54:1 MODURI GREŞITE DE A LUA MASA
54:2 Hrana nu ar trebui consumată niciodată prea fierbinte sau prea rece. Dacă hrana este rece, forţa vitală a stomacului este epuizată pentru a o încălzi, înainte ca digestia să poată avea loc. Băuturile reci sunt dăunătoare pentru acelaşi motiv; în acelaşi timp, folosirea neîngrădită a băuturilor fierbinţi slăbeşte constituţia stomacului. De fapt, cu cât este îngurgitat mai mult lichid în timpul mesei, cu atât mai grea este digestia alimentelor; căci lichidul trebuie să fie absorbit înainte ca digestia să poată începe. Nu mâncaţi foarte sărat, evitaţi folosirea murăturilor şi a alimentelor condimentate, mâncaţi fructe din abundenţă, iar iritaţia care reclamă atât de mult lichid în timpul mesei va dispărea aproape complet.
54:3 Alimentele trebuie mâncate încet şi mestecate bine. Acest lucru este necesar pentru ca saliva să poată fi bine amestecată cu hrana şi sucurile digestive să fie activate.
54:4 Un alt rău serios este acela de a mânca în momente nepotrivite, cum ar fi după un exerciţiu fizic puternic sau excesiv, când persoana este extenuată sau
54:5 înfierbântată. Imediat după masă, energia cerebrală scade drastic; iar când mintea - sau trupul - este suprasolicitată cu puţin înainte sau după masă, digestia este îngreunată. Când cineva este tensionat, neliniştit sau grăbit, este mai bine să nu mănânce până nu-şi găseşte liniştea sau odihna.
54:6 Stomacul este într-o legătură intimă cu creierul; iar când stomacul este bolnav, energia nervoasă este trimisă de la creier în ajutorul organelor digestive slăbite. Când aceste necesităţi sunt prea dese, creierul nu mai poate face faţă. Când creierul este în mod constant suprasolicitat şi exerciţiul fizic lipseşte, chiar şi hrana uşoară ar trebui consumată cu moderaţie. La ora mesei, alungaţi grijile şi gândurile neliniştitoare; să nu vă simţiţi grăbiţi, ci mâncaţi încet şi cu voioşie, cu inima plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale.
54:7 Mulţi dintre cei care renunţă la carne şi la alte articole alimentare vătămătoare şi de proastă calitate nutritivă cred că din cauză că hrana lor este simplă şi hrănitoare pot da frâu liber apetitului şi mănâncă în exces, uneori până la refuz. Aceasta este o greşeală. Organele digestive nu ar trebui să fie împovărate cu alimente în exces cantitativ sau calitativ, care vor sili organismul să le facă faţă.
54:8 Obiceiul încetăţenit a "decretat" ca hrana să fie adusă la masă pe feluri. Neştiind ce va urma, o persoană ar putea mânca îndeajuns de mult dintr-un aliment care poate nu i se potriveşte cel mai bine. Când este adus ultimul fel, el se aventurează să depăşească limitele şi să servească desertul cel ispititor, care, oricum ar fi, numai bun nu se dovedeşte a fi pentru el. Dacă se pune pe masă de la început toată hrana hotărâtă pentru atunci, o persoană are ocazia să ia cea mai bună hotărâre.
54:9 Uneori, rezultatul supraalimentării se face simţit imediat. În alte cazuri, nu există nici o senzaţie de durere; dar organele digestive îşi pierd forţa vitală şi temelia tăriei fizice este subminată.
54:10 Surplusul de hrană împovărează organismul şi produce stări morbide, febrile. Aduce în stomac o cantitate prea mare de sânge, făcând ca membrele şi extremităţile să se răcească repede. Îngreunează mult organele digestive, iar când acestea şi-au împlinit sarcina, se face simţită o stare de slăbiciune sau de moleşeală. Unii dintre cei care de obicei mănâncă în exces numesc această stare de sfârşeală foame; însă ea este cauzată de starea de surmenare a organelor digestive. Câteodată, creierul este cuprins de toropeală şi lipseşte pofta de efort intelectual sau fizic.
54:11 Aceste simptome neplăcute se fac simţite pentru că organismul şi-a împlinit lucrarea cu preţul unei măsuri prea mari de forţă vitală şi este complet epuizat. Stomacul spune: "Lasă-mă să mă odihnesc". Dar mulţi interpretează slăbiciunea ca o cerere pentru o nouă cantitate de hrană; aşa că, în loc să oferim stomacului odihnă, îi punem în seamă altă povară. Ca urmare, organele digestive sunt adesea epuizate, când ar trebui să fie în stare să facă o bună lucrare.
