63:1 OCAZIILE VIEŢII
63:2 Timpul pe care-l trăim aici este scurt. Nu putem trece prin această lume decât o dată; şi, trecând, să ne trăim viaţa cât mai bine. Lucrarea la care suntem chemaţi nu necesită bogăţie, poziţie socială sau o mare pricepere. Ea cere un spirit binevoitor, de jertfire de sine, şi un ţel urmărit fără şovăială. O lampă, oricât de mică, dacă este ţinută arzând fără întrerupere, poate fi mijlocul prin care pot fi aprinse şi alte lămpi. Sfera noastră de influenţă poate părea redusă, priceperea mică, ocaziile puţine, realizările limitate; şi cu toate acestea, ne sunt asigurate posibilităţi minunate printr-o folosire credincioasă a ocaziilor oferite de propriile noastre cămine. Dacă vrem să ne deschidem inimile şi căminele înaintea principiilor de viaţă divine, vom deveni canale prin care să curgă puterea unor curenţi dătători de viaţă. Din căminele noastre se vor revărsa râuri de vindecare, aducând viaţa, frumuseţea şi rodirea acolo unde acum nu este decât pustietate şi dezolare.
63:3 Ziditorii căminului
63:4 Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte. (Prov. 24,3)
63:5 Cel care i-a dat-o pe Eva ca ajutor lui Adam a făcut prima Sa minune la o nuntă. În sala unde se sărbătorea şi unde prietenii şi rudele se veseleau împreună, Hristos Şi-a început lucrarea publică. În felul acesta, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca instituţie pe care El Însuşi o stabilise. El a hotărât ca bărbaţii şi femeile să fie uniţi prin căsătorie sfântă, pentru a forma familii ai căror membri, încununaţi cu cinste, să fie recunoscuţi ca membri ai familiei de sus.
63:6 Hristos a onorat relaţia de căsătorie, făcând-o de asemenea un simbol al unirii dintre El şi cei răscumpăraţi ai Săi. El Însuşi este Mirele; mireasa este biserica, despre care, ca aleasă a Sa, El spune: "Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur" (Cântarea Cântărilor 4,7).
63:7 "Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească după ce a curăţat-o (...) pentru ca s-o înfăţişeze (...) sfântă şi fără prihană" (Efeseni 5,25-27). "Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele" (Efeseni 5,28).
63:8 "Cei doi pot fi lipsiţi de avere lumească, dar ar trebui să aibă cu mult mai marea binecuvântare a sănătăţii." Dragostea omenească ar trebui să-şi formeze cele mai strânse legături pe temeiul iubirii divine.
63:9 Legătura familială este cea mai strânsă, mai gingaşă şi mai sfântă din câte există pe pământ. A fost destinată să fie o binecuvântare pentru omenire. Şi este o binecuvântare ori de câte ori legământul căsătoriei este încheiat
63:10 cu înţelepciune, în frică de Dumnezeu şi luând în consideraţie în acelaşi fel răspunderile acestuia.
63:11 Cei care au în vedere căsătoria ar trebui să ţină seama de caracterul şi influenţa pe care le va avea căminul pe care-l întemeiază. Când devin părinţi, li se încredinţează o răspundere sfântă. De ei depinde într-o mare măsură bunăstarea copiilor lor în această lume şi fericirea lor în lumea viitoare. Ei determină într-un înalt grad caracteristicile fizice şi morale pe care le primesc micuţii. Iar de ceea ce este căminul depinde starea societăţii; greutatea influenţei fiecărei familii va trage mai mult sau mai puţin la cântar.
63:12 Alegerea unui tovarăş de-o viaţă ar trebui făcută în aşa fel, încât să se asigure bunăstarea fizică, intelectuală şi spirituală atât pentru părinţi, cât şi pentru copiii lor - aşa încât să-i facă în stare şi pe părinţi, şi
63:13 pe copii să-şi binecuvânteze semenii şi să-I facă cinste Creatorului lor.
63:14 Înainte de a-şi asuma răspunderile presupuse de actul căsătoriei, tinerii şi tinerele ar trebui să aibă o asemenea experienţă în latura practică a vieţii, încât să-i pregătească pentru datoriile şi poverile acesteia. Căsătoriile timpurii nu trebuie încurajate. O legătură atât de importantă cum este cea a căsătoriei şi atât de plină de implicaţii ulterioare nu ar trebui încheiată în grabă, fără o pregătire suficientă şi înainte ca puterile fizice şi intelectuale să fie bine dezvoltate.
