49:1 CURĂŢENIA
49:2 Ei au fost învăţaţi necesitatea curăţeniei în modul cel mai impresionant. Înainte să se adune cu toţii la Muntele Sinai pentru a auzi glasul lui Dumnezeu proclamând Legea, celor din poporul Său li s-a cerut să-şi spele atât trupurile, cât şi îmbrăcămintea. Această poruncă a fost dată sub ameninţarea cu moartea. În prezenţa lui Dumnezeu nu avea să fie tolerată nici o necurăţie.
49:3 Cât timp au stat în pustie, israeliţii au fost aproape neîntrerupt în aer liber, unde impurităţile aveau un efect mai puţin vătămător decât asupra celor care locuiesc în case. Însă şi în interiorul, şi în exteriorul corturilor lor li se cerea cea mai mare atenţie cu privire la curăţenie. Nu se îngăduia ca resturile de nici un fel să rămână în tabără sau în jurul taberei. Domnul a zis:
49:4 Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (1 Petru 2,9)
49:5 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău. (Deuteronom 10, 12)
49:6 "Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfântă" (Deuteronom 23,14).