39:1 STĂPÂNIREA UNEI MINŢI DE CĂTRE O ALTA
39:2 Există totuşi o formă de vindecare a minţii care constituie unul dintre mijloacele cele mai eficiente ale răului. Prin această aşa-numită ştiinţă, o minte este adusă sub stăpânirea alteia, astfel încât individualitatea celei mai slabe se dispersează în cea a minţii mai puternice. O persoană acţionează după voinţa alteia. În felul acesta, se pretinde că se poate schimba conţinutul gândurilor, că pot fi împărtăşite impulsuri dătătoare de viaţă şi pacienţii pot fi făcuţi în stare să se împotrivească bolii şi s-o biruie.
39:3 Această metodă de vindecare a fost folosită de persoane care nu ştiau care este natura ei reală şi tendinţa acesteia şi care credeau că reprezintă un mijloc de a face bine celor bolnavi. Însă această aşa-zisă ştiinţă este întemeiată pe principii false. Este străină de natura şi spiritul lui Hristos. Ea nu conduce către Acela care este viaţă şi mântuire. Cel care atrage minţile către sine le călăuzeşte pe calea despărţirii de adevăratul Izvor al tăriei lor.
39:4 Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiinţă omenească să-şi lase mintea şi voinţa sub stăpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie să-şi dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie să privească la nici o făptură umană ca fiind izvorul său de vindecare. Dependenţa sa trebuie să fie faţă de Dumnezeu. În demnitatea bărbăţiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie să fie controlat de Însuşi Dumnezeu, şi nu de vreo inteligenţă umană.
39:5 Dumnezeu vrea să-i aducă pe oameni într-o legătură directă cu El Însuşi. În toate procedeele pe care le foloseşte cu fiinţele omeneşti, Domnul recunoaşte principiul responsabilităţii personale. El caută să încurajeze un simţământ de dependenţă personală şi să imprime nevoia călăuzirii personale. Doreşte să aducă umanul în strânsă legătură cu divinul, pentru ca oamenii să poată fi preschimbaţi după asemănarea Sa. Satana lucrează pentru a zădărnici acest scop. El caută să încurajeze dependenţa de oameni. Când minţile
39:6 sunt întoarse de la Dumnezeu, ispititorul le poate aduce sub stăpânirea lui. El poate controla firea omenească.
39:7 Teoria minţii aflate sub stăpânirea altei minţi a fost elaborată de Satana, pentru a se prezenta drept lucrător principal, pentru a pune filozofia omenească acolo unde ar trebui să fie filozofia divină. Dintre toate rătăcirile care găsesc sprijin printre cei care mărturisesc că fac parte din poporul creştin, nu este nici o amăgire mai periculoasă ca aceasta, care-l separă în mod sigur pe om de Dumnezeu. Oricât de nevinovată ar putea părea, dacă este aplicată pacienţilor, le va aduce distrugere, şi nu alinare şi refacere. Ea deschide o uşă prin care Satana va intra pentru a lua în stăpânire atât mintea care a cedat controlului alteia, cât şi mintea care exercită controlul.
39:8 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele. (Psalmi 28,7)
39:9 Înfricoşătoare este puterea dată în felul acesta oamenilor rău intenţionaţi. Ce ocazii le oferă celor care trăiesc profitând de pe urma slăbiciunilor sau nebuniei altora! Cât de mulţi, prin stăpânirea minţilor sărace sau bolnăvicioase, vor afla în aceasta un mijloc de a-şi satisface pasiuni desfrânate sau lăcomia după câştig!
39:10 Există pentru noi un lucru mai bun în care să ne angajăm decât în controlul omului de către om. Medicul ar trebui să educe poporul să-şi întoarcă privirile de la omenesc la dumnezeiesc. În loc să-i înveţe pe cei bolnavi să depindă de fiinţele umane pentru vindecarea sufletului şi trupului, el ar trebui să-i îndrume către Acela care-i poate mântui în chip desăvârşit pe toţi cei ce vin la El. El, care a făcut mintea omului, ştie care este nevoia minţii. Numai Dumnezeu este Acela care poate tămădui. Cei ale căror minţi şi trupuri sunt
39:11 bolnave trebuie să contemple în Hristos pe Cel care vindecă. "Pentru că Eu trăiesc", spune El, "şi voi veţi trăi" (Ioan 14,19). Aceasta este viaţa pe care trebuie să o înfăţişăm celor bolnavi, spunându-le că, dacă au credinţă în Hristos ca vindecător, dacă vor conlucra cu El, ascultând de legile sănătăţii şi străduindu-se să-şi desăvârşească sfinţenia în teamă de El, Domnul le va atribui viaţa Sa. Când le prezentăm pe Hristos în acest fel, noi oferim o putere, o tărie valoroasă; căci ea vine de sus. Aceasta este adevărata ştiinţă a vindecării trupului şi sufletului.