3:1 ADEVĂRATUL MEDIC MISIONAR
3:2 "Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea."
3:3 (Isaia 61,1)
3:4 Exemplul nostru
3:5 "Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel ce slujeşte." Luca 22,27
3:6 Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume spre a sluji neobosit trebuinţelor omului. "El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre" pentru a putea sluji fiecărei nevoi a omenirii (Matei 8,17). El a venit să îndepărteze povara bolii, a nefericirii şi a păcatului. Era misiunea Sa aceea de a-i reface în mod complet pe oameni; El a venit pentru a le da sănătate, pace şi desăvârşire a caracterului.
3:7 Împrejurările şi nevoile celor care I-au implorat sprijinul au fost variate şi nici unul dintre aceia care au venit la El nu a plecat fără să fie ajutat. De la El se revărsa un şuvoi de putere vindecătoare şi oamenii erau întregiţi trupeşte, mintal şi spiritual.
3:8 Lucrarea Mântuitorului nu era niciodată condiţionată de timp sau loc. Compasiunea Sa nu cunoştea limite. Lucrarea Sa de vindecare şi predicare era de o atât de mare anvergură, încât nu exista în Palestina nici o clădire suficient de încăpătoare ca să primească mulţimile care se înghesuiau spre El. Spitalul Său era fie pe coastele înverzite ale dealurilor Galileii, fie pe drumurile bătute de drumeţi, fie pe malul mării, fie în sinagogi şi în oricare alt loc în care I se puteau aduce bolnavii.
3:9 În fiecare oraş, în fiecare orăşel, în fiecare sat prin care trecea, El Îşi punea mâinile asupra celor bolnavi şi îi vindeca. Oriunde erau inimi dornice să primească solia Sa, El îi mângâia, asigurându-i de iubirea Tatălui lor ceresc. El slujea în tot timpul zilei celor care veneau la El; seara, atenţia Îi era îndreptată către cei care ziua trebuia să trudească pentru o plată de mizerie, necesară susţinerii familiilor lor.
3:10 Isus purta povara grozavă a răspunderii pentru mântuirea oamenilor. El ştia că totul avea să fie pierdut dacă nu avea loc o schimbare hotărâtă în principiile şi idealurile neamului omenesc. Aceasta era povara sufletului Său şi nimeni nu putea înţelege ce greutate apăsa asupră Lui. Din copilărie, tinereţe şi până la maturitate, El a umblat singur. Cu toate acestea, atmosfera cerului Îl însoţea. Zi de zi întâlnea încercări şi ispite; zi de zi era adus în contact cu
3:11 răul şi era martorul puterii pe care acesta o avea asupra acelora pe care El căuta să-i binecuvânteze şi să-i mântuiască. Totuşi, n-a dat greş şi nici nu S-a descurajat.
3:12 În toate lucrurile, Şi-a adus dorinţele într-o dependenţă strictă de misiunea Sa. El Şi-a slăvit viaţa, supunând voinţei Tatălui Său tot ceea ce ţinea de ea. Când era tânăr, mama Sa, găsindu-L în şcoala rabinilor, a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi?" El a răspuns - şi răspunsul Său este ideea fundamentală a lucrării vieţii Sale: "De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele [Aceasta este traducerea literală din originalul grecesc: "în cele ale Tatălui Meu"; Isus, care nu intrase propriu zis în lucrare, Se afla totuşi în contact neîncetat cu lucrurile sfinte - care, în cazul concret citat în Luca 2, sunt legate de Templu. De aici şi traducerea literară a versetului 49 - "Casa Tatălui Meu". (n.tr.)] ale Tatălui Meu?" (Luca 2, 48.49)
3:13 Viaţa Sa a fost o jertfire neîncetată. El nu a avut un cămin în această lume, în afară de acela pe care bunătatea prietenilor I-l punea la dispoziţie, Lui, ca drumeţ. El a venit să ducă, în locul nostru, traiul celui mai sărac şi să umble şi să lucreze printre cei suferinzi şi nevoiaşi. Nerecunoscut şi neonorat, El a umblat fără încetare în mijlocul oamenilor pentru care făcuse atât de mult.
