71:1 ALIMENTAŢIA COPILULUI
71:2 Cea mai bună hrană pentru un nou-născut este aceea pe care o furnizează organismul mamei. El nu trebuie privat în mod inutil de aceasta. Este o cruzime din partea mamei ca, din comoditate sau pentru a se bucura de compania cunoscuţilor, să caute să se elibereze de datoria gingaşă de a-şi alăpta micuţul.
71:3 Mama care îngăduie să-i fie alăptat copilul de o altă femeie ar trebui să se gândească bine care ar putea fi urmările. Într-o măsură mai mică sau mai mare, doica transmite copilului pe care-l alăptează dispoziţia şi temperamentul său.
71:4 Nu vom putea preţui niciodată îndeajuns importanţa formării unor obiceiuri corecte de alimentare la copii. Micuţii au nevoie să înveţe că mănâncă pentru a trăi, nu trăiesc pentru a mânca. Pregătirea ar trebui să înceapă când copilul este încă sugar, în braţele mamei sale. Copilului ar trebui să i se dea să mănânce numai la intervale regulate şi din ce în ce mai rar, pe măsură ce creşte. Nu ar trebui să i se dea dulciuri sau alimente pe care le consumă cei mari, el nefiind în stare să le digere. Grija şi regularitatea meselor pentru cei mici nu numai că le vor asigura sănătatea şi vor avea ca rezultat faptul că vor sta cuminţi şi liniştiţi, dar vor pune şi temelia obiceiurilor care vor fi o binecuvântare pentru ei în anii următori.
71:5 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (Proverbe 22,6)
71:6 Când copiii trec de perioada prunciei, ar trebui avut încă mare grijă în privinţa educării gusturilor şi poftelor lor. Adesea li se permite să mănânce ce doresc şi când doresc, fără a ţine cont de sănătatea lor. Osteneala şi banii atât de des aruncaţi pe dulciuri nehrănitoare îi aduc pe cei mici la concluzia că cel mai înalt obiectiv în viaţă şi lucrul care oferă cea mai mare fericire este acela de a putea să-ţi satisfaci apetitul. Rezultatul acestei formări este lăcomia, urmată de boală, care la rândul ei precedă folosirea medicamentelor otrăvitoare.
71:7 Părinţii ar trebui să educe poftele copiilor lor şi să nu le îngăduie folosirea alimentelor nehrănitoare. Însă, în efortul de a stabili reguli în alimentaţie, ar trebui să fim cu luare aminte să nu cădem în greşeala de a cere copiilor să mănânce ceea ce nu are gust bun sau să mănânce mai mult decât este nevoie. Copiii au drepturi şi preferinţe, iar când aceste preferinţe sunt rezonabile, ele ar trebui respectate.
71:8 Regularitatea în alimentaţie ar trebui să fie păzită cu grijă. N-ar trebui să se consume nimic între mese, nici un fel de produse de cofetărie sau patiserie, nuci, fructe sau vreun alt fel de alimente. Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul sănătos al organelor digestive, cu efect asupra sănătăţii şi stării de voioşie. Iar când se aşează la masă, copiii nu simt plăcere pentru alimentele hrănitoare; poftele lor se îndreaptă către ceea ce este dăunător pentru ei.
71:9 Mamele care satisfac dorinţele copiilor lor cu preţul sănătăţii şi bunei dispoziţii seamănă seminţele răului, care vor creşte şi vor da rod. Îngăduinţa de sine creşte în ritmul creşterii celor mici, iar vigoarea intelectuală şi cea fizică sunt amândouă sacrificate. Mamele care înfăptuiesc această lucrare culeg cu amărăciune roadele seminţei pe care au semănat-o. Ele îşi văd copiii crescând cu o minte şi un caracter nepotrivite pentru ca ei să poată avea un rol nobil şi folositor în societate sau în familie. Puterile spirituale, cât şi cele intelectuale şi fizice suferă sub influenţa
71:10 hranei nesănătoase. Conştiinţa este inhibată, iar calitatea de a fi mişcaţi de ceea ce este bine este slăbită.
71:11 Câtă vreme este adevărat că ar trebui să-i învăţăm pe copii să-şi stăpânească apetitul şi să mănânce ţinând seama de sănătate, să le fie explicat lămurit că ei nu se abţin decât de la ceea ce le-ar face rău. Ei renunţă la lucruri dăunătoare pentru a avea ceva mai bun. Masa să fie atrăgătoare şi apetisantă, căci este plină de lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit cu atâta generozitate. Ora mesei să fie un moment fericit, de voioşie. În timp ce ne bucurăm de darurile venite de la Dumnezeu, să răspundem cu mulţumiri pline de recunoştinţă Dătătorului acestora.
71:12 ÎNGRIJIREA COPIILOR ÎN CAZ DE BOALĂ
71:13 În multe cazuri, boala copiilor se poate datora unor greşeli de îngrijire. Cauzele necazului pot fi mesele neregulate, îmbrăcămintea insuficientă în serile răcoroase, lipsa exerciţiului fizic serios, care să pună în mod sănătos sângele în circulaţie, sau lipsa unei cantităţi îndestulătoare de aer necesar pentru curăţirea lui. Părinţii să cerceteze atent problema, pentru a găsi cauzele îmbolnăvirii, şi apoi să îndrepte cât mai curând posibil ce este greşit.
71:14 Stă în puterea tuturor părinţilor să înveţe multe despre îngrijirea bolnavului, despre prevenirea şi chiar despre tratarea bolii. Mama ar trebui în special să ştie ce să facă în cazurile obişnuite de boală ale celor din familia sa. Ea ar trebui să ştie cum să-şi îngrijească copilul bolnav. Dragostea şi priceperea ei ar trebui s-o facă în stare să împlinească pentru copil lucrări care nu ar putea fi la fel de bine încredinţate în mâna unui străin.