54:12 Nu trebuie să ne asigurăm în Sabat o cantitate mai mare sau o varietate mai mare de hrană decât în alte zile. În schimb, mâncarea ar trebui să fie mai simplă şi să consumăm mai puţin, pentru ca mintea să poată fi viguroasă şi limpede, încât să poată înţelege lucrurile spirituale. Un stomac congestionat înseamnă un creier congestionat. Pot fi auzite cele mai preţioase cuvinte, dar să nu fie apreciate, pentru că mintea este confuză din pricina unei alimentaţii necorespunzătoare. Mâncând în exces în Sabat, mulţi nici nu-şi dau seama cum ajung incapabili să beneficieze de ocaziile sale sacre.
54:13 Gătitul în Sabat ar trebui evitat; dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să mâncăm hrană rece. Pe vreme rece, hrana pregătită cu o zi înainte ar trebui să fie încălzită. Iar mesele, oricât de simple, să fie gustoase şi îmbietoare. Mai ales în
54:14 familiile în care sunt copii, este bine ca în Sabat să se pregătească ceva care să fie privit ca delicatesă, ceva pe care familia nu-l serveşte în fiecare zi.
54:15 Acolo unde au fost îngăduite obiceiuri greşite de alimentaţie, reforma nu ar trebui amânată nici o clipă. Când dispepsia a rezultat în urma suprasolicitării stomacului, ar trebui făcute eforturi, cu băgare de seamă, pentru ca energia rămasă - a forţelor vitale - să fie păstrată, prin renunţarea la orice povară supărătoare. S-ar putea ca stomacul să nu-şi mai recapete niciodată pe deplin sănătatea după un abuz prelungit; însă promovarea unei alimentaţii corecte va înlătura orice altă debilitare a lui şi mulţi se vor însănătoşi aproape în întregime. Nu este uşor de prescris reguli care să se potrivească fiecărui caz. Dar, acordând atenţie principiilor de alimentare corectă, se pot face reforme substanţiale, iar bucătăreasa nu va mai fi nevoită să se străduiască neîncetat pentru a ispiti apetitul.
54:16 Cumpătarea în alimentaţie este răsplătită prin vigoare mintală şi morală; ajută totodată şi la ţinerea sub control a pasiunilor. Supraalimentarea este dăunătoare îndeosebi pentru cei care au un temperament liniştit; aceştia ar trebui să mănânce frugal şi să facă multă mişcare fizică. Sunt bărbaţi şi femei deosebit de bine înzestraţi natural, care
54:17 nu reuşesc să realizeze nici jumătate din cât ar putea dacă ar exercita autocontrolul în ce priveşte tăgăduirea apetitului.
54:18 Mulţi scriitori şi vorbitori eşuează în acest punct. După ce mănâncă după pofta inimii, se dedau unor ocupaţii sedentare - citit, studiu sau scris -, neîngăduindu-şi un timp pentru exerciţiu fizic. Ca o consecinţă, curgerea liberă a gândurilor şi a cuvintelor este obstrucţionată. Ei nu pot scrie sau vorbi cu tăria şi intensitatea necesare pentru a atinge inima; eforturile lor sunt sub semnul banalităţii şi nerodirii.
54:19 Cei asupra cărora apasă răspunderi importante şi, mai presus de toate, aceia care sunt păzitorii intereselor spirituale ar trebui să fie oameni cu o simţire acută şi cu o înţelegere rapidă. Într-o măsură mai mare decât alţii, ei trebuie să fie temperaţi în ce priveşte alimentaţia. Mâncarea bogată şi extravagantă n-ar trebui să-şi găsească locul pe masa lor.
54:20 Oameni care au poziţii de încredere au de luat zilnic hotărâri de care depind rezultate de mare importanţă. Adesea, ei trebuie să gândească rapid, şi acest lucru nu poate fi făcut decât de către aceia care practică o strictă cumpătare. Mintea se întăreşte în urma tratării corecte a puterilor fizice şi mintale. Dacă efortul depus nu este prea mare, o nouă vigoare vine cu fiecare solicitare. Însă adesea, lucrarea celor care au în seamă planuri importante
54:21 şi de asemenea de luat decizii importante este influenţată în rău de rezultatele unei alimentaţii necorespunzătoare. Un stomac dereglat produce o stare confuză, nesigură a minţii. Deseori produce iritabilitate, asprime sau nedreptate. Multe planuri care ar fi fost o binecuvântare pentru lume au fost lăsate deoparte şi multe măsuri nedrepte, opresive, chiar pline de cruzime, au fost luate ca rezultat al unor stări bolnăvicioase datorate obiceiurilor greşite de alimentaţie.
