62:1 PROHIBIŢIA
62:2 Omul care şi-a format obiceiul de a folosi băuturi ameţitoare este într-o situaţie disperată. Creierul său este îmbolnăvit, puterea voinţei îi este slăbită. Iar dacă vorbim despre puterea de stăpânire, apetitul lui este scăpat de sub control. Nu se poate discuta cu el în mod raţional şi nici nu poate fi convins să se tăgăduiască pe sine. Atras în bârlogurile viciului, cineva care a luat hotărârea să renunţe la băut este ademenit să pună iarăşi mâna pe pahar şi, cu prima înghiţitură din băutura ameţitoare, orice hotărâre bună este călcată în picioare, orice urmă de voinţă este nimicită. O sorbitură din licoarea înnebunitoare şi orice gând legat de rezultatele acestui pas a dispărut. Soţia, sfâşiată de durere, este uitată. Tatălui pervertit nu-i mai pasă de copiii săi, care sunt înfometaţi şi dezbrăcaţi. Legalizând traficul cu alcool, legea îşi dă consimţământul pentru această prăbuşire a sufletului şi refuză stoparea comerţului care umple lumea de rele.
62:3 Trebuie ca acest lucru să continue mereu? Vor fi întotdeauna sufletele nevoite să se lupte pentru biruinţă, având uşa ispitei deschisă larg înaintea lor? Trebuie să rămână blestemul alcoolismului pentru totdeauna ca o pată asupra lumii civilizate? Trebuie să continue să spulbere în fiecare an, ca un foc nesăţios, mii şi mii de cămine fericite? Când un vas eşuează în apropiere de ţărm,
62:4 oamenii nu privesc cu mâinile în sân. Ei îşi riscă vieţile, încercând să-i salveze pe naufragiaţi dintr-un mormânt de ape. Cu cât mai mult este necesar efortul de a-i salva de soarta beţivului!
62:5 Nu doar beţivul şi familia sa sunt puşi în primejdie de către lucrarea vânzătorului de băuturi spirtoase şi nici povara banilor cheltuiţi nu reprezintă răul principal pe care traficul cu alcool îl aduce asupra comunităţii. Noi toţi suntem în legătură unii cu alţii în ţesătura rasei umane. Răul care loveşte oricare parte a marii frăţietăţi umane aduce primejdia pentru toţi.
62:6 Mulţi dintre cei care, din pricina iubirii de câştiguri sau de trai tihnit, n-au vrut să aibă de-a face cu acţiunea de interzicere a traficului cu alcool au descoperit - prea târziu - că traficul a avut de-a face cu ei. El i-a văzut pe propriii săi copii abrutizaţi şi ruinaţi. Nelegiuirea abundă. Proprietatea particulară este ameninţată. Viaţa este nesigură. Accidentele pe mare şi pe uscat se înmulţesc. Bolile care se dezvoltă în vizuini ale murdăriei şi nenorocirii îşi croiesc calea către căminele luxoase ale domnilor. Viciile nutrite de copiii destrăbălării şi crimei îi infectează pe fiii şi fiicele familiilor rafinate şi cultivate.
62:7 Nu există vreun om ale cărui interese să nu fie primejduite de traficul cu alcool. Nu există nici un om care nu ar trebui să se ridice pentru a-l nimici, pentru propria lui siguranţă.