63:15 Cei doi pot fi lipsiţi de avere lumească, dar ar trebui să aibă cu mult mai marea binecuvântare a sănătăţii. Şi, în general, nu ar trebui să existe o mare diferenţă de vârstă. O neglijare a acestei reguli poate avea ca efect o serioasă înrăutăţire a sănătăţii celui mai tânăr dintre ei. Şi adesea, copiii sunt jefuiţi de tăria fizică şi intelectuală. Ei nu pot primi din partea unui părinte înaintat în vârstă grija şi tovărăşia pe care o reclamă vârsta lor fragedă şi pot fi lipsiţi de unul dintre părinţi, prin moartea acestuia, chiar atunci când iubirea sau călăuzirea se fac cel mai mult simţite.
63:16 O unire prin căsătorie nu se poate realiza în siguranţă decât în Hristos. Dragostea omenească ar trebui să-şi formeze cele mai strânse legături pe temeiul iubirii divine. Numai acolo unde domneşte Hristos poate exista o afecţiune adâncă, sinceră şi lipsită de egoism.
63:17 Dragostea este un dar preţios pe care-l primim de la Isus. Afecţiunea curată şi sfântă nu este un sentiment, ci un principiu. Cei care sunt înrâuriţi de o dragoste adevărată nu sunt nici iraţionali, nici orbi. Învăţaţi de Duhul Sfânt, ei Îl iubesc neţărmurit pe Dumnezeu, iar pe aproapele lor ca pe ei înşişi.
63:18 Cei care au în vedere căsătoria să-şi cântărească fiecare sentiment şi să urmărească fiecare manifestare a caracterului celui cu care s-au gândit să-şi unească destinul vieţii. Fiecare pas în direcţia unei uniri prin căsătorie să fie caracterizat de modestie, simplitate, sinceritate şi de scopul sincer de a-I face pe plac şi a-L onora pe Dumnezeu. Căsătoria afectează viaţa ulterioară atât în lumea aceasta, cât şi în lumea ce va veni. Un creştin sincer nu va face nici un plan pe care Dumnezeu nu-l poate aproba.
63:19 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. (Efeseni 5,24)
63:20 Dacă eşti binecuvântat să ai parte de părinţi temători de Dumnezeu, caută sfaturile lor. Pune-le înainte speranţele şi planurile tale, învaţă lecţiile pe care le-au primit din experienţele lor de viaţă şi vei fi cruţat de multe dureri care sfâşie inima. Mai presus de toate, fă din Hristos sfetnicul tău. Studiază Cuvântul Său cu rugăciune.
63:21 Sub o asemenea călăuzire, o tânără va accepta ca tovarăş de viaţă numai pe acela care posedă trăsături de caracter pure, bărbăteşti, care este sârguitor şi cinstit, care Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se teme de El. Un tânăr va căuta ca alături de el să stea o tânără pregătită să-şi poarte partea din poverile vieţii, o tânără a cărei influenţă să îl înnobileze şi să îi aducă rafinament şi care să-l facă fericit în iubirea ei.
63:22 "O nevastă pricepută este un dar de la Domnul" (Proverbe 9,14). "Inima bărbatului ei se încrede în ea (...) Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale" (Proverbe 31,11.12). "Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude, zicând: 'Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate'" (Proverbe 31,26-29). Cel care câştigă o asemenea soţie "găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul" (Proverbe 18,22).
63:23 Cu oricâtă grijă şi oricâtă înţelepciune s-ar fi încheiat o căsătorie, puţine cupluri sunt unite pe deplin când
63:24 are loc ceremonia căsătoriei. Unirea reală a celor doi în căsnicie este lucrarea anilor următori.
