4:5 Fiecare neglijare sau insultare a oamenilor faţă de semenii lor nu reuşea decât să-L facă şi mai conştient de nevoia pe care o aveau de înţelegerea Sa divino-umană. El căuta să-i inspire cu speranţă chiar şi pe cei mai grosolani şi mai nepromiţători, punând înaintea lor asigurarea că ei pot deveni fără vină şi inofensivi, dobândind un asemenea caracter, încât să poată fi în stare să se manifeste ca nişte copii ai lui Dumnezeu.