65:1 SIMPLITATEA MOBILIERULUI
65:2 Obiceiurile noastre artificiale ne lipsesc de multe binecuvântări şi multă bucurie şi ne fac incapabili de a duce o viaţă extrem de folositoare. Mobilierul pretenţios şi costisitor este nu numai o risipă de bani, dar şi o pierdere a unui bun considerat de o mie de ori mai preţios. Este adusă în cămin o grea povară de griji, muncă şi încurcături.
65:3 Care sunt condiţiile din multe cămine, chiar şi în acelea în care resursele sunt limitate, iar munca din gospodărie apasă mai ales asupra mamei? Cele mai bune camere sunt mobilate într-un stil care depăşeşte mijloacele materiale ale proprietarilor şi sunt nepotrivite pentru confortul şi satisfacţia acestora. Există covoare scumpe, mobilă sculptată cu minuţiozitate şi tapiţată cu fineţe şi draperii delicate. Mesele, căminurile şi oricare alt spaţiu disponibil, toate sunt încărcate cu obiecte ornamentale, iar pereţii sunt acoperiţi cu tablouri, până acolo încât devine obositor pentru privire. Şi câtă muncă este necesară pentru a le ţine pe toate în ordine şi neprăfuite! Munca aceasta şi celelalte obiceiuri artificiale ale familiei, care se conformează modei, pretind o nesfârşită trudă din partea gospodinei.
65:4 În multe cămine, soţia şi mama nu are deloc timp să citească, să fie bine informată, nu are deloc timp să fie în compania soţului, să păstreze legătura cu minţile în dezvoltare ale copiilor ei. Nu există timp sau loc pentru ca scumpul Mântuitor să fie un tovarăş apropiat şi drag. Încetul cu încetul,
65:5 ea se afundă într-o corvoadă nesfârşită de cenuşăreasă, tăria, timpul şi interesul ei fiind absorbite de lucrurile care pier o dată cu folosirea lor. Prea târziu se trezeşte descoperind că este aproape o străină în propria ei casă. Nefolosite, ocaziile preţioase pe care le-a avut odată - de a-i influenţa pe cei dragi ai ei pentru viaţa de sus - au trecut pentru totdeauna.
65:6 Întemeietorii căminului să ia hotărârea de a trăi după un plan mai înţelept. Primul vostru ţel să fie acela de a face un cămin plăcut. Asiguraţi-vă, furnizând mijloacele care vor uşura munca şi vor favoriza sănătatea
65:7 şi confortul. Faceţi planuri pentru primirea oaspeţilor pe care Hristos ne-a îndemnat să-i poftim şi despre care El spune: "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut" (Matei 25,40).
65:8 Mobilaţi-vă căminul cu lucruri simple, lucruri care pot fi mutate uşor, care pot fi curăţate cu uşurinţă şi care pot fi înlocuite fără mare cheltuială. Recurgând la bun gust, puteţi face ca un cămin foarte simplu să fie atrăgător şi plăcut, dacă iubirea şi mulţumirea există deja.
65:9 ÎMPREJURIMI MINUNATE
65:10 Dumnezeu iubeşte frumosul. El a înveşmântat pământul şi cerurile cu frumuseţe şi, cu bucuria unui Tată, El priveşte asupra copiilor Săi, încântaţi de lucrurile pe care le-a făcut. El doreşte ca noi să ne înconjurăm locuinţele cu frumuseţea lucrurilor naturale.
65:11 Aproape toţi cei ce locuiesc la ţară, chiar dacă sunt săraci, ar putea avea în jurul căminelor lor o mică peluză înverzită, câţiva copaci umbroşi, arbuşti înfloriţi sau flori parfumate. Iar acestea vor sluji spre fericirea familiei cu mult mai mult decât orice podoabă artificială. Vor aduce în viaţa de familie o influenţă liniştitoare, purificatoare, întărind dragostea pentru natură şi aducându-i pe membrii familiei mai aproape unii de alţii şi mai aproape de Dumnezeu.
65:12 Mama
65:13 Să păzească tot ce i-am poruncit ei.
65:14 Ceea ce sunt părinţii vor fi într-o mare măsură şi copiii. Condiţia fizică a părinţilor, dispoziţiile şi poftele lor, tendinţele lor intelectuale şi morale sunt reproduse în copii într-un grad mai mic sau mai mare.
65:15 Cu cât ţelurile sunt mai nobile, cu cât sunt mai înalte capacităţile intelectuale şi spirituale şi cu cât sunt mai bine dezvoltate puterile fizice ale părinţilor, cu atât va fi mai bună înzestrarea pentru viaţă pe care o dau copiilor lor. Cultivând ceea ce este cel mai bun în ei înşişi, părinţii exercită o influenţă de a modela societatea şi de a înălţa generaţiile viitoare.
65:16 Taţii şi mamele trebuie să înţeleagă răspunderea pe care o au. Lumea este plină de capcane puse pentru picioarele celor tineri. Mulţimi de oameni sunt atrase de o viaţă de plăceri egoiste şi senzuale. Ei nu pot vedea primejdiile ascunse sau capătul înfricoşător al potecii care le pare calea fericirii. Prin îngăduirea apetitului şi pasiunii, energiile lor sunt irosite şi milioane de oameni sunt ruinaţi atât pentru lumea aceasta, cât şi pentru cea care va veni. Părinţii ar trebui să-şi amintească faptul că şi copiii lor trebuie să întâlnească aceste ispite. Chiar înainte de naşterea copilului, ar trebui să înceapă o pregătire care îl va face în stare să lupte cu succes împotriva răului.
65:17 Răspunderea apasă mai ales asupra mamei. Ea, din al cărei sânge plin de viaţă este hrănit copilul şi îi este clădită constituţia fizică, îi atribuie şi influenţe intelectuale şi spirituale, care contribuie la modelarea minţii şi caracterului. Aşa a fost Iochebed, mama evreică din care s-a născut Moise, izbăvitorul lui Israel, care, puternică în credinţă, nu s-a lăsat înspăimântată "de porunca împăratului" (Evrei 11,23). Aşa a fost Ana, o femeie a rugăciunii şi a jertfirii de sine, inspirată de cer, care i-a dat naştere lui Samuel, copilul învăţat de asemenea de cer, judecătorul incoruptibil şi întemeietorul şcolilor sacre ale lui Israel. Şi apoi Elisabeta (rudă în fapt, dar şi în spirit cu Maria din Nazaret), care a fost mama celui care a vestit venirea Mântuitorului.