61:1 LEGI DE AUTORIZARE
61:2 Autorizarea comerţului cu alcool este sprijinită de mulţi ca fiind utilă pentru restrângerea răului reprezentat de alcoolism. Dar autorizarea traficului comercial îl plasează sub protecţia legii. Guvernul îi recunoaşte legal existenţa şi încurajează astfel răul pe care declară că îl îngrădeşte. Sub protecţia legilor de autorizare, iau fiinţă în toată ţara distileriile, fabricile de vin şi cele de bere, iar vânzătorul de băuturi alcoolice îşi desfăşoară lucrarea chiar la uşile noastre.
61:3 Adesea i se interzice să vândă băutură unui om beat sau despre care se ştie că este un beţiv notoriu; dar lucrarea de a face beţivi în rândurile tineretului merge înainte fără oprire. Însăşi viaţa comerţului cu alcool depinde de crearea poftei de băutură la tineri. Tineretul este condus pas cu pas, până când obiceiul de a bea este instalat şi este creată o sete care trebuie satisfăcută cu orice preţ. Ar fi mai puţin dăunător să i se dea de băut beţivului recunoscut ca atare - a cărui ruină este în cele mai multe cazuri un lucru deja hotărât - decât să se accepte ca floarea tineretului nostru să fie ademenită la distrugere prin acest obicei îngrozitor.
61:4 Prin autorizarea traficului de alcool, ispita este pusă necurmat înaintea celor care încearcă să se schimbe. Au fost fondate instituţii acolo unde victimele alcoolismului pot fi ajutate să-şi biruie pofta. Aceasta este o lucrare nobilă; dar atâta vreme cât vânzarea de băutură este sub protecţia legii, alcoolul primeşte puţine beneficii de pe urma instituţiilor de dezintoxicare. Ei nu pot rămâne mereu acolo. Trebuie să-şi reia
61:5 locul în societate. Pofta de băuturi ameţitoare, chiar dacă este atenuată, nu este cu desăvârşire nimicită; iar când ispita îi asaltează la orice pas - cum se întâmplă -, ei cad ca o pradă uşoară.
61:6 Un om care are un animal rău şi care, cunoscându-i năravul, îl lasă în liberate este considerat vinovat, după legile ţării, pentru răul pe care l-ar putea face animalul. În legile date lui Israel, Domnul a lăsat ca, atunci când animalul ştiut ca fiind nărăvaş provoca moartea unei fiinţe omeneşti, proprietarul să plătească cu viaţa lui pentru neglijenţa sau răutatea sa. După acelaşi principiu, guvernul care îl autorizează pe vânzătorul de alcool ar trebui să fie considerat răspunzător de rezultatele comerţului practicat de acesta. Şi dacă a lăsa în libertate un animal rău este un delict vrednic de pedeapsa cu moartea, cu cât mai mare este crima de a autoriza lucrarea vânzătorului de băuturi alcoolice!
61:7 Licenţele sunt eliberate pe motivul că producătorii aduc un venit tezaurului de stat. Dar ce este acest venit în comparaţie cu cheltuielile enorme suportate pentru criminalii, nebunii şi săracii care sunt rodul traficului cu alcool! Un om aflat sub influenţa alcoolului comite o crimă; este
61:8 adus la judecată; iar cei care au legalizat traficul sunt nevoiţi să se ocupe de rezultatul propriei lor lucrări. Ei au autorizat vânzarea unei duşti care face ca un om sănătos să înnebunească; iar acum este nevoie ca să-l trimită pe acest om la închisoare sau la spânzurătoare, în timp ce, adesea, soţia şi copiii lui sunt lăsaţi fără sprijin, pentru a rămâne în grija comunităţii în care trăiesc.
61:9 Luând în calcul numai aspectul financiar al problemei, ce nebunie este să îngădui o asemenea afacere! Şi ce venit ar putea compensa pierderea raţiunii unui om, ştergerea şi deformarea chipului lui Dumnezeu în om, ruina copiilor ajunşi în pragul sărăciei şi degradării, care vor transmite copiilor lor tendinţele rele ale taţilor lor beţivi?