62:8 Mai presus de orice alte locuri care au de-a face numai cu interese laice, sălile legislative şi curţile de justiţie ar trebui să fie eliberate de blestemul patimii băuturii. Guvernatorii, senatorii, membrii Camerei Reprezentanţilor, judecătorii, oamenii care adoptă şi veghează la corecta aplicare a legilor unei ţări, oamenii care ţin în mâinile lor vieţile, bunul nume şi averile semenilor lor ar trebui să fie persoane care să nu consume deloc băuturi alcoolice. Numai în felul acesta minţile lor pot fi limpezi pentru a discerne între bine şi rău. Numai în felul acesta pot avea nişte principii nestrămutate şi înţelepciunea de a face dreptate şi de a arăta clemenţă. Dar cum stau de fapt lucrurile? Câţi oameni dintre aceştia au minţile întunecate, discernământul de a distinge binele şi răul - confuz, din cauza băuturilor tari! Cât de multe
62:9 legi opresive sunt adoptate şi cât de multe persoane nevinovate sunt condamnate la moarte din pricina nedreptăţii legiuitorilor băutori, a martorilor, juraţilor, avocaţilor şi chiar judecătorilor! Mulţi sunt "tari când este vorba de băut vin şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari", "care numesc răul bine şi binele rău", "care îndreptăţesc pe cel vinovat pentru mită şi iau drepturile celor nevinovaţi!" Despre aceştia, Dumnezeu spune:
62:10 Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea, şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel. (Isaia 5,22.24)
62:11 Onoarea lui Dumnezeu, stabilitatea naţiunii, bunăstarea comunităţii, a căminului şi a individului cer să se facă orice efort pentru conştientizarea poporului faţă de răul provocat de alcoolism. Curând vom vedea rezultatul acestui rău îngrozitor aşa cum nu-l vedem acum. Cine va depune un efort hotărât pentru a opri lucrarea de distrugere? Deocamdată, lupta abia a început. Să se formeze o armată care să oprească vânzarea băuturilor cu efect ameţitor, care îi face pe oameni să înnebunească. Pericolul reprezentat de traficul cu alcool să fie arătat cu claritate şi să fie creat un simţământ general în inimile tuturor, care să ceară interzicerea lui. Oamenilor înnebuniţi de băutură să li se dea o ocazie să scape din robia ei. Glasul naţiunii să ceară legiuitorilor ei să pună capăt acestui trafic infam.
62:12 Dacă eviţi [S-a tradus literal din varianta King James, respectându-se raportul sintactic cauzal (n.tr.). ] să-i salvezi pe cei târâţi la moarte şi pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi. Dacă zici: "Ah, n-am ştiut!"... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? (Proverbe 24,11.12)
62:13 Şi ce vei zice când te va pedepsi? (Ieremia 13,21) [S-a tradus literal din varianta King James (what will thou say when He shall punish thee?) n.tr. ]
62:14 CĂMINUL
62:15 Viaţa este o şcoală a pregătirii, din care părinţii şi copiii trebuie să promoveze pentru a urma cursurile şcolii superioare, în locurile pregătite de Dumnezeu.
62:16 Lucrarea în cămin
62:17 Nu există un câmp misionar mai important decât acela încredinţat taţilor şi mamelor.
62:18 Să-i înveţi cu stăruinţă pe copiii tăi" poruncile Domnului. Refacerea şi înălţarea oamenilor încep în cămin. Lucrarea părinţilor este temelia tuturor celorlalte. Societatea este compusă din familii, şi ea este ceea ce o fac să fie capii familiilor. Din inimă "ies izvoarele vieţii" (Proverbe 4,23); iar inima comunităţii, a bisericii şi a naţiunii este familia. Bunăstarea societăţii, succesul bisericii, prosperitatea naţiunii depind de influenţele căminului.
62:19 Importanţa şi ocaziile vieţii de cămin sunt ilustrate în viaţa lui Isus. El, care a venit din cer să ne fie exemplu şi învăţător, a petrecut treizeci de ani ca membru al familiei din Nazaret. În legătură cu aceşti ani, raportul biblic este foarte sumar. Nici o minune nemaivăzută nu a atras atenţia mulţimii. Oamenii nu-l urmau în număr mare şi nici nu ascultau cuvintele Sale. Şi totuşi, în aceşti ani, El Îşi împlinea misiunea divină. El a trăit ca unul dintre noi, participând la viaţa familială, fiind supus disciplinei ei, îndeplinindu-Şi sarcinile şi purtând poverile ei. La adăpostul grijii unui cămin umil, participând la tot ce este partea noastră în viaţă, El "creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi faţă de oameni" (Luca 2,52).
62:20 În toţi aceşti ani de viaţă retrasă, existenţa Sa a curs în râuri de compasiune şi ajutorare. Altruismul, răbdarea Sa neostoită, curajul şi credincioşia Sa, împotrivirea înaintea ispitei, pacea necurmată şi voioşia Sa liniştită erau o inspiraţie continuă. El a adus o atmosferă curată, delicată, în cămin, iar viaţa Sa era asemenea aluatului, lucrând printre membrii societăţii. Nimeni nu a spus că făcuse vreun miracol; cu toate acestea, puterea - aceea a iubirii vindecătoare, dătătoare de viaţă - curgea dinspre El către cei ispitiţi, bolnavi şi deznădăjduiţi. Într-un mod discret, încă din copilăria Sa, El a slujit altora şi, din această pricină, când Şi-a început lucrarea publică, mulţi L-au ascultat cu bucurie.
