Printable ModeDivina vindecare, 5
|
5:1 LUCRAREA PERSONALĂ 5:2 Hristos nu a neglijat nici o ocazie de a vesti Evanghelia mântuirii. Ascultaţi cuvintele Sale minunate către acea femeie din Samaria. El stătea lângă fântâna lui Iacov când a venit femeia să scoată apă. Spre surprinderea ei, El i-a cerut un serviciu. "Dă-Mi să beau", a zis El. Dorea o înghiţitură de apă rece şi voia, de asemenea, să deschidă o cale prin care să-i poată da apa vieţii. "'Cum 5:3 Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?' - Iudeii n-au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: 'Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: 'Dă-Mi să beau!', tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.' (...) 'Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică'." (Ioan 4,7-14) 5:4 Cât interes a manifestat Hristos numai faţă de această femeie! Cât de hotărâte şi elocvente au fost cuvintele Sale! Când le-a auzit, femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate, spunându-le prietenilor ei: "Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?" Citim mai departe că "mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus" (vers.29.39). Şi cine poate aprecia ce influenţă au avut aceste cuvinte pentru salvarea de suflete în anii care au trecut de atunci? 5:5 Oriunde se deschid inimile pentru a primi adevărul, Hristos este gata să le dea învăţătură. El le descoperă pe Tatăl şi slujirea care este acceptată de Cel ce citeşte inima. Pentru aceştia, El nu foloseşte nici o pildă. El le spune, ca şi femeii de la fântână: "Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela". 5:6 Zile de slujire 5:7 "Niciodată mai înainte nu avusese lumea parte de zile ca acestea. Cerul fusese adus pe pământ pentru oameni." 5:8 În căminul pescarului din Capernaum, mama soţiei lui Petru zace bolnavă, cuprinsă de "friguri mari", şi ei "L-au rugat pentru ea" pe Isus. El s-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile", iar ea s-a ridicat şi Îi slujea Mântuitorului şi ucenicilor Săi (Luca 4,38; Marcu 1,30; Matei 8,15). 5:9 Vestea s-a răspândit cu repeziciune. Minunea fusese săvârşită în Sabat şi, de teama rabinilor, oamenii nu îndrăzneau să vină pentru vindecare până nu apunea soarele. După aceea, din case, dughene, pieţe, locuitorii cetăţii se grăbeau către locuinţa umilă care-L adăpostea pe Isus. Bolnavii erau aduşi pe paturi, veneau ajutându-se de toiege sau sprijiniţi de prieteni, clătinându-se cuprinşi de slăbiciune în prezenţa Mântuitorului. 5:10 Ore în şir veneau şi plecau; căci nici unul dintre ei nu putea şti dacă a doua zi aveau să-L mai găsească pe Vindecător în mijlocul lor. Cetatea Capernaum nu mai fusese vreodată martora unei zile ca aceasta. Văzduhul era plin de glasuri triumfătoare şi strigăte de izbăvire. 5:11 Isus nu Şi-a încetat lucrarea până când nu a fost uşurat şi ultimul suferind. Era noaptea târziu când a plecat mulţimea, 5:12 şi peste casa lui Simon s-a aşternut tăcerea. Ziua cea lungă şi agitată trecuse, iar Isus căuta odihnă. Dar, în timp ce oraşul era cufundat în somn, Mântuitorul "S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo" (Marcu 1,35). 5:13 Dis-de-dimineaţă, Petru şi tovarăşii lui au venit la Isus, spunându-I că oamenii din Capernaum Îl căutau deja. 5:14 Spre surprinderea lor, ei au auzit cuvintele lui Hristos: "Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis" (Luca 4,43). 