63:25 Pe măsură ce perechea nou formată se confruntă cu povara de nedumeriri şi griji ale vieţii, romantismul în care imaginaţia învăluie atât de adesea căsătoria dispare. Soţul şi soţia descoperă fiecare caracterul celuilalt, aşa cum n-ar fi fost posibil s-o facă în întovărăşirea lor de mai înainte. Aceasta este perioada cea mai critică din experienţa lor. Fericirea şi însăşi raţiunea de a exista pentru tot restul vieţii lor depind de decizia de acum de a urma o cale corectă. Adesea, ei descoperă fiecare în celălalt slăbiciuni şi defecte nebănuite; însă inimile pe care le-a unit dragostea vor descoperi calităţi de asemenea necunoscute până atunci. Toţi să caute să descopere calităţile mai degrabă decât defectele. Adesea, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară pe noi înşine este ceea ce determină ce ni se va descoperi în celălalt. Există mulţi care consideră că exprimarea deschisă a iubirii este o slăbiciune, şi aceştia păstrează o rezervă care îi respinge pe ceilalţi. Acest spirit secătuieşte izvorul afecţiunii. Pe măsură ce îşi reprimă manifestările de sociabilitate şi generozitate, ei se ofilesc şi inima devine pustie şi rece. Ar trebui să ne ferim de această greşeală. Dragostea nu poate dăinui mult fără a fi exprimată liber. Nu lăsa ca inima celui unit cu tine să flămânzească din pricina lipsei de bunătate şi afecţiune.
63:26 Cu toate că pot să se ivească dificultăţi, nedumeriri şi descurajări, nici soţul, nici soţia să nu îmbrăţişeze ideea că unirea lor este o greşeală sau o dezamăgire. Hotărâţi-vă să fiţi tot ceea ce este cu putinţă să fiţi unul pentru celălalt. Continuaţi să vă purtaţi curtenitor, ca la început. În toate privinţele, încurajaţi-vă unul pe altul în luptele vieţii. Studiaţi cum să sporiţi fericirea celuilalt. Să fie iubire reciprocă, îngăduinţă reciprocă. Atunci, căsătoria, în loc să fie sfârşitul iubirii, va fi începutul ei. Căldura prieteniei adevărate, iubirea care leagă o inimă de cealaltă reprezintă o pregustare a bucuriilor cerului.
63:27 În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, care ar trebui păstrat intact. Nici o altă persoană nu are dreptul să intre în acest cerc. Nici soţul, nici soţia să nu permită cuiva să aibă acces la confidenţe care ar trebui păstrate numai pentru ei.
63:28 Fiecare să dăruiască iubire mai degrabă decât s-o pretindă. Cultivaţi ceea ce este nobil în voi şi fiţi prompţi în recunoaşterea calităţilor celuilalt. Certitudinea de a fi apreciat este o satisfacţie şi un stimulent minunat. Afecţiunea şi respectul încurajează străduinţele de a deveni desăvârşit şi dragostea însăşi creşte pe măsură ce activează dorinţa de a atinge ţeluri nobile.
63:29 Nici soţul, nici soţia nu ar trebui să-şi dizolve individualitatea în personalitatea celuilalt. Fiecare are o relaţie personală cu Dumnezeu. Fiecare trebuie să-L întrebe: "Ce este bine?" "Ce este rău?" "Cum pot împlini cel mai bine dezideratul vieţii?" Lăsaţi bogăţia afecţiunii voastre să se reverse către Acela care Şi-a dat viaţa pentru voi. Faceţi ca Hristos să fie primul, ultimul şi cel mai bun în toate. Pe măsură ce dragostea pentru El devine mai adâncă şi mai puternică, dragostea fiecăruia dintre voi pentru celălalt va fi curăţită şi întărită.
63:30 Spiritul pe care-l manifestă Hristos faţă de noi este spiritul pe care soţul şi soţia au datoria de a-l manifesta unul faţă de celălalt. "Trăiţi în dragoste după cum şi Hristos ne-a iubit", "umblaţi în dragoste". "Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea" (Efeseni 5,24.25).
63:31 Nici soţul, nici soţia nu ar trebui să încerce să exercite asupra celuilalt un control arbitrar. Nu încercaţi să-l siliţi pe celălalt să cedeze în faţa dorinţelor voastre. Nu puteţi face aceasta şi să aveţi în continuare iubire unul pentru celălalt. Fiţi blânzi, răbdători şi îngăduitori, atenţi şi curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu puteţi reuşi să vă faceţi fericiţi unul pe celălalt, aşa cum aţi făgăduit în jurământul de căsătorie.