62:21 Primii ani din viaţa Mântuitorului sunt mai mult decât un exemplu pentru
62:22 tineret. Ei constituie o lecţie şi ar trebui să fie o încurajare pentru fiecare părinte. Cercul familial şi îndatoririle faţă de cei din vecinătate constituie primul câmp de concentrare a eforturilor acelora care doresc să lucreze pentru ridicarea semenilor lor. Nu există un câmp misionar mai important în care să fie nevoie de efort ca acela încredinţat întemeietorilor şi păzitorilor căminelor. În nici o lucrare încredinţată fiinţelor omeneşti nu sunt implicate rezultate mai mari sau cu consecinţe mai importante decât în cazul lucrării taţilor şi mamelor.
62:23 Viitorul societăţii trebuie să fie hotărât de tineretul şi copiii de astăzi, iar ceea ce vor fi aceşti tineri şi aceşti copii depinde de cămin. Lipsei pregătirii corecte din cămin i se poate atribui cea mai mare parte a bolilor, mizeriei şi crimelor cu care este blestemată omenirea. Dacă viaţa de cămin ar fi curată şi deschisă, dacă copiii care au ieşit de sub grija ei ar fi pregătiţi să înfrunte răspunderile şi primejdiile vieţii, ce schimbare s-ar vedea în lume!
62:24 Se fac eforturi mari, se cheltuiesc bani, timp şi muncă aproape fără limită în cadrul programelor şi instituţiilor pentru readaptarea victimelor obiceiurilor rele. Şi chiar aceste eforturi sunt nepotrivite pentru întâmpinarea acestei mari nevoi. Cu toate acestea, cât de redus este rezultatul! Cât de puţini sunt cei recuperaţi sută la sută!
62:25 Mulţimi de oameni tânjesc după o viaţă mai bună, însă le lipseşte curajul şi hotărârea de a se rupe de puterea obiceiului. Ei se trag înapoi dinaintea efortului, luptei şi sacrificiului cerut, iar vieţile lor sunt distruse şi ruinate. Astfel, chiar şi oameni cu minţi dintre cele mai strălucite, oameni cu aspiraţii înalte şi puteri nobile, oameni altminteri potriviţi din fire şi prin educaţie să ocupe poziţii de încredere şi răspundere, sunt degradaţi şi pierduţi pentru viaţa aceasta şi pentru viaţa care va veni.
62:26 Pentru aceia care îşi reformează vieţile, cât de amară este lupta de a-şi recâştiga bărbăţia! Şi în tot restul vieţii, într-o constituţie ruinată, o voinţă şovăielnică, un intelect redus şi o putere slăbită a sufletului,
62:27 mulţi culeg recolta răului pe care l-au semănat. Cu cât mai mult s-ar putea realiza dacă s-ar trata răul de la început!
62:28 Această lucrare le revine într-o mare măsură părinţilor. În eforturile depuse în scopul de a stăvili înaintarea alcoolismului şi a altor rele care rod ca un cancer în corpul social, dacă s-ar da mai multă atenţie instruirii părinţilor în ce priveşte modul în care să formeze obiceiurile şi caracterul copiilor lor, binele care ar rezulta ar fi însutit. Ei pot face dintr-un obicei, care este o forţă atât de îngrozitoare pentru rău, o forţă pentru bine. Ei au de-a face cu râul chiar de acolo de unde izvorăşte şi depinde de ei ca acesta să curgă în matca potrivită.
62:29 Părinţii pot pune pentru copiii lor temelia pentru o viaţă sănătoasă, fericită. Ei îi pot trimite din căminele lor cu rezistenţa morală cu care să se poată împotrivi ispitei şi cu tărie şi curaj pentru a lupta cu succes cu problemele vieţii. Ei le pot inspira scopul şi pot dezvolta în ei puterea de a face ca vieţile lor să fie spre onoarea lui Dumnezeu şi spre binecuvântarea lumii. Pot face cărări drepte pentru picioarele lor, fie vreme bună, fie vreme rea, către lucrurile slăvite de sus.
62:30 Misiunea căminului se întinde mai departe de membrii lui. Căminul creştin trebuie să constituie o pildă spre învăţătură, care să ilustreze perfecţiunea strălucită a adevăratelor principii ale vieţii. O asemenea ilustraţie va fi o putere pentru bine în lume. Influenţa unui adevărat cămin asupra inimilor şi vieţilor omeneşti este mai puternică decât orice predică. Când tineretul se desprinde dintr-un astfel de cămin, lecţiile pe care le-au învăţat sunt împărtăşite şi altora. Principii de viaţă cu mult mai nobile sunt introduse şi în alte familii, iar în comunitate lucrează o influenţă înălţătoare.