3:14 El era întotdeauna răbdător şi voios, iar cei loviţi de nenorocire Îl întâmpinau ca pe un mesager al vieţii şi al păcii. El a văzut nevoile bărbaţilor şi femeilor, copiilor şi tinerilor şi tuturor le-a făcut invitaţia: "Veniţi la Mine!"
3:15 În timpul lucrării Sale, Isus a petrecut mai mult timp vindecând bolnavii decât predicând. Minunile Sale mărturiseau în favoarea adevărului din cuvintele Lui, că nu a venit să distrugă, ci să mântuiască. Oriunde mergea, vestea îndurării Sale se răspândea înaintea Lui. Pe unde trecuse, cei ce constituiseră obiectul compasiunii Sale se bucurau de sănătate, făcând uz de noile lor puteri dobândite. În jurul lor se adunau mulţimi pentru a auzi din gura lor lucrările pe care le înfăptuise Domnul. Vocea Sa a fost pentru mulţi primul sunet pe care îl auziseră; Numele Său, primul cuvânt pe care îl spuseseră vreodată; faţa Sa, prima pe care o priviseră în viaţa lor. Cum să nu-L iubească pe Isus şi să nu vestească lauda Sa? Trecând prin
3:16 oraşe mai mici şi mai mari, El era ca un izvor vital, răspândind viaţă şi bucurie.
3:17 Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor, Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină, şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina. (Matei 4,15.16)
3:18 Mântuitorul a făcut din fiecare lucrare de vindecare o ocazie pentru a sădi principiile divine în minte şi suflet. Acesta era scopul lucrării Sale. El dăruia binecuvântări pământeşti pentru a putea pregăti inimile oamenilor să primească Evanghelia harului Său.
3:19 Hristos ar fi putut ocupa cel mai înalt loc între învăţătorii neamului evreiesc; însă El a preferat mai degrabă să ducă Evanghelia celor săraci. Mergea din loc în loc pentru ca cei aflaţi la drumul mare şi pe cărări lăturalnice să poată auzi cuvintele adevărului. Pe malul mării, la poalele muntelui, pe străzile cetăţii, în sinagogă, glasul Său se auzea explicând Scripturile. Adesea, El predica în curtea din afară a Templului, pentru ca Neamurile să poată auzi cuvintele Sale.
3:20 Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric ... Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmte în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi" (Isaia 42, 6-16)
3:21 Învăţătura lui Hristos era atât de diferită de explicaţiile referitoare la Scriptură date de cărturari şi farisei, încât atrăgea atenţia norodului. Rabinii se sprijineau pe tradiţie, pe teoriile şi speculaţiile omeneşti. Deseori, ceea ce oamenii scriseseră şi predicaseră despre Scriptură era pus în locul Scripturii însăşi. Subiectul învăţăturii lui Hristos era Cuvântul lui Dumnezeu. El venea în întâmpinarea celor care puneau întrebări cu "Stă scris", "Cum spune Scriptura?", "Cum citeşti?" Cu fiecare ocazie prin care era stârnit interesul, fie de către prieteni, fie de către vrăjmaşi, El prezenta Cuvântul. Cu claritate şi putere, El vestea solia Evangheliei. Cuvintele Lui revărsau un torent de lumină asupra învăţăturilor patriarhilor şi profeţilor, iar Scripturile le apăreau oamenilor ca o descoperire nouă. Niciodată mai înainte nu găsiseră ascultătorii Săi
3:22 în Cuvântul lui Dumnezeu o asemenea profunzime a înţelesurilor.
3:23 Nu mai fusese vreodată un evanghelist asemenea lui Hristos. El era Maiestatea cerului, însă S-a smerit luând asupră-I natura noastră, pentru a-i întâmpina pe oameni pe terenul lor.
3:24 Tuturor oamenilor, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, Hristos, Solul legământului, le-a adus vestea mântuirii. Faima Sa ca mare Vindecător s-a răspândit în toată Palestina. Cei bolnavi veneau în locurile pe unde avea El să treacă pentru a-I putea cere ajutorul. Tot acolo veneau şi mulţi care erau dornici să-I audă cuvintele şi să primească o atingere a mâinii Sale. Astfel, El mergea din cetate în cetate, din orăşel în orăşel, predicând Evanghelia şi videcându-i pe cei bolnavi - Împăratul slavei în veşmântul umil al omenescului.
3:25 El participa la marile sărbători anuale ale naţiunii şi vorbea mulţimii absorbite de ceremonialurile exterioare despre
3:26 lucrurile cereşti, aducând veşnicia înaintea ochilor lor. El le-a adus tuturor comori din vistieria înţelepciunii. Le-a vorbit într-o manieră atât de simplă, încât nu aveau cum să nu înţeleagă. Prin metodele Sale specifice, El i-a ajutat pe toţi care se aflau în întristare şi necaz. El slujea sufletului bolnav de păcat cu har plin de blândeţe şi amabilitate, aducând vindecare şi tărie.
3:27 Prinţul tuturor învăţătorilor a căutat o cale de acces către inima oamenilor prin asociaţiile de idei cele mai accesibile lor. El prezenta adevărul în aşa fel, încât acesta se împletea pentru totdeauna cu cele mai sfinte amintiri şi sentimente ale lor.
3:28 El dădea învăţătură într-un fel în care îi făcea să simtă deplina Sa identificare cu interesele şi fericirea lor. Instrucţiunile Lui erau atât de directe, ilustraţiile Sale atât de potrivite, cuvintele Lui atât de pline de simpatie şi voioşie, încât ascultătorii Săi erau vrăjiţi. Simplitatea şi sinceritatea cu care se adresa celor nevoiaşi sfinţeau fiecare cuvânt. Ce viaţă încărcată a avut! El putea fi văzut zilnic intrând în locuinţele umile ale lipsurilor şi amărăciunii şi aducând speranţă celor lepădaţi de societate şi pace celor deznădăjduiţi. Plin de îndurare, cu o inimă blândă, compătimitor, El cutreiera, ridicându-i pe cei aplecaţi şi aducând mângâiere celor întristaţi. Oriunde mergea, El ducea binecuvântare.
3:29 În timp ce slujea celor săraci, Isus medita de asemenea şi asupra modalităţilor de a ajunge la cei bogaţi. El căuta să facă cunoştinţă cu fariseul bogat şi cultivat, cu evreul nobil şi cu conducătorul roman. El accepta invitaţiile lor, participa la sărbătorile lor, asculta care erau interesele şi preocupările lor, pentru a căpăta acces la inimile lor şi a le descoperi bogăţiile nepieritoare.
3:30 Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi "terebinţi ai neprihănirii", "un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61,1-3)
3:31 Hristos a venit în această lume pentru a arăta că, primind putere de sus, omul poate trăi o viaţă neîntinată. Cu o răbdare neobosită şi făcându-Se util, în compătimirea Sa, El venea în întâmpinarea nevoilor oamenilor. Prin atingerea blândă a harului, El izgonea din suflet neliniştea şi îndoiala, preschimbând duşmănia în iubire şi neîncrederea în încredere.
3:32 Putea spune oricui dorea: "Urmează-Mă", iar cel căruia i se adresa se ridica şi Îl urma. Vraja atracţiei lumii era ruptă. La auzul vocii Sale, spiritul lăcomiei şi ambiţiei fugea din inimă şi oamenii se ridicau eliberaţi pentru a-L urma pe Mântuitorul.