54:22 Iată o sugestie pentru toţi aceia care desfăşoară o activitate sedentară sau îndeosebi intelectuală; cei care au suficient curaj moral şi autocontrol, s-o încerce: la fiecare masă, să consume numai două sau trei feluri de alimente simple şi să nu mănânce mai mult decât este nevoie să-şi satisfacă foamea. Faceţi exerciţii fizice zilnice şi veţi vedea dacă nu vă veţi bucura de rezultate.
54:23 Bărbaţii puternici care sunt angajaţi într-o muncă fizică susţinută nu sunt siliţi să fie atât de atenţi în privinţa cantităţii sau calităţii alimentelor consumate de ei, cum sunt persoanele care au obiceiuri sedentare; dar chiar şi aceştia s-ar bucura de o sănătate mai bună dacă ar exercita autocontrolul asupra a ceea ce mănâncă şi beau.
54:24 Unii doresc să li se prescrie o regulă exactă pentru dieta lor. Ei mănâncă prea mult, apoi regretă şi se tot gândesc la ceea ce mănâncă şi beau. Nu aşa ar trebui să fie. O persoană nu poate stabili o regulă exactă pentru o altă persoană. Fiecare ar trebui să-şi exercite puterea raţiunii şi a stăpânirii de sine şi ar trebui să acţioneze în virtutea principiului.
54:25 Trupurile noastre sunt proprietatea cumpărată de Hristos şi nu avem libertatea de a face cu ele după cum poftim. Toţi cei care înţeleg legile sănătăţii ar trebui să-şi dea seama de obligaţia pe care o au de a respecta aceste legi, pe care Dumnezeu le-a aşezat în făpturile lor. Ascultarea de legile sănătăţii trebuie considerată ca fiind o datorie personală. Noi înşine trebuie să suferim rezultatele legii încălcate. Trebuie să răspundem în mod individual înaintea lui Dumnezeu pentru obiceiurile şi practicile noastre. Din această cauză, întrebarea în ce ne priveşte nu este "Care este obiceiul lumii?", ci "Cum voi trata eu, ca individ, templul trupului pe care mi l-a dat Dumnezeu?"
54:26 Carnea ca aliment
54:27 La început nu era aşa.
54:28 Dieta stabilită pentru om la început nu includea produse alimentare animaliere. Abia după potop, când tot ce era verde pe pământ fusese distrus, a primit omul permisiunea de a consuma carne.
54:29 Alegând hrana omului în Eden, Domnul a arătat care era cea mai bună dietă; în alegerea făcută pentru Israel, El a dat aceeaşi lecţie. I-a scos pe israeliţi din Egipt şi Şi-a asumat instruirea lor, pentru ca ei să poată fi un popor al Său. Prin ei, El dorea să binecuvânteze şi să înveţe lumea. El le-a dat hrana cea mai potrivită pentru acest scop, nu carne, ci mana, "pâinea din cer". Numai din pricina nemulţumirii şi cârtirii lor după oalele cu carne ale Egiptului li s-a dat dezlegare pentru carne, şi aceasta numai pentru un timp scurt. Folosirea acesteia a provocat boala şi moartea a mii dintre ei. Cu toate acestea, restricţia privind o alimentaţie fără carne nu a fost niciodată acceptată din toată inima. Ea a continuat să fie cauza nemulţumirilor şi cârtirii, pe faţă sau în taină, şi nu a fost permanentizată.
54:30 La aşezarea lor în Canaan, israeliţilor li s-a permis să folosească produse alimentare de provenienţă animală, însă sub restricţii atente,
54:31 care aveau scopul de a ameliora urmările cele rele. Folosirea cărnii de porc a fost interzisă, ca şi a cărnii altor animale, păsări şi peşti, care a fost declarată necurată. De la felurile de carne îngăduită, consumarea grăsimii şi a sângelui a fost strict interzisă.
54:32 Puteau servi ca hrană numai acele animale care se aflau într-o stare bună. Nici o creatură care fusese sfâşiată, care murise de la sine sau al cărei sânge nu fusese scurs bine nu putea fi consumată.
54:33 Îndepărtându-se de la planul divin hotărât pentru dieta lor, israeliţii au suferit o mare pierdere. Ei au dorit o dietă pe bază de carne şi au cules urmările. Nu au atins idealul de caracter pe care-l avea în vedere Dumnezeu şi nici nu au împlinit scopul Său. Domnul "le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei" (Psalm 106,15). Ei au preţuit ceea ce era pământesc mai presus decât ceea ce era spiritual şi nu au atins ţelul Său pentru ei, sfinţenia desăvârşită.