28:1 SPERANŢĂ ŞI CURAJ
28:2 Nu putem face nimic fără curaj şi perseverenţă. Adresaţi cuvinte de speranţă şi curaj celor săraci şi descurajaţi. Dacă este nevoie, dovediţi în mod practic, palpabil, interesul vostru de a-i ajuta când ajung la strâmtoare. Cei care au avut multe avantaje ar trebui să-şi amintească faptul că ei înşişi greşesc în multe lucruri şi că este dureros şi pentru ei când li se descoperă greşelile şi că este pus înaintea lor un model a ceea ce ar trebui ei să fie. Amintiţi-vă că bunătatea va înfăptui mult mai mult decât cenzura. În timp ce încercaţi să-i învăţaţi pe alţii, faceţi în aşa fel încât să vadă că doriţi ca ei să atingă standardul cel mai înalt şi că sunteţi gata să le daţi ajutor. Dacă vor eşua în unele lucruri, nu vă grăbiţi să-i condamnaţi.
28:3 Simplitatea, tăgăduirea de sine, economia, lecţiile esenţiale pe care trebuie să le înveţe cei săraci le par adesea dificile şi neatrăgătoare.
28:4 Exemplul şi spiritul lumii stârnesc şi nutresc în mod constant mândria, dorinţa de exhibare, îngăduinţa de sine, spiritul risipitor şi lenevia. Aceste rele aduc mii de oameni la sărăcie şi fac ca alte mii să nu se poată ridica din starea de degradare şi nevrednicie. Creştinii au datoria de a-i încuraja pe cei săraci să se împotrivească acestor influenţe.
28:5 Isus a venit în lume în umilinţă. Descendenţa Sa era de condiţie umilă. Maiestatea cerului, Împăratul slavei, Căpetenia întregii oştiri angelice S-a smerit, acceptând firea omenească, şi a ales apoi o viaţă de sărăcie şi umilinţă. El n-a fost avantajat de ocazii pe care săracii nu le au. Truda, greutăţile şi privaţiunile au fost o parte din experienţa de zi cu zi. "Vulpile au vizuini", a spus Isus, "şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul" (Luca 9,58).
28:6 Isus nu a căutat admiraţia sau aplauzele oamenilor. El nu a comandat vreo armată. Nu a cârmuit vreo împărăţie pământească. El nu i-a curtat pe cei bogaţi şi onoraţi de lume pentru a obţine favoruri. Nu a pretins o poziţie între conducătorii naţiunii. A trăit printre cei de condiţie umilă. A dispreţuit distincţiile artificiale ale societăţii. A ignorat descendenţa regală, bogăţia, talentul, învăţătura şi rangul.
28:7 El era Prinţul cerului, şi totuşi nu Şi-a ales ucenicii dintre oameni ai legii, dintre mai mari, cărturari sau farisei. El a trecut pe lângă aceştia, pentru că se mândreau cu învăţătura şi poziţia lor. Ei stăteau neclintiţi în tradiţiile şi superstiţiile lor. El, care putea citi toate inimile, a ales pescari smeriţi care aveau bunăvoinţa de a se lăsa învăţaţi. El a stat la masă cu vameşii şi păcătoşii şi s-a amestecat printre oamenii de rând, nu pentru a deveni vulgar şi pământesc cu ei, ci pentru a le prezenta principiile corecte prin cuvânt şi faptă şi a-i înălţa din degradarea şi starea lumească în care se aflau.
28:8 Isus a căutat să corijeze standardul greşit al lumii, după care era judecată valoarea oamenilor. El S-a alăturat celor săraci,
28:9 pentru a putea înlătura stigmatul pe care lumea îl pusese asupra sărăciei. El i-a smuls pentru totdeauna batjocura dispreţului, binecuvântându-i pe săraci, moştenitori ai împărăţiei lui Dumnezeu. El ne îndrumă să mergem pe calea pe care El Însuşi a mers, zicând: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze" (Luca 9,23).
28:10 Lucrătorii creştini trebuie să vină în întâmpinarea oamenilor la nivelul la care se găsesc aceştia şi să-i educe nu cum să devină mândri, ci cum să-şi zidească un caracter. Învăţaţi-i cum a lucrat Hristos în tăgăduire de sine. Ajutaţi-i să înveţe de la El lecţiile de tăgăduire de sine şi sacrificiu. Învăţaţi-i să fie cu băgare de seamă la îngăduinţa de sine, în ceea ce priveşte moda. Viaţa este prea valoroasă, prea încărcată de răspunderi solemne, sacre, pentru a fi irosită în satisfacerea eului.