5:15 În agitaţia care cuprinsese atunci cetatea, exista pericolul ca oamenii să piardă din vedere obiectul misiunii Sale. Isus nu era satisfăcut să atragă atenţia asupra Sa numai ca Unul care face minuni sau ca Vindecător de boli fizice. El căuta să-i atragă pe oameni la Sine ca Mântuitor al lor. În timp ce oamenii erau dornici să creadă că El venise ca împărat pentru a întemeia o împărăţie pământească, El dorea să le abată minţile de la cele pământeşti la cele spirituale. Doar succesul lumesc ar fi împiedicat lucrarea Sa. 5:16 Şi admiraţia mulţimii nepăsătoare provoca un adevărat chin duhului Său. Nici o dorinţă de afirmare de sine nu se făcea simţită în viaţa Sa. Cinstea pe care lumea o acordă poziţiei sociale, bogăţiei sau talentului era străină de Fiul omului. Nici unul din mijloacele pe care le folosesc oamenii pentru a câştiga loialitatea sau a impune respectul nu a fost folosit de Isus. Secole înainte de naşterea Sa a fost proorocit: "El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe. Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr" (Isaia 42,2.3). 5:17 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3,14.15) 5:18 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii. 5:19 (Ioan 12,32)Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6,44) 5:20 Fariseii căutau să se deosebească prin ritualismul lor scrupulos şi caracterul ostentativ al închinării şi faptelor lor de milostenie. Ei îşi dovedeau zelul pentru religie, făcând din aceasta o temă de discuţie. Disputele dintre sectele potrivnice erau îndelungi şi gălăgioase şi nu era un lucru ieşit din comun să auzi pe străzi glasurile mânioase ale polemicii dintre învăţaţii specializaţi în studiul Legii. 5:21 Într-un vădit contrast cu toate acestea, era viaţa lui Isus. În acea viaţă nu s-a văzut nicicând vreo dispută zgomotoasă, o închinare ostentativă, nici o faptă spre a câştiga aplauze. Hristos era ascuns în Dumnezeu, iar Dumnezeu era descoperit în caracterul Fiului Său. Către această descoperire dorea Isus să se îndrepte minţile oamenilor. 5:22 Soarele neprihănirii nu S-a arătat lumii în splendoarea Sa, pentru a orbi simţurile cu slava Lui. Despre Hristos este scris: "Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii" (Osea 6,3). Cu gingăşie şi în tăcere, zorii zilei se arată pe pământ, risipind întunericul şi trezind lumea la viaţă. Tot aşa a răsărit şi soarele neprihănirii, "şi tămăduirea va fi sub aripile Lui" (Mal. 4,2). 5:23 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic... Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. (1 Cor. 13, 1-6) 5:24 Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. (Isaia 42,1) 5:25 Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii. (Isaia 25,4) 5:26 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor care-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el: "Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei care locuiesc în întuneric". (Isaia 42,5-7) 5:27 "Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede; iată ce voi face, pentru ei, şi nu-i voi părăsi. (Isaia 42,16) 5:28 Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei care locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar, să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie; să strige de bucurie din vârful munţilor! Să dea slavă Domnului, şi să vestească laudele Lui în ostroave! (Isaia 42, 10-12) 5:29 Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel. (Isaia 44, 23) 5:30 Din temniţa lui Irod, Ioan Botezătorul, care privea şi aştepta cuprins de dezamăgire şi uimire lucrarea Mântuitorului, a trimis pe doi dintre ucenicii săi la Isus cu solia: 5:31 "Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?" (Matei 11,3) 5:32 Mântuitorul nu a răspuns imediat la întrebarea ucenicilor. În timp ce ei stăteau, neînţelegând tăcerea Sa, cei năpăstuiţi veneau necontenit la El. Glasul puternicului Vindecător penetra urechea surdă. Un cuvânt, o atingere a mâinii Sale deschideau ochii nevăzători, pentru a privi lumina zilei, peisajele naturale, feţele prietenilor şi faţa Izbăvitorului. Glasul Său ajungea la urechile celor muribunzi şi ei se ridicau plini de sănătate şi vigoare. Demonizaţi care erau paralizaţi se supuneau cuvântului Său, nebunia îi lăsa, iar ei I se închinau. Bieţii ţărani şi muncitori, care erau trecuţi cu vederea de către rabini ca fiind necuraţi, se adunau în jurul 5:33 Său şi El le spunea cuvintele vieţii veşnice. 