Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Divina vindecare

Divina vindecare, 67


67:1 MUNCA PESTE MĂSURĂ

67:2 Ar trebui să veghem cu tandreţe la păstrarea tăriei mamei. În loc să-i irosim forţele preţioase printr-o muncă istovitoare, grija şi poverile ei ar trebui uşurate. Adesea, soţul şi tatăl nu are cunoştinţă de legile sănătăţii trupeşti, pe care ar trebui să le cunoască pentru bunăstarea familiei sale. Absorbit în lupta pentru câştigarea celor necesare traiului sau aplecat asupra planurilor de îmbogăţire şi încolţit de griji şi încurcături, el lasă ca asupra soţiei şi mamei să apese poveri care îi secătuiesc puterile în perioada cea mai critică, provocându-i slăbiciune şi boală.

67:3 Mulţi soţi şi taţi ar putea învăţa o lecţie folositoare din grija păstorului credincios. Iacov, când a fost îndemnat să facă o călătorie rapidă şi dificilă, a răspuns:

67:4 "Domnul meu vede că copiii sunt micşori, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii" (Gen. 33,13-14).

67:5 Pe drumul obositor al vieţii, soţul şi tatăl "să meargă încet, la pas", după puterile celor care îl însoţesc în călătorie. În mijlocul goanei nesăţioase a lumii după avere şi putere, el să înveţe să-şi domolească paşii, să o mângâie şi să o sprijine pe cea care este chemată să meargă alături de el.