62:31 Sunt mulţi cei pentru care am putea face în aşa fel, încât căminele noastre să fie o binecuvântare. Momentele noastre de destindere socială [Traducerea "corectă" ar fi "mondenă", "de lume"; în contextul creştin, aceste adjective au o conotaţie negativă, sintagma "destindere mondenă" presupunând acceptarea a ceea ce se înţelege îndeobşte prin monden: de lume, din înalta societate. SAU - care duce o viaţă de societate, de lux (DICŢIONAR DE NEOLOGISME, FLORIN MARCU, Editura Ştiinţifică, BUCUREŞTI 1994). Vom folosi deci cuvântul "social" ca neologism, cu sensul - citat în acelaşi dicţionar amintit anterior - "propriu unui grup de oameni". Altfel, creştinului nu i se potriveşte în nici o împrejurare.] nu ar trebui să fie guvernate de prescripţiile de obicei lumesc, ci de Duhul lui Hristos
62:32 şi de învăţătura din Cuvântul Său. Israeliţii îi includeau în toate sărbătorile lor pe cei săraci, pe străin şi pe levit, care era atât ajutorul preotului în Sanctuar, cât şi învăţător şi misionar religios. Aceştia erau priviţi ca oaspeţi ai poporului, cărora să le ofere ospitalitatea în toate ocaziile de bucurie socialăIdem şi religioasă şi care să fie îngrijiţi cu tandreţe în caz de boală sau de nevoie. Asemenea persoane ar trebui să fie binevenite în căminele noastre. Cât de mult ar însemna o asemenea ospitalitate pentru infirmiera misionară sau pentru învăţător, pentru mama muncitoare împovărată de griji sau pentru cei slabi şi în vârstă, deseori lipsiţi de cămin şi luptându-se cu sărăcia şi multe descurajări.
62:33 "Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi", spune Hristos, "ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă
62:34 pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi" (Luca 14,12-14).
62:35 Aceştia sunt oaspeţi a căror primire nu te va împovăra mult. Nu vei fi nevoit să pregăteşti un "tratament" sofisticat sau costisitor pentru ei. Nu va trebui să faci nici un efort pentru "a ieşi bine". Căldura unei întâmpinări pline de amabilitate, un loc în faţa căminului tău, un scaun la masa ta, privilegiul părtăşiei la binecuvântarea orei de rugăciune ar fi pentru mulţi dintre aceştia ca o sclipire venită din ceruri.
62:36 Afecţiunea noastră trebuie să depăşească graniţele eului şi ale cercului reprezentat de zidurile căminului. Există ocazii preţioase pentru aceia care vor dori să facă din căminele lor o binecuvântare pentru alţii. Influenţa socială este o putere minunată. O putem folosi, dacă dorim, ca un mijloc de a-i ajuta pe cei din jurul nostru.
62:37 Căminele noastre ar trebui să fie un loc de refugiu pentru tineretul asaltat de ispite. Sunt mulţi aceia care stau la răscruce de drumuri. Fiecare influenţă, fiecare impresie duce la luarea hotărârii care va modela atât destinul acestei vieţi, cât şi pe cel viitor. Răul îi curtează. Lucrurile la care recurge acesta sunt făcute strălucitoare şi atrăgătoare. Ele îmbie pe fiecare oaspete. Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri care nu au un cămin şi mulţi ale căror cămine nu au nici o putere de ridicare şi ajutorare, iar tinerii alunecă înspre rău. Ei se prăbuşesc în ruină chiar la umbra propriilor noastre uşi.
62:38 Aceşti tineri au nevoie de o mână care să le fie întinsă cu simpatie. Cuvinte pline de bunătate, rostite cu simplitate, şi mici atenţii, acordate cu aceeaşi simplitate, vor risipi norii ispitei care se adună deasupra sufletului. Adevărata expresie a simpatiei de sorginte cerească are puterea de a deschide uşa inimilor care au nevoie de mirosul plăcut al cuvintelor creştineşti şi de atingerea simplă şi delicată a spiritului iubirii lui Hristos. Dacă doriţi să arătaţi interes pentru tineri, invitaţi-i în căminele voastre şi înconjuraţi-i cu
62:39 influenţe înviorătoare, care le vor fi de ajutor, şi vor fi mulţi care îşi vor întoarce cu bucurie paşii către cărarea care duce sus.