5:34 În felul acesta, ziua se apropia de sfârşit, iar ucenicii lui Ioan vedeau şi auzeau tot. În cele din urmă, Isus i-a chemat la Sine şi i-a îndemnat să meargă la Ioan şi să-i spună ce văzuseră şi auziseră, adăugând: "Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire." (Matei 11,6). Ucenicii au dus solia, şi aceasta a fost de-ajuns. 5:35 Ioan şi-a reamintit profeţia cu privire la Mesia: "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi (...) să mângâi pe toţi cei întristaţi" (Isaia 61,1.2). Isus din Nazaret era Cel făgăduit. Dovada divinităţii Lui s-a văzut în lucrarea Sa de slujire pentru nevoile umanităţii suferinde. Slava I s-a arătat prin bunăvoinţa faţă de starea noastră decăzută. 5:36 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe duce la bun sfârşit. (Psalmi 1, 1-3) 5:37 Lucrările lui Hristos n-au arătat doar că El este Mesia, ci au făcut dovada modului în care avea să fie stabilită împărăţia Sa. Lui Ioan i-a fost descoperit acelaşi adevăr pe care îl înţelesese Ilie în deşert, când "înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire" (1 Împ. 19, 11,12). În acelaşi fel avea să-Şi facă Isus lucrarea, nu prin răsturnarea scaunelor împărăteşti şi a împăraţilor, nu cu pompă şi printr-o etalare exterioară ostentativă, ci vorbindu-le oamenilor, printr-o viaţă de îndurare şi jertfire de sine. 5:38 Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel, încât s-o putem vedea. Ea vine prin blândeţea inspiraţiei din Cuvântul Său, prin lucrarea interioară a Duhului Său, prin întovărăşirea sufletului cu Acela care este viaţa sa. Cea mai mare manifestare a puterii ei se vede în natura umană adusă la desăvârşirea caracterului lui Hristos. 5:39 Urmaşii lui Hristos trebuie să fie lumina lumii; dar Dumnezeu nu-i îndeamnă să facă un efort de a străluci. El nu aprobă nici o străduinţă a mulţumirii de sine de a etala o bunătate infatuată. El doreşte ca sufletele lor să fie umplute cu principiile cerului; atunci, venind în contact cu lumea, ei vor da pe faţă lumina care este în ei. Fidelitatea lor statornică în fiecare faptă a vieţii va fi un mijloc de iluminare. 5:40 Bogăţia sau o poziţie socială înaltă, echipamentul costisitor, forma arhitecturală sau mobilierul nu sunt esenţiale pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu; şi nici realizările care câştigă aplauze din partea oamenilor şi stârnesc vanitatea. Etalarea lumească ostentativă, oricât ar fi ea de impunătoare, 5:41 nu are nici o valoare în ochii lui Dumnezeu. Deasupra celor văzute şi trecătoare, El pune preţ pe cele nevăzute şi veşnice. Primele au valoare numai în măsura în care le dezvăluie pe cele din urmă. Cele mai alese realizări artistice nu au frumuseţea care se poate compara cu frumuseţea caracterului care este rodul lucrării Duhului Sfânt în suflet. 5:42 Când Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru lumea noastră, El a înzestrat fiinţele umane cu bogăţii nepieritoare - bogăţii care, comparate cu averile adunate de oameni, fac ca acestea din urmă să pară nimic. Hristos a venit pe pământ şi a stat înaintea copiilor oamenilor cu tezaurul iubirii veşniciei, şi aceasta este comoara pe care, prin legătura noastră cu El, urmează să o primim, să o dezvăluim şi s-o împărtăşim. 