7:66 Slujitorul unui centurion zăcea bolnav de paralizie. Printre romani, slujitorii erau sclavi, cumpăraţi şi vânduţi în pieţe şi adesea trataţi cu răutate şi cruzime; dar centurionul era legat afectiv de slujitorul său şi dorea mult ca acesta să se refacă. El credea că Isus îl putea tămădui. Nu-L văzuse pe Mântuitorul, însă ceea ce auzise despre El îi inspira credinţă. În ciuda formalismului iudeilor, acest roman era convins că religia lor era superioară religiei sale. El deja dăduse la o parte barierele prejudecăţilor şi urii naţionaliste, care îi separa pe cuceritori de poporul aflat sub cucerire. El manifestase respect faţă de serviciul divin şi se arătase plin de bunătate faţă de iudeii care-I slujeau lui Dumnezeu. În învăţătura lui Hristos - după cum i se spusese - el a găsit ceea ce împlinea nevoia sufletului. Tot ceea ce era spiritual în el vibra la cuvintele Mântuitorului. Însă el se considera nevrednic să se apropie de Isus şi a apelat la iudeii bătrâni, pentru a cere vindecarea slujitorului său.