţele omeneşti este lucrarea de a câştiga oamenii de la păcat la sfinţenie. Pentru împlinirea acestei lucrări trebuie aşezată o temelie largă. Este nevoie de o educaţie cuprinzătoare - o educaţie care va cere din partea părinţilor şi învăţătorilor o asemenea gândire şi efort cum nu sunt pretinse în cadrul pregătirii ştiinţifice obişnuite. Se cere ceva mai mult decât cultura intelectuală. Educaţia nu este completă dacă trupul, mintea şi inima nu sunt educate în egală măsură. Caracterul trebuie să primească o disciplină corectă pentru a se dezvolta în mod deplin şi în gradul cel mai înalt. Toate facultăţile minţii şi trupului trebuie să fie dezvoltate şi educate corect. Este o datorie aceea de a cultiva şi de a folosi fiecare putere care ne va face lucrători şi mai eficienţi pentru Dumnezeu.
73:21 Educaţia adevărată se extinde la întreaga fiinţă. Ea ne învaţă care este întrebuinţarea corectă a făpturii noastre. Ne face în stare să folosim în mod perfect
73:22 creierul, oasele şi muşchii, trupul, mintea şi inima. Facultăţile mintale, fiind puteri superioare, trebuie să cârmuiască "împărăţia" trupului. Poftele şi pasiunile firii trebuie aduse "sub controlul conştiinţei şi percepţiilor spirituale. Hristos Se află la conducerea neamului omenesc şi scopul Său este de a ne conduce în serviciul Său pe cărări înalte şi sfinte ale purităţii. Prin lucrarea neasemuită a harului Său, trebuie să ajungem desăvârşiţi în El.
73:23 Isus Şi-a împlinit educaţia în cămin. Mama Sa a fost primul Său învăţător dintre oameni. De pe buzele ei şi din sulurile cu scrierile profeţilor, El a învăţat despre lucrurile cereşti. A trăit în căminul unui om de la ţară şi a luat parte cu credinţă şi voioşie la sarcinile gospodăriei. El, care fusese comandantul cerului, era acum un slujitor de bunăvoie, un fiu iubitor şi ascultător. A învăţat o meserie şi a lucrat cu propriile mâini în atelierul de tâmplărie, cu Iosif. În veşmintele
73:24 lucrătorului de rând, El umbla pe străzile orăşelului, ducându-Se şi întorcându-Se de la lucrul Său umil.
73:25 Pentru oamenii din acel timp, valoarea lucrurilor era estimată în funcţie de înfăţişarea exterioară. Pe măsură ce îşi pierduse puterea, religia sporise în etalarea pompei. Educatorii din acele vremuri au căutat să impună respectul prin înfăţişare exterioară şi ostentaţie. Viaţa lui Isus constituia un contrast izbitor cu toate aceste lucruri. Viaţa Sa a demonstrat deşertăciunea acelor lucruri pe care oamenii le priveau ca fiind valorile esenţiale ale vieţii. El nu căuta şcolile timpului Său, care înălţau în slăvi lucrurile mărunte şi făceau să pară neînsemnate lucrurile mari. Educaţia Sa era câştigată din sursele indicate de cer, din munca folositoare, din studiul Scripturilor, din natură şi din experienţele vieţii - manualele lui Dumnezeu, pline de învăţături pentru toţi cei ce le deschid cu o mână binevoitoare, cu un ochi scrutător şi cu o inimă înţelegătoare.
73:26 "Iar pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El" (Luca 2, 40).
73:27 Astfel pregătit, El Şi-a început lucrarea, în orice contact cu oamenii exercitând asupra lor o influenţă spre a binecuvânta şi o putere spre a transforma cum lumea nu mai văzuse niciodată.
73:28 Căminul este prima şcoală a copilului, şi aici ar trebui pusă temelia pentru o viaţă de slujire. Principiile ei trebuie expuse nu numai în teorie. Ele trebuie să modeleze pregătirea întregii vieţi.
73:29 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17,3)
73:30 Copilul trebuie învăţat foarte de timpuriu lecţia de a fi folositor. De îndată ce tăria fizică şi puterea raţiunii sunt dezvoltate îndeajuns, el ar trebui să primească însărcinări în cămin. El ar trebui să fie încurajat să încerce să-şi ajute tatăl şi mama, încurajat în tăgăduirea şi stăpânirea de sine, încurajat să pună fericirea şi bunăstarea altora înaintea fericirii şi bunăstării proprii, să folosească ocaziile de a-şi încuraja şi ajuta fraţii, surorile şi prietenii de joacă şi să manifeste bunătate faţă de cei în vârstă, cei bolnavi şi cei nenorociţi. Cu cât spiritul de slujire adevărată este dat pe faţă mai mult în cămin, cu atât se va dezvolta mai mult în vieţile copiilor. Ei vor învăţa să găsească plăcere în slujirea şi jertfirea pentru binele altora.