57:1 CEAIUL ŞI CAFEAUA
57:2 Ceaiul acţionează ca un stimulent şi, într-o anume măsură, produce intoxicaţie. Acţiunea cafelei şi a multor altor băuturi obişnuite este similară. Primul efect este acela de bună dispoziţie. Nervii stomacului sunt excitaţi; ei transmit creierului iritaţia, şi acesta, la rândul său, este stimulat să mărească activitatea cardiacă şi să dea o energie de scurtă durată întregului organism. Oboseala este uitată; tăria pare să crească. Intelectul este şi el stimulat, iar imaginaţia este mai vie.
57:3 Din pricina acestor rezultate, mulţi presupun că ceaiul sau cafeaua pe care o beau le face un mare bine. Însă aceasta este o greşeală. Ceaiul şi cafeaua nu hrănesc organismul. Efectul lor se produce înainte ca digestia şi asimilarea să poată avea loc, iar ceea ce pare a fi energie este doar excitare nervoasă. Când influenţa stimulentului a trecut, forţa indusă în mod nefiresc dispare, iar rezultatul constă într-un grad de moleşeală şi slăbiciune corespunzător.
57:4 Folosirea în continuare a acestor iritanţi ai nervilor este urmată de dureri de cap, insomnie, palpitaţii cardiace, indigestie, tremurături şi multe alte rele; căci ei epuizează forţele vitale. Nervii obosiţi au nevoie mai degrabă de odihnă şi linişte decât de stimulare
57:5 şi suprasolicitare. Organismul are nevoie de timp pentru a-şi recupera energia epuizată. Când forţele sale sunt silite să se mobilizeze prin folosirea stimulentelor, pentru un timp scurt se va realiza mai mult; dar, pe măsură ce organismul este slăbit prin folosirea lor constantă, devine din ce în ce mai dificilă mobilizarea puterilor sale în măsura dorită. Pornirea de a folosi stimulente devine mai greu de controlat, până când voinţa este copleşită şi pare că nu mai există nici o putere care să se opună acestei dorinţe nefireşti. Stimulentele sunt cerute din ce în ce mai puternic, până când organismul nu mai poate reacţiona deloc.