6:1 RESPONSABILITATEA PĂRINTEASCĂ
6:2 Mântuitorul priveşte cu o duioşie infinită asupra sufletelor pe care le-a răscumpărat cu sângele Său. Îi pretinde ca rod al iubirii Sale. Îi priveşte cu o dorinţă de nespus. Inima Sa nu este atrasă numai de copiii cei mai drăguţi şi mai bine pregătiţi, ci şi de aceia care, prin moştenire şi prin neglijenţă, au trăsături de caracter inadmisibile. Mulţi părinţi nu înţeleg cât de mult sunt răspunzători de aceste trăsături ale copiilor lor. Ei nu se poartă cu blândeţe şi înţelepciune cu cei greşiţi, pe care ei înşişi i-au făcut ceea ce sunt. Însă Isus îi priveşte pe aceşti copii cu milă. El face legătura de la cauză la efect.
6:3 Lucrătorul creştin poate fi unealta lui Hristos, pentru a-i atrage la Mântuitorul pe cei greşiţi şi cu lipsuri. Prin înţelepciune şi tact, el îi poate lega de inima sa, le poate da curaj şi speranţă şi, prin harul lui Hristos, îi poate vedea transformaţi în ce priveşte caracterul, astfel încât să se poată spune despre ei: "Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei."