Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Divina vindecare

Divina vindecare, 69


69:1 PRIVILEGIUL PĂRINŢILOR ÎN PRIVINŢA PREGĂTIRII COPILULUI

69:2 Fericiţi sunt părinţii ale căror vieţi sunt o reflectare fidelă a celei divine, astfel încât făgăduinţele şi poruncile lui Dumnezeu trezesc în copil recunoştinţa şi respectul profund; părinţii care manifestă tandreţe, dreptate şi îndelungă răbdare, prezentându-i copilului dragostea, dreptatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, şi care, învăţându-şi copilul să iubească, să aibă încredere şi să respecte aceste lucruri, îl învaţă să-L iubească, să se încreadă şi să se supună Tatălui său din cer; părinţii care dau copilului un asemenea dar l-au înzestrat pe acesta cu o comoară mai preţioasă decât bogăţia tuturor veacurilor - o comoară nesecată ca veşnicia însăşi.

69:3 Iată că cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: "Cum este mama, aşa şi fata!" (Ezechiel 16, 44)

69:4 Pentru copiii încredinţaţi în grija sa, fiecare mamă are o însărcinare sfântă din partea lui Dumnezeu. "Ia pe fiul acesta, pe fiica aceasta", spune El; "educă-l pentru Mine; dă-i un caracter şlefuit după chipul unui palat, pentru a putea străluci pe vecie în curţile Domnului."

69:5 Adesea, mamei i se pare că lucrarea ei este o slujbă neimportantă. Este o lucrare rareori apreciată. Alţii ştiu prea puţin despre multele ei griji şi poveri. Zilele ei sunt ocupate de o avalanşă de lucrări mărunte, toate necesitând un efort plin de răbdare, stăpânire de sine,

69:6 tact, înţelepciune şi iubire jertfitoare de sine; cu toate acestea, ea nu se poate lăuda cu ceea ce a făcut ca fiind vreo mare realizare. Tot ce a făcut e că a asigurat desfăşurarea în bune condiţii a treburilor gospodăriei; adesea obosită şi ameţită, a încercat să le vorbească cu blândeţe copiilor, să-i ţină ocupaţi şi fericiţi şi să le călăuzească picioruşele pe cărarea cea bună. Ea simte că nu a realizat nimic. Dar nu este aşa. Îngerii cereşti veghează asupra mamei măcinate de griji, observând poverile pe care le duce zi de zi. Chiar dacă numele ei nu este cunoscut în lume, este scris în cartea vieţii Mielului [Cititorilor nefamiliarizaţi cu această expresie li se cuvine o explicaţie. Aşa cum s-a mai amintit, raportul de subordonare în sintagma "cartea vieţii Mielului" este ambiguu în limba română - chiar dacă gramatical este corect; astfel, determinarea nu este prin juxtapunerea unui cuvânt, ci a unei expresii (cartea vieţii); deci vom înţelege cartea vieţii - care este a Mielului (n.tr.). ] .