7:85 Leprosul era, în prescripţia legii ceremoniale, necurat. Orice atingea devenea necurat. Aerul era stricat de respiraţia sa. Ca unul care era deja mort, era îndepărtat de locuinţele oamenilor. Cel care era bănuit că ar avea boala trebuia să se înfăţişeze preoţilor, care trebuia să-l controleze şi să decidă care era condiţia sa. Dacă verdictul era lepră, era izolat de familia sa, despărţit de adunarea lui Israel şi sortit să nu poată sta decât în compania celor care erau afectaţi de acelaşi flagel. Nici împăraţii şi mai-marii nu făceau excepţie. Monarhul care era lovit de această boală teribilă trebuia să predea sceptrul şi să părăsească în grabă societatea.