7:58 Privind către femeie, Hristos a insistat să afle cine se atinsese de El. Văzând că este în zadar să se ascundă, ea înaintă tremurătoare şi se aruncă la picioarele Sale. Printre lacrimi de recunoştinţă, ea I-a spus, înaintea tuturor oamenilor, de ce I-a atins veşmântul şi cum fusese vindecată numaidecât. Ea se temu ca nu cumva gestul său de a-I atinge veşmântul să nu fi fost o încumetare; însă, de pe buzele lui Isus, nu ieşi nici un cuvânt de reproş. El nu rosti decât vorbe de aprobare. Ele veneau dintr-o inimă a iubirii, plină de compasiune pentru suferinţa umană. "Îndrăzneşte fiică", a zis Isus cu blândeţe,