5:43 Efortul omenesc va fi eficient în lucrarea lui Dumnezeu numai corespunzător devotamentului în consacrare a lucrătorului - dând pe faţă puterea harului lui Hristos de a transforma viaţa. Noi trebuie să ne deosebim de lume pentru că Dumnezeu Şi-a pus sigiliul asupra noastră, pentru că El Îşi manifestă în noi propriul Său caracter al iubirii. Răscumpărătorul nostru ne acoperă cu neprihănirea Sa. 5:44 Când alege bărbaţi şi femei pentru slujba Sa, Dumnezeu nu întreabă dacă ei au bogăţie lumească, învăţătură sau elocvenţă. El întreabă: "Umblă ei într-o asemenea umilinţă, încât să-i pot învăţa calea Mea? Îmi pot pune Eu cuvintele pe buzele lor? Mă vor reprezenta ei?" 5:45 Dumnezeu Se poate folosi de fiecare persoană exact în măsura în care Îşi poate pune Duhul în templul sufletului. Lucrarea pe care o va accepta este lucrarea care reflectă chipul Său. Urmaşii Săi trebuie să poarte, ca dovezi de acreditare înaintea lumii, caracteristicile de neşters ale principiilor Sale nemuritoare. 5:46 "EL VA ADUNA MIEII CU BRAŢUL SĂU" 5:47 În timp ce Isus Îşi face lucrarea pe străzile cetăţilor, mamele îşi croiesc drum prin mulţime, purtând în braţe pe micuţii lor bolnavi şi pe moarte, căutând să ajungă atât de aproape, încât să poată fi văzute de El. 5:48 Priviţi aceste mame palide, ostenite, aproape deznădăjduite, şi cu toate acestea hotărâte şi perseverente. Purtând povara suferinţei lor, ele Îl caută pe Mântuitorul. Pentru că sunt împinse înapoi de valurile de oameni, Hristos Îşi face drum către acestea, pas cu pas, până când Se află în imediata lor vecinătate. Speranţa le umple inimile. Lacrimile lor de bucurie se revarsă când El le observă şi privesc în ochii care exprimă atâta milă şi iubire. 5:49 Luând deoparte pe una din femeile din acel grup, Mântuitorul îi încurajează încrederea, zicând: "Ce să fac pentru tine?" Ea Îi spune, printre suspine, marea ei dorinţă: "Stăpâne, dacă vrei, vindecă-mi copilul". Hristos îl ia pe micuţ din braţele ei, iar boala îl părăseşte la atingerea Sa. Paloarea morţii a dispărut; curentul dătător de viaţă 5:50 îi curge prin vene; muşchii primesc tărie. Mamei îi sunt adresate cuvinte de mângâiere şi pace. Şi apoi I se prezintă un alt caz, la fel de urgent. Din nou Hristos Îşi pune la lucru puterea dătătoare de viaţă şi toţi Îi dau laudă şi cinste Celui care face aceste lucruri minunate. 5:51 Stăruim mult asupra măreţiei vieţii lui Hristos. Vorbim despre lucrurile minunate pe care le-a înfăptuit, despre minunile 5:52 pe care le-a făcut. Însă atenţia pe care a acordat-o El lucrurilor considerate minore este încă o dovadă, şi mai mare, a măreţiei Sale. 5:53 Printre evrei, era un obicei ca să fie aduşi copiii la vreun rabin, pentru ca acesta să-şi poată pune mâinile asupra lor, în semn de binecuvântare; însă ucenicii considerau lucrarea Mântuitorului prea importantă pentru a fi întreruptă în felul acesta. Când mamele au venit cu dorinţa ca El să-i binecuvânteze pe micuţii lor, ucenicii le-au privit cu dezaprobare. Ei credeau că aceşti copii erau prea mici pentru a putea beneficia de o audienţă la Isus şi au tras concluzia că El ar 5:54 fi nemulţumit la vederea lor. Însă Mântuitorul a înţeles grija şi povara mamelor, care căutau să-şi educe copiii după Cuvântul lui Dumnezeu. El le auzise rugăciunile. El Însuşi le atrăsese în prezenţa Sa. 5:55 O mamă îşi luase copilul şi plecase de acasă pentru a-L găsi pe Isus. Pe drum, i-a spus unei vecine unde voia să meargă, iar vecina a vrut ca Isus să-i binecuvânteze copiii. În acest fel, mai multe mame au venit aici împreună cu micuţii lor. Unii dintre copii trecuseră dincolo de anii de pruncie, la copilărie şi tinereţe. Când mamele şi-au făcut cunoscută dorinţa, Isus a ascultat cu simpatie cererea timidă şi udată de lacrimi. Însă El a aşteptat să vadă cum aveau să le trateze ucenicii. Când i-a văzut pe ucenici mustrându-le pe mame şi îndepărtându-le, crezând că Îi fac o favoare, le-a arătat greşeala lor, zicând: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei" (Marcu 10,14). I-a luat pe copii în braţe, Şi-a pus mâinile asupra lor şi le-a dat binecuvântările pentru care veniseră. 5:56 Mamele au fost mângâiate. S-au întors la casele lor, întărite şi binecuvântate de cuvintele lui Hristos. Ele au fost încurajate să-şi ridice poverile cu o voioşie nouă şi să lucreze pline de nădejde pentru copiii lor. 5:57 Dacă am putea să vedem ce s-a petrecut după aceea în viaţa micului grup, le-am vedea pe mame aducându-le aminte copiilor lor de scena din acea zi şi repetându-le cuvintele iubitoare ale Mântuitorului. Am vedea, de asemenea, cât de ades - în anii care au urmat - amintirea acestor cuvinte i-a păzit pe copii să nu se rătăcească de la poteca aşternută pentru răscumpăraţii Domnului. 5:58 Hristos este astăzi acelaşi Mântuitor plin de compasiune, ca atunci când umbla printre oameni. Este tot atât de mult Ajutorul mamelor acum, ca atunci când i-a strâns în braţele Sale pe micuţi, în Iudea. 5:59 Copiii căminelor noastre sunt tot atât de mult răscumpăraţi prin sângele Său, pe cât au fost acei copii de demult. 5:60 Isus cunoaşte povara inimii fiecărei mame. El, care a avut o mamă care s-a luptat cu sărăcia şi lipsurile, Se arată simţitor faţă de fiecare mamă în necazurile ei. El, care a făcut o călătorie lungă pentru a uşura inima zbuciumată a uneelfemei canaanite, va face la fel de mult pentru mamele de astăzi. El, care i-a redat văduvei din Nain pe singurul ei fiu şi care, în agonia Sa de pe cruce, Şi-a amintit de propria Lui mamă, este atins astăzi de suferinţele mamei. În fiecare durere şi în fiecare nevoie, El va mângâia şi va da ajutor. 5:61 Mamele să vină la Isus cu dilemele în care se află. Ele vor găsi suficient har pentru a le ajuta să îngrijească de copiii lor. Porţile sunt deschise pentru fiecare mamă care îşi va pune poverile la picioarele Mântuitorului. El, care a spus: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi" (Marcu 10,14), încă le invită pe mame să-i aducă pe micuţii lor pentru a fi binecuvântaţi de El. 5:62 În copiii care au fost aduşi în contact cu El, Isus a văzut pe bărbaţii şi femeile care ar trebui să fie moştenitori ai harului Său şi supuşi ai împărăţiei Sale, dintre care unii aveau să devină martiri pentru El. El ştia că aceşti copii voiau să-L asculte şi să-L accepte ca Răscumpărător al lor cu mult mai grabnic decât voiau cei maturi, dintre care mulţi erau înţelepţi în felul lumii şi cu inima împietrită. Învăţându-i, El a coborât la nivelul lor. El, Maiestatea cerului, a răspuns la întrebările lor şi a simplificat lecţiile Sale importante, pentru ca acestea să corespundă înţelegerii lor de copii. El a sădit în minţile lor seminţele adevărului, care aveau să se înalţe în anii următori şi să aducă roadă în viaţa veşnică. 5:63 Când le-a spus ucenicilor să nu-i oprească pe copii 5:64 să vină la El, Isus Se adresa urmaşilor Săi din toate veacurile - slujbaşilor din biserică, pastorilor, ajutoarelor lor şi tuturor creştinilor. Isus îi atrage pe copii la Sine şi ne porunceşte: "Lăsaţi-i să vină", vrând să spună cu aceasta: "Ei vor veni, dacă nu-i împiedicaţi". 5:65 Caracterul vostru necreştin să nu-L reprezinte greşit pe Isus. Nu-i ţineţi pe micuţi la distanţă de El, prin răceala şi asprimea voastră. Nu le daţi niciodată motiv să simtă că cerul nu ar 5:66 fi un loc plăcut pentru ei, dacă aţi fi şi voi acolo. Nu vorbiţi despre religie ca fiind un lucru pe care copiii nu îl pot înţelege şi nici nu vă purtaţi ca şi cum nu este de aşteptat din partea lor să-L primească pe Hristos în copilărie. Nu le daţi impresia greşită că religia lui Hristos este o religie a întristării şi că, venind la Mântuitorul, ei trebuie să renunţe la tot ceea ce face viaţa fericită. 5:67 Pe măsură ce Duhul Sfânt influenţează inimile copiilor, alăturaţi-vă lucrării Sale. Învăţaţi-i că Mântuitorul îi cheamă, că nimic nu-I poate provoca o bucurie mai mare decât aceea ca ei să I se predea în floarea şi prospeţimea anilor lor. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: