4:7 La masa vameşilor, El stătea ca un oaspete onorat, arătând prin simpatia şi condescendenţa Sa socială că recunoştea demnitatea umană; şi oamenii doreau cu înfocare să devină vrednici de încrederea Sa. Cuvintele Lui cădeau asupra inimilor lor însetate cu o putere binecuvântată, dătătoare de viaţă. Erau trezite noi impulsuri şi înaintea acestor proscrişi ai societăţii se deschidea posibilitatea